Incoerența legislativă nu poate deveni politică de stat

Există voturi prin care Parlamentul adoptă o soluție și există voturi prin care Parlamentul își dezvăluie contradicțiile, iar votul dat astăzi asupra PL-x 509/2026, adoptat cu 235 de voturi pentru, un vot împotrivă, o abținere și un deputat care nu a votat, aparține, în opinia mea, acestei a doua categorii, pentru că între ceea ce se afirmă despre necesitatea transparenței și ceea ce se acceptă în momentul votului apare o ruptură care nu poate fi trecută sub tăcere.

Proiectul permite fundațiilor să își extindă activitatea în teritoriu fără constituirea unor noi persoane juridice, să își detașeze personalul și să își utilizeze resursele în mod descentralizat, ceea ce înseamnă, în fond, că aceeași fundație va putea dobândi o prezență mai largă, o libertate mai mare de organizare și o capacitate mai extinsă de acțiune, fără ca această extindere să fie însoțită, în același timp, de o consolidare corespunzătoare a regulilor privind transparența finanțării și utilizarea resurselor.

Nu contest libertatea de asociere și nici dreptul fundațiilor de a se dezvolta, însă consider că libertatea instituțională nu poate fi desprinsă de obligația transparenței, pentru că, pe măsură ce o organizație își mărește întinderea activității, își multiplică structurile și își deplasează resursele într-un spațiu teritorial mai larg, devine cu atât mai legitimă întrebarea privind proveniența acestor resurse, destinația lor și răspunderea celor care le administrează.

Contradicția politică a AUR devine evidentă atunci când raportăm votul asupra PL-x 509/2026 la propria sa inițiativă, PL-x 414/2026, prin care partidul susține obligații suplimentare de transparență privind veniturile și sursele de finanțare ale asociațiilor, fundațiilor și federațiilor.

Prin această inițiativă, AUR afirmă în mod implicit că actualul regim juridic nu oferă suficiente garanții privind transparența financiară a acestor entități, însă, prin votul acordat PL-x 509/2026, acceptă extinderea activității teritoriale și a posibilităților lor de organizare înainte ca acele mecanisme suplimentare de transparență să fi fost consacrate juridic.

Această diferență dintre ceea ce AUR afirmă prin propria inițiativă și ceea ce susține efectiv prin vot arată o lipsă de consecvență politică pe care nu o putem ignora, pentru că transparența nu poate fi prezentată drept principiu atunci când servește unui proiect și lăsată deoparte atunci când un alt proiect extinde posibilitățile de organizare ale acelorași fundații.

Dacă susții că societatea trebuie să cunoască mai clar cine finanțează fundațiile, din ce surse provin veniturile lor și cum sunt administrate aceste resurse, atunci această exigență trebuie să rămână valabilă și atunci când votezi extinderea capacității lor de organizare, nu să dispară exact în momentul în care ar trebui să producă efecte politice și legislative. Dacă transparența este un principiu real, atunci ea trebuie apărată întotdeauna, nu doar atunci când este utilă ca argument într-o inițiativă legislativă. Dacă, dimpotrivă, extinderea activității fundațiilor poate fi acceptată înainte ca aceste garanții să existe, atunci trebuie explicat de ce transparența este prezentată, în PL-x 414/2026, drept o necesitate care justifică intervenția legislativă.

Nu discutăm, așadar, despre două proiecte care pot fi izolate unul de celălalt, dar despre aceeași concepție asupra raportului dintre libertatea de asociere și obligația de transparență, iar o concepție politică serioasă nu poate spune, într-o zi, că transparența este indispensabilă și, în alta, că extinderea poate preceda fără dificultate instituirea ei.

Am susținut, prin propria mea inițiativă legislativă, necesitatea unei transparențe mai riguroase a asociațiilor și fundațiilor, tocmai pentru că nu consider că libertatea și transparența se exclud, ci că se întemeiază reciproc, fiindcă libertatea lipsită de răspundere riscă să devină privilegiu, iar transparența lipsită de libertate riscă să devină constrângere.

Pentru mine, problema PL-x 509/2026 nu este dreptul fundațiilor de a exista și nici dreptul lor de a se extinde, însă faptul că Parlamentul a ales să lărgească mai întâi libertatea lor de organizare și să lase pentru mai târziu obligațiile de transparență care ar trebui să o însoțească. Iar acesta este motivul pentru care nu pot privi votul de astăzi doar ca pe adoptarea unui proiect de lege, dar ca pe expresia unei contradicții politice care trebuie asumată și explicată.

Un vot de 235 pentru poate consacra o soluție juridică, dar nu poate transforma lipsa de consecvență într-un principiu.

Deputat de Vaslui
Raisa Enachi