Documentare
Fii informat, rămâi conectat cu realitatea din România
13 august - Ziua internațională a stângacilor
Ziua internațională a stângacilor este o sărbătoare globală dedicată creșterii gradului de conștientizare cu privire la provocările și experiențele unice ale stângacilor. Această zi evidențiază creativitatea, adaptabilitatea și caracterul distinctiv al stângacilor, care reprezintă aproximativ 10% din populația lumii. Este, de asemenea, o oportunitate de a promova incluziunea și de a aborda provocările cotidiene cu care se pot confrunta persoanele stângaci într-o lume concepută predominant pentru dreptaci, menționează www.awarenessdays.com. Ziua internațională a stângacilor este un eveniment anual care celebrează contribuțiile și talentele stângacilor. Ziua își propune, de asemenea, să crească gradul de conștientizare cu privire la dificultățile pe care le întâmpină stângacii, cum ar fi utilizarea instrumentelor, dispozitivelor și produselor concepute pentru utilizatorii dreptaci. Prin evidențierea acestor probleme, ziua încurajează dezvoltarea unor designuri mai incluzive și promovează o mai bună înțelegere a experienței stângacilor. A fost sărbătorită pentru prima dată pe 13 august 1976, de către Clubul Left-Handers, o organizație care susține drepturile și nevoile persoanelor stângaci. Ziua a fost creată pentru a atrage atenția asupra provocărilor unice cu care se confruntă stângacii într-o lume concepută în principal pentru dreptaci. De-a lungul anilor, celebrarea a crescut în popularitate, cu evenimente și activități organizate în întreaga lume pentru a celebra stângacia, mai menționează www.awarenessdays.com. în anul 1990 s-a constituit Clubul Stângacilor ('Left-Handers Club') cu scopul de a menține o legătură între stângacii din întreaga lume și de a face cunoscute nevoile și cerințele acestora, potrivit site-ului www.lefthandersday.com. Pe 13 august 1992, Clubul a lansat Ziua Internațională a Stângacilor, un eveniment anual în cadrul căruia stângacii de pretutindeni pot sărbători și pot crește gradul de conștientizare a publicului cu privire la avantajele și dezavantajele faptului de a fi stângaci. Sursa citată mai menționează că acest eveniment este acum sărbătorit la nivel mondial, iar numai în Regatul Unit au existat peste 20 de evenimente regionale pentru a marca ziua în ultimii ani - inclusiv meciuri sportive stângaci vs. dreptaci, o petrecere cu ceai pentru stângaci, pub-uri cu tirbușoane pentru stângaci, unde clienții beau și jucau jocuri de pub doar cu mâna stângă, și 'Zone pentru stângaci' la nivel național, unde au fost sărbătorite creativitatea, adaptabilitatea și priceperea sportivă a stângacilor, în timp ce dreptacii au fost încurajați să încerce obiecte de zi cu zi pentru stângaci pentru a vedea cât de stânjenitor poate fi să folosească echipamentul greșit. Aceste evenimente au contribuit mai mult decât orice altceva la conștientizarea generală a dificultăților și frustrărilor pe care le întâmpină stângacii în viața de zi cu zi și au condus cu succes la îmbunătățirea designului produselor și la o mai mare luare în considerare a nevoilor noastre de către majoritatea dreptacilor - deși mai este mult de parcurs. AGERPRES/(Documentare - Suzana Cristache Drăgan, editor: Horia Plugaru, editor online: Alexandru Cojocaru) Sursa foto: www.lefthandersday.com
DOCUMENTAR: Fostul tenismen Pete Sampras împlinește 55 de ani (12 august)
Pete Sampras, considerat unul dintre cei mai mari jucători din toate timpurile, a dominat tenisul masculin în anii 1990 și la începutul anilor 2000 cu jocul său puternic de serviciu și voleu. Poreclit 'Pistol Pete', a câștigat 14 titluri de Grand Slam, din care șapte titluri la Wimbledon, cinci la US Open și două la Australian Open. în 1990, când avea 19 ani și 28 de zile, Sampras a devenit cel mai tânăr campion masculin din istorie la simplu, la US Open, învingându-l pe rivalul său din carieră, Andre Agassi, cu 6-4, 6-3, 6-2. După 12 ani de la acel moment, Sampras și-a încheiat cariera record tot la US Open, câștigând al cincilea titlu la simplu la turneul de Grand Slam de acasă și al patrulea titlu împotriva lui Agassi, cu 6-3, 6-4, 5-7, 6-4, amintește biografia publicată pe