Peste 60 de soiuri de tărtăcuțe și tigve, în formă de ghindă, clepsidră, pară, cu 'negi' sau cu 'degete' se regăsesc în portofoliul Băncii de Resurse Vegetale Genetice (BRGV) Buzău, simboluri ale toamnei, în strânsă legătură cu lumea rurală de odinioară.
Foto: (c) FLORIN ZAFIU / AGERPRES FOTO
Tărtăcuțele și tigvele, plante agățătoare din familia curcubitaceelor, se folosesc cu precădere în scop decorativ, având forme ciudate, cu o coajă care în timp devine tare, putând fi păstrate pentru o lungă perioadă de timp. Cea mai cunoscută formă a tigvelor este cea de clepsidră sau de opt (8). Înainte de apariția plasticului și a sticlei industriale, tigvele erau nelipsite din gospodăriile rurale, fiind folosite în loc de bidoane, pâlnii și utilizate în mod curent pentru păstrarea semințelor sau a sării. Puteau fi transformate în instrumente muzicale sau lămpi decorative.
Foto: (c) FLORIN ZAFIU / AGERPRES FOTO
'În Bancă avem peste 60 de astfel de varietăți stabilizate, cu expresivitate distinctă. Specia cu denumirea populară de tigvă, a fost apreciată pentru frumusețea ei din punct de vedere decorativ. Tigvele au fost utilizate în gospodărie în trecut și încă mai sunt folosite în unele zone din țară pentru păstrarea semințelor. Când ajung la maturitate, acestea seacă, tubul din partea de sus a fructelor este secționat, sunt scoase semințele lor și în interior sunt păstrate semințele de legume foarte bine peste an. Vorbim, iată, de un ambalaj, de un recipient de păstrare natural, care conservă foarte bine semințele. Pe de altă parte, tigvele mai erau folosite în gospodărie pentru a scoate din butoaie, în special din vase mari, lichidele. Cele care au tubul mai lung, erau folosite în loc de furtun, se făceau o gaură în partea de jos a fructului și erau întrebuințate pentru scoaterea lichidelor. Totodată, din ele erau confecționate instrumente muzicale, dar în general sunt folosite în mod ornamental', a declarat, pentru AGERPRES, directorul BRGV Buzău, Costel Vînătoru.
Foto: (c) FLORIN ZAFIU / AGERPRES FOTO
În luna octombrie, solariile BRGV sunt decorate în mod natural de zeci de tărtăcuțe, din soiuri distincte. În designul interior și în amenajări, tărtăcuțele sunt vedetele decorului de toamnă datorită formelor spectaculoase și bizare. Pot semăna cu ghindele sau perele, pot avea o formă ciudată de turban, sferice sau cu broboane ori 'negi', mici umflături care le oferă un aspect nepământean.
Foto: (c) FLORIN ZAFIU / AGERPRES FOTO
'În general, forma tărtăcuțelor este diversă, plecând de la cea de pară, pot avea striații, altele dungi, unele cântăresc între un kilogram și două kilograme, pot avea concrescențe, foarte mulți 'negi' neregulați la exterior, sunt de culori diferite, de la alb, alb cerat, la galben, amestecuri de verde cu galben și cu alb, portocalii. Acestea au fost cultivate mult în trecut, nu lipseau din nicio gospodărie, erau apreciate în primul rând pentru frumusețea lor, ca fructe decorative. La țară, geamurile erau înnobilate cu flori, cu gutui, măr domnesc și cu tărtăcuțe. Erau apreciate în mod special de copii, le foloseau în jocurile lor, le iubeau pentru că aveau forme, mărimi și culori diferite. Aceste specii sunt rezistente, au fost primele folosite ca port altoi, în special pentru altoirea pepenilor', precizează Costel Vînătoru.
Foto: (c) FLORIN ZAFIU / AGERPRES FOTO
Formele spectaculoase dau naștere unor aranjamente decorative deosebite. Tărtăcuțele pot fi așezate la fereastră, pot reprezenta piesa centrală de decor a unei mese, cele de dimensiuni mici pot fi integrate în coronițe, sau transformate în felinare, lămpi sau căsuțe pentru păsări. Sunt și specii comestibile care nu se abat de la formele ciudate cu care tigvele și tărtăcuțele uimesc.
Menținerea autenticității linilor se face cu dificultate, spun cercetătorii băncii, pentru că, prin polenizare, soiurile se pot încrucișa cu ușurință, dând naștere unor descendențe instabile sau noi.
Foto: (c) FLORIN ZAFIU / AGERPRES FOTO
'Vorbim de o paletă largă de specii, majoritatea din familia dovleacului, bostanilor noștri de altădată, din grupa curcubitaceelor. Avem și specii comestibile, cum ar fi patisonul, sau 'dovlecelul cu degete' cum i se mai spune. În locul dovlecelului de astăzi, în trecut era folosit patisonul, un frățior al tărtăcuțelor pe care noi le avem în conservare. Patisonul este foarte gustos, cu o pulpă mult mai densă, rafinat la gust. În literatura veche nu găsim dovlecelul, ci găsim patisonul, dovleacul, dovleacul plăcintar și dovleacul de copt. Jocul acesta de culoare și de mărime este aproape imprevizibil. Semeni o sămânță dintr-un fruct și anul următor ai surpriza că apar varietăți noi, de aceea, stabilizarea genetică se face cu mare greutate. Noi ne folosim aici de aceste sere care au o plasă anti-insecte și ne ajută să le protejăm de pătrunderea polenului străin', spune Costel Vînătoru.
Foto: (c) FLORIN ZAFIU / AGERPRES FOTO
Dincolo de caracterul științific ce presupune activități de explorare, inventariere, colectare, cercetare și conservare a resurselor fitogenetice, soiurile din colecțiile BRGV sunt puternic ancorate în tradițiile locale și istoria agriculturii românești. Tărtăcuțele, tigvele, dovlecii nu fac excepție, reprezentând atât un simbol al toamnei, cât și o legătură strânsă cu lumea rurală de odinioară.
Foto: (c) FLORIN ZAFIU / AGERPRES FOTO
'Acestea fac parte din tradiția noastră. Orice gospodărie avea această bogăție, fiecare se identifica într-un fel cu speciile de tărtăcuțe pe care le cultiva și le păstrăm. Frumusețea lor era într-un fel descoperită. Nu erau vizibile, la țară nu erau culturi distincte, existau culturi intercalate, prin porumb, prin fasole sau pe boltă. Abia după recoltare acestea erau descoperite și apreciată frumusețea lor. Fac parte din cultura țăranului român. Acestea erau prezente, în diverse aranjamente, la anumite ceremonii în casă, constituiau pata de culoare, de frumusețe a gospodăriei respective. O casă era apreciată și după decorul acesta natural, arătând hărnicia, preocuparea familiei respective pentru frumos, pentru munca pământului. Sunt un simbol al frumuseții toamnei, sunt ca niște opere de artă naturale. Noi vorbim de o pagină importantă de istorie a neamului nostru și noi trebuie să salvăm aceste semințe care au fost cultivate de înaintașii noștri. Aceasta este misiunea noastră principală, să salvăm aceste tezaur, noi nu salvăm numai semințele, ci și povestea lor', a subliniat Costel Vînătoru.
Foto: (c) FLORIN ZAFIU / AGERPRES FOTO
BRGV Buzău deține în portofoliu peste 20.000 de soiuri de plante biobancate, în principal legume, flori, precum și plante aromatice sau medicinale. AGERPRES/(A - redactor: Florin Zafiu, editor: Irina Poenaru, editor online: Ada Vîlceanu)