Microbii care călătoresc în spațiu împreună cu astronauții pot să supraviețuiască în zonele umbrite de la Polul Sud al Lunii și să afecteze procesul de căutare a urmelor de viață din trecut în solul selenar și, ulterior, în cel marțian, potrivit unui studiu al agenției spațiale americane, NASA, publicat miercuri în revista Science Advances și citat de agenția EFE și pe site-ul nasa.gov.

Organismele au fost testate în cadrul unor simulări ale mediului din trei regiuni situate în apropierea Polului Sud al Lunii: Nobile Rim, Connecting Ridge și De Gerlache Rim. Aceste simulări au utilizat hărți de mediu detaliate, elaborate pe baza datelor privind altitudinea și temperatura.

Rezultatul constă în hărți ale 'nișelor de supraviețuire', care evidențiază microorganisme care se găsesc în zone plecând de la fundul unui crater de câțiva kilometri până la urma lăsată de o cizmă.

Echipa de oameni de știință și-a propus să realizeze teste pentru a afla care microorganisme terestre ar putea supraviețui condițiilor polare extreme. Cercetătorii s-au concentrat pe organismele întâlnite frecvent în mediile zborurilor spațiale și pe cele prezente în mod obișnuit pe pielea umană. Pe lângă Aspergillus niger, printre acestea s-au numărat Bacillus subtilis, Staphylococcus aureus, Deinococcus radiodurans și mai multe specii de Fusarium. Pe baza unei analize a studiilor anterioare, oamenii de știință au stabilit cantitatea maximă de căldură și de radiații ultraviolete (UV) pe care fiecare organism o poate suporta.

Niciunul dintre aceste microorganisme nu este 'extremofil', adică din categoria celor care rezistă la condiții precum vidul, însă astronauții au descoperit Aspergillus niger în interiorul Stației Spațiale Internaționale (ISS), iar experimentele au demonstrat că această specie de fungi rezistă și în exterior.

Pentru a preveni aceste situații, vehiculele robotizate sunt supuse unei temperaturi de peste 204 grade Celsius pentru a distruge microorganismele, însă în cazul unui echipaj uman aflat la bordul unei misiuni pe Lună, acest lucru nu este posibil.

'M-aș fi așteptat ca aceste microorganisme să se fi uscat', a declarat într-un comunicat geomicrobiologul NASA Aaron Regberg, coautor al studiului.

Cel mai rezistent microorganism a fost Aspergillus niger, care a supraviețuit chiar și în locurile în care ajunge puțin soare, deși radiațiile ultraviolete (UV), letale pentru majoritatea microbilor, sunt utilizate pentru sterilizarea spitalelor.

'Oamenii sunt exploratori din fire, iar odată cu ei vin și vocile lor, amintirile lor... și microbii lor', a declarat Prabal Saxena, planetolog care a condus studiul de la Centrul Spațial Goddard al NASA din Greenbelt, Maryland. 'Pentru unii oameni de știință, printre care mă număr și eu, această realitate poate fi tulburătoare. Însă, ea creează, de asemenea, o oportunitate de a transforma o situație imperfectă într-un experiment util', a adăugat el.

Aducerea microbilor în spațiu este inevitabilă - spre exemplu, oamenii au, în medie, un milion de bacterii care trăiesc pe fiecare porțiune de piele de mărimea unei radiere de creion. Aceste bacterii se răspândesc din costumele spațiale și din habitate. Deși autorii articolului își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că această contaminare ar putea să interfereze cu procesul de căutare a indiciilor chimice privind geologia sau biologia din trecut, ei susțin totodată că Luna ar trebui folosită ca un laborator natural. În zonele umbrite din jurul Polului Sud, oamenii de știință ar putea testa limitele reale ale supraviețuirii microbiene într-un mediu care nu poate fi reprodus cu ușurință pe Pământ.

Deoarece axa Lunii este ușor înclinată, la Polul Sud Soarele nu se ridică niciodată deasupra liniei orizontului și luminează din profil, ca o lanternă aprinsă așezată pe o masă. Crestele craterelor și munților blochează această lumină și creează umbre permanente și reci, care rețin apa și protejează împotriva radiațiilor.

'Când ne gândim la Lună, de obicei nu ne vine în minte biologia', a declarat Heather Graham, coautoare a studiului de la NASA Goddard, care contribuie la dezvoltarea de instrumente și tehnici pentru detectarea formelor de viață ce ar putea să nu semene cu cele de pe Pământ. 'Însă, Luna este un loc în care o celulă poate să supraviețuiască, așa că prima noastră explorare a acestor situri ar trebui să acorde o atenție sporită 'pasagerilor clandestini' microbieni și să depună eforturi susținute pentru a caracteriza compoziția chimică selenară înainte ca vizitele noastre să modifice ceea ce vom găsi acolo', a adăugat ea.

Autorii studiului au notat că, deși unii microbi pot să supraviețuiască în stare latentă în regiunile din jurul Polului Sud, ceea ce ar putea crea confuzie în cadrul unor viitoare investigații științifice, nu există dovezi că Luna dispune de ingredientele esențiale pentru dezvoltarea și replicarea lor. Printre aceste ingrediente se numără apa în stare lichidă, care necesită, de obicei, o atmosferă și temperaturi moderate.

NASA intenționează să trimită în 2028 prima misiune cu echipaj uman pe solul selenar, după mai bine de jumătate de secol, un preludiu pentru alte misiuni de colonizare a Lunii și pentru misiuni pe Marte. AGERPRES/(AS - redactor: Dana Purgaru, editor online: Adrian Dădârlat)

Sursa foto: nasa.gov