Parlamentul României

Camera Deputaților

DECLARAȚIE DE PRESÃ

Profesorii nu trebuie să rămână între promisiuni și amânări

Am fost cadru didactic și știu foarte bine că, dincolo de catalog, de orarul unei zile sau de ora petrecută la clasă, profesorul duce cu el o responsabilitate care nu se încheie odată cu soneria, pentru că fiecare lecție presupune pregătire, fiecare elev cere atenție, iar fiecare generație pune în fața dascălului obligația de a rămâne exigent, echilibrat și prezent.

Tocmai de aceea urmăresc cu atenție PL-x 464/2023, proiectul privind salarizarea personalului din sistemul național de învățământ de stat, care a fost repus de mai multe ori pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputaților, de fiecare dată sub rezerva primirii raportului Comisiei pentru muncă și protecție socială.

Nu cred că oamenilor din educație trebuie să li se vorbească la nesfârșit despre răbdare, vocație și sacrificiu, în timp ce un proiect care îi privește direct rămâne, de la o ședință la alta, în aceeași situație.
Profesorii, personalul didactic auxiliar și personalul nedidactic nu cer privilegii, ci respect pentru o muncă fără de care nicio școală nu poate funcționa, iar acest respect trebuie să se vadă și în felul în care instituțiile tratează deciziile care le privesc veniturile și statutul profesional.

Ca fost cadru didactic, știu că profesorului i se cere să fie pregătit, să fie riguros, să fie consecvent și să își respecte responsabilitățile față de elevi, iar aceeași rigoare și aceeași consecvență trebuie să existe și din partea statului atunci când sunt discutate drepturile celor care lucrează în educație.

Atunci când statul cere profesorului continuitate, exigență și responsabilitate, dar lasă prea mult timp în incertitudine deciziile care îi privesc direct statutul profesional, apare o ruptură între discursul despre importanța educației și felul în care această importanță este tratată în fapt, iar o asemenea ruptură slăbește nu doar încrederea profesorilor, ci și autoritatea publică a instituțiilor care formulează aceste promisiuni.

Nu putem cere școlii stabilitate și profesorului continuitate, în timp ce deciziile care îi privesc rămân suspendate între o ordine de zi și următoarea.

Respectul față de dascăli trebuie să capete expresie în decizii asumate și duse până la capăt, nu să rămână captiv promisiunilor repetate ori formulărilor convenabile din perioadele electorale, pentru că o profesie căreia îi încredințăm formarea generațiilor nu poate fi tratată cu solemnitate în discurs și cu ezitare atunci când trebuie adoptate deciziile care o privesc direct.

Proiectele și legile care pot reda încredere, stabilitate și motivație celor care au ales profesia didactică nu ar trebui să rămână ani întregi suspendate între proceduri și amânări, ca și cum timpul profesorilor ar avea mai puțină valoare decât timpul instituțiilor, iar respectul autentic începe tocmai în momentul în care promisiunea încetează să mai fie formulă publică și devine obligație asumată.

În spatele multora dintre cei care astăzi ocupă funcții publice au existat, cândva, profesori care le-au format gândirea, le-au cultivat disciplina și le-au deschis drumul către profesia și responsabilitățile pe care le exercită astăzi, iar această filiație intelectuală și morală nu poate fi uitată tocmai în momentul în care destinul profesional al dascălilor ajunge să depindă de decizia acelora pe care, cu ani în urmă, i-au educat.

Este greu de acceptat ca profesorul care a contribuit la formarea omului politic de astăzi să ajungă, după decenii de muncă, să aștepte de la acesta respectarea unor promisiuni care privesc chiar demnitatea propriei profesii, pentru că recunoștința publică față de dascăli nu se măsoară în elogii rostite la festivități, ci în fidelitatea față de angajamentele asumate atunci când profesorii depind de decizia politică.

Cei care au fost odinioară elevi au astăzi puterea de a decide asupra celor care i-au format, iar această răsturnare de roluri ar trebui să impună nu indiferență, ci responsabilitate, memorie și respect pentru promisiunile făcute.'

Deputat Ioana Grosaru (neafiliat)