https://www.tennisfame.com/. Sampras nu a avut succes peste noapte, i-au trebuit doi ani grei în care și-a îndurat momentele dificile din circuitul profesionist pentru a deveni un jucător cu meciuri importante, dar când s-a retras, a fost considerat la nivel mondial campionul desăvârșit, care a câștigat 14 din 18 finale, o rată de succes de 78%, cea mai bună din istoria Erei Open. Cele cinci titluri ale sale la US Open sunt la egalitate cu cele mai bune performanțe masculine din toate timpurile din Era Open (Jimmy Connors și Roger Federer). Sampras a acumulat un record de 762-222 la simplu (77,4%), plasându-l în top 10 all-time în Era Open, fiind la egalitate cu Ilie Năstase, pe locul nouă. într-o perioadă de cinci ani de dominație în circuit, din 1993 până în 1998, Sampras a dominat clasamentul ATP de sfârșit de an, încheind ca jucător numărul 1 mondial timp de șase ani consecutivi, un record pe care îl deține și astăzi. Connors a deținut această distincție timp de cinci ani (1974-1978), potrivit datelor ATP. în comparație cu rivalul său extravagant Andre Agassi, cu care Sampras s-a confruntat de 34 de ori în carieră (câștigând 20 de meciuri și învingându-și rivalul în patru din cinci finale de Grand Slam), Sampras a fost extrem de serios pe teren. 'îmi las racheta să vorbească', a declarat el constant presei. 'Asta sunt eu, de fapt. Pur și simplu ies și câștig meciuri de tenis. Nu am vrut niciodată să fiu tipul grozav, sau tipul colorat, sau tipul interesant. Am vrut să fiu tipul care câștiga meciuri.', a mai punctat el, conform sursei amintite. Născut în Potomac, Maryland, la 12 august 1971, și-a perfecționat jocul în Rancho Palos Verdes, California, la Jack Kramer Tennis Club. într-o perioadă de cinci ani, începând din 1985, a crescut de la 1,65 m la 1,80 m înălțime și și-a perfecționat jocul enorm, abandonând reverul cu două mâini pentru un joc cu o singură mână și renunțând la racheta de lemn pentru noua tehnologie din grafit. A devenit profesionist la vârsta de 16 ani, în 1988, pornind de pe locul 893 în clasamentul mondial. A intrat în top 100 până la sfârșitul anului, dar primii trei ani nu au produs genul de rezultate care ar indica o viitoare celebritate. De fapt, cariera sa nu a înflorit decât în 1993, la trei ani după victoria de la US Open în 1990, care i-a oferit o licărire de măreție. înainte de turneu, Sampras era clasat pe locul 12 în lume de către ATP. Sampras l-a înfruntat în semifinale pe John McEnroe, favoritul numărul 3, obținând victoria cu 6-2, 6-4, 3-6, 6-3. Nimeni nu putea prezice că tânărul de 19 ani îl va învinge atât de ușor pe Agassi, favoritul numărul 4, în finală, cu 6-4, 6-3, 6-2. A devenit primul american care câștiga la Flushing Meadows de la McEnroe în 1984 și a ținut publicul în suspans cu ceea ce avea să devină piatra de temelie a carierei sale: serviciul. A reușit 13 ași în timpul meciului final (ultimul dintre aceștia fiind al 100-lea pentru turneu), ceea ce i-a adus un avantaj de 5-2 în setul al treilea. Din 1993 până în 2000, au existat considerabil mai multe triumfuri decât înfrângeri. Competiția a fost acerbă și intensă. Sampras a câștigat primul său titlu la Wimbledon la simplu în 1993. La All-England Club, Sampras a acumulat un record de 63-7 (90%), al doilea cel mai bun din toate timpurile, după incredibilul record de 93% al lui Bjorn Borg. A câștigat trei din cele cinci US Open-uri din 1993 până în 1996, iar cele două Campionate Australiene au fost cucerite în 1994 și 1997 (a fost finalist în 1995). A câștigat două titluri majore la simplu în același an de patru ori (1993, 1994, 1995, 1997), potrivit https://www.atptour.com/ și https://www.tennisfame.com/. A câștigat titlurile de la Wimbledon din 1993 și 1994 ca favorit numărul 1, învingându-i pe Jim Courier (7-6(3), 7-6(6), 3-6, 6-3) și Goran Ivanisevic (7-6(2), 7-6(5), 6-0). Titlul său din 1995 a fost câștigat ca favorit numărul 2, într-un triumf cu 6-7(5), 6-2, 6-4, 6-2 împotriva lui Boris Becker, favorit numărul 3. Alte patru campionate consecutive, începând din 1997 (a pierdut în sferturile de finală din 1996), au fost toate obținute ca favorit numărul 1. L-a învins pe francezul Cedric Pioline în 1997 (6-4, 6-2, 6-4), pe Ivanisevic în 1998 (6-7(2), 7-6(9), 6-4, 3-6, 6-2), pe Agassi în 1999 (6-3, 6-4, 7-5) și pe australianul Patrick Rafter în 2000 (6-7(10), 7-6(5), 6-4, 6-2). 