Acordarea, joi, a premiului Nobel pentru Literatură poetei canadiene Anne Carson este o'' sursă de mare mândrie pentru Canada'', a reacționat prim-ministrul Mark Carney, potrivit AFP.

''Grație talentului, imaginație și stilului ei unic, poeta canadiană Anne Carson a reinventat clasicii. A ajutat noi cititori să descopere poveștile antice și a transformat modul în care privim literatura'', a declarat premierul într-un mesaj publicat pe contul său de pe rețeaua X, salutând ''o distincție extraordinară'' care reprezintă ''o sursă de mare mândrie pentru Canada''.

O reputată elenistă, scriitoarea de 76 de ani a predat pe parcursul carierei în mai multe universități canadiene și americane prestigioase, printre care Universitatea McGill din Montreal. S-a alăturat departamentului de studii clasice de aici în 1988 și a părăsit universitatea în anul 2002.

''Este o onoare extraordinară și pe deplin meritată de Anne Carson, a cărei operă a captivat cititori din toată lumea și a creat un dialog între vocile antice și prezent'', a declarat Lisa Shapiro, decana Facultății de arte McGill, pe site-ul de internet al universității.

''Talentul ei extraordinar, originalitatea și profunzimea intelectuală au exercitat o influență profundă asupra literaturii contemporane. Suntem mândri că McGill a fost căminul ei universitar timp de mai mulți ani și suntem încântați să vedem că remarcabilele ei contribuții sunt recunoscute pe scena internațională'', a adăugat ea.

În fața universității anglofone din Montréal, Vicky Huang, de 24 de ani, studentă în științe politice, își exprimă la rândul ei mândria.

''Faptul că e o femeie canadiană care a ajuns foarte sus în literatură ne face foarte mândri. Mie și prietenilor mei ne place 'Eros the Bittersweet', așa că este o veste foarte entuziasmantă'', a declarat ea.

Înaintea lui Carson, Nobelul pentru Literatură a mai fost decernat doar unei singure scriitoare canadiene - Alice Munro, în 2013.

Născută pe 21 iunie 1950 la Toronto, Anne Carson a fost inițiată în limba greacă de un profesor de latină din liceu, care o învăța în pauzele de prânz. A abandonat de două ori universitatea înainte să-și dea doctoratul în filologie clasică la Toronto cu o teză intitulată 'Odi et Amo Ergo Sum'.

În urmă cu câțiva ani, scriitoarea a aflat că suferă de boala Parkison.

Într-un eseu publicat de revista literară London Review of Books, mărturisea că a fost ''îngrozită'' de perspectiva degradării felului în care scrie de mână.

''Îmi plăcea să scriu în caiete, am etajere întregi cu caiete, în fiecare zi, an după an''.

''Acum liniile verticale se curbează, se rup sau se împrăștie în toate direcțiile, vocalele devin forme indistincte, înclinarea își pierde unghiul clar și armonios, totul pare stânjenitor'', a spus ea cu regret. AGERPRES/(AS-redactor: Simona Tatu, editor online: Adrian Dădârlat)