'Orice s-a întâmplat în cariera mea, în tenis sau mental, s-a întâmplat dintr-un motiv', a spus Sampras. 'în multe privințe, am simțit că m-am născut să câștig Wimbledon.', spunea el conform site-ului International Hall of Fame - www.tennisfame.com. La US Open, Sampras a avansat în finala din 1992 împotriva lui Stefan Edberg, pierzând cu 3-6, 6-4, 7-6, 6-2. în 1993, l-a învins pe Pioline în finală, o victorie obișnuită cu 6-4, 6-4, 6-3. într-o finală din 1995, bine jucată și distractivă, împotriva lui Agassi, Sampras s-a impus cu 6-4, 6-3, 4-6, 7-5. Și-a apărat cu succes titlul în 1996, învingându-l categoric pe Michael Chang cu 6-1, 6-4, 7-6. Când Sampras l-a învins pe Agassi în finala din 2002, a pus capăt unei serii extraordinare la Flushing Meadows, unde a acumulat un record de 71-9 (88%), cel mai bun din istorie. Sampras și-a adăugat la moștenire două titluri australiene, în 1994, când a câștigat în fața lui Todd Martin, cu 7-6, 6-4, 6-4, și în 1997, învingându-l pe spaniolul Carlos Moya în două seturi consecutive, cu 6-2, 6-3, 6-3. Singurul titlu major care i-a scăpat lui Sampras a fost la French Open, unde terenul lent de zgură de la Roland-Garros a fost un factor decisiv pentru Sampras, al cărui joc era croit special pentru terenurile dure, potrivit www.tennisfame.com. Cel mai bun rezultat al său la Paris a fost în semifinale în 1996, unde, ca favorit numărul 1, a pierdut în fața viitorului campion, Yevgeny Kafelnikov, cu 6-7, 0-6, 2-6. A fost numit Jucătorul Anului ATP de șase ori consecutiv (1993-1998). în aceiași ani, Sampras a fost încoronat Campion Mondial al Federației Internaționale de Tenis. A jucat de opt ori pentru echipa SUA de Cupa Davis, câștigând campionatul din 1992 împotriva Elveției cu 3-1 și titlul din 1995 împotriva Rusiei, cu 3-2. Pe coperta din 14 iulie 1997, Sports Illustrated a prezentat un Sampras sărind, gata să dezlănțuie o lovitură puternică deasupra capului, cu titlul 'An American Clasic''. în 2005, revista TENNIS l-a numit cel mai mare jucător din deceniul 1995-2005 în numărul revistei dedicat celor mai mari 40 de jucători ai erei TENNIS. 'Odată ce am câștigat ultimul US Open, am petrecut următoarele șase luni încercând să-mi dau seama ce urma. încet, pasiunea mea pentru acest sport a dispărut pur și simplu. Nu mai aveam nimic de demonstrat.', a declarat Pete Sampras despre sfârșitul carierei. Pete Sampras a câștigat premii în valoare de 43.280.489 de milioane de dolari și se bucură de un loc în International Tennis Hall of Fame. AGERPRES/(Documentare - Roxana Losneanu, editor: Andreea-Gabriela Onogea, editor online: Andreea Preda) Sursa fotografiilor: Pete Sampras/Facebook
12 august - Ziua internațională a tineretului (ONU)
Ziua internațională a tineretului este marcată în fiecare an la 12 august, aducând problemele tineretului în atenția comunității internaționale și celebrând potențialul tinerilor ca parteneri în societatea globală de astăzi, potrivit https://www.un.org. Propunerea marcării unei astfel de zile a fost făcută în 1991 de tinerii care s-au reunit la Viena, Austria, pentru prima sesiune a Forumului Mondial al Tineretului al Sistemului Națiunilor Unite. Forumul a recomandat declararea unei Zile internaționale a tineretului, în special în scopul strângerii de fonduri și promovare, pentru a sprijini Fondul Națiunilor Unite pentru Tineret în parteneriat cu organizațiile de tineret. în 1998, o rezoluție care proclama ziua de 12 august Ziua internațională a tineretului a fost adoptată de prima sesiune a Conferinței Mondiale a Miniștrilor Responsabili cu Tineretul, găzduită de Guvernul Portugaliei în cooperare cu Organizația Națiunilor Unite (Lisabona, 8-12 august 1998). Această recomandare a fost ulterior aprobată de cea de-a cincizeci și patra sesiune a Adunării Generale, în rezoluția sa A/RES/54/120 intitulată 'Politici și programe care implică tineretul' (17 decembrie 1999). Adunarea a recomandat organizarea de activități de informare publică pentru a sprijini această zi, ca modalitate de a promova o mai bună conștientizare a Programului Mondial de Acțiune pentru Tineret, adoptat de Adunarea Generală în 1996. Ziua internațională a tineretului 2026 recunoaște că, deși viețile tinerilor sunt modelate de realități naționale și locale diferite, aspirațiile lor sunt remarcabil de similare. în diferite țări și comunități, tinerii caută demnitate, oportunități, participare semnificativă, locuri de muncă decente, educație de calitate și un viitor sustenabil, conform sursei citate. Tema din acest an - 'Contexte diferite, aspirații comune' - acordă o atenție deosebită tinerilor care trăiesc în țările cel mai puțin dezvoltate, țările în curs de dezvoltare fără ieșire la mare și statele insulare mici în curs de dezvoltare, care se confruntă adesea cu provocări suprapuse legate de sărăcie, schimbări climatice, izolare geografică, oportunități economice limitate și acces inegal la tehnologiile digitale. în același timp, acești tineri continuă să demonstreze reziliență, leadership și inovație în promovarea dezvoltării durabile în cadrul comunităților lor și dincolo de acestea, potrivit www.un.org. Tema din 2025 pentru Ziua internațională a tineretului, 'Acțiuni locale ale tinerilor pentru ODD-uri și nu numai', evidenția, conform sursei citate, rolul tinerilor în transpunerea ambițiilor globale în realități conduse de comunitate. în 2024 tema Zilei internaționale a tineretului, 'De la clicuri la progres: căi digitale pentru tineret pentru dezvoltare durabilă', remarca legătura dintre digitalizare și accelerarea progresului Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă (ODD), subliniind contribuțiile majore ale tinerilor în acest proces transformator. Ziua internațională a tineretului 2022 a avut ca scop amplificarea mesajului că este nevoie de acțiuni pentru toate generațiile în vederea atingerii Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă (ODD) și pentru a nu lăsa pe nimeni în urmă. De asemenea, marcarea acestei zile privea creșterea gradului de conștientizare cu privire la anumite bariere în calea solidarității intergeneraționale, în special vârstismul, care afectează persoanele tinere și în vârstă, având în același timp efecte negative asupra societății în ansamblu. în 2021, tema Zilei internaționale a tineretului a fost 'Transformarea sistemelor alimentare: inovația tinerilor pentru sănătatea umană și planetară' ('Transforming Food Systems: Youth Innovation for Human and Planetary Health'). * * * Adunarea Generală a ONU a aprobat, în 1965, Declarația privind promovarea în rândul tinerilor a idealurilor de pace, respect reciproc și înțelegere între popoare. Din 1965 până în 1975, atât Adunarea Generală, cât și Consiliul Economic și Social au subliniat trei teme de bază în domeniul tineretului: participarea, dezvoltarea și pacea. De asemenea, a fost subliniată necesitatea unei politici internaționale privind tineretul. în 1979, Adunarea Generală, prin rezoluția 34/151, a desemnat anul 1985 Anul internațional al tineretului. Adunarea a aprobat în 1985, prin rezoluția 40/14, liniile directoare pentru planificarea ulterioară și urmărirea adecvată în domeniul tineretului. Orientările sunt semnificative pentru concentrarea lor asupra tinerilor ca o categorie largă care cuprinde diferite subgrupuri, mai degrabă decât o singură entitate demografică. Acestea oferă propuneri de măsuri specifice pentru a răspunde nevoilor subgrupurilor, cum ar fi tinerii cu dizabilități, tinerii din mediul rural și urban și tinerele femei. (sursa: rezoluția 50/81 - https://www.un.org) în decembrie 2009, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a adoptat rezoluția 64/134 prin care a proclamat 2010 drept Anul internațional al tineretului, la cea de-a 25-a aniversare a primului An internațional al tineretului din 1985, făcând apel guvernelor, societății civile, indivizilor și comunităților din întreaga lume să sprijine activitățile la nivel local și internațional pentru a marca evenimentul. AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Horia Plugaru, editor online: Andreea Preda)
PERSONALITATEA ZILEI: Regizorul de film documentar Patricio Guzman
Regizorul Patricio Guzman Lozanes este unul dintre cei mai importanți documentariști din istoria cinematografiei latino-americane și mondiale. Opera sa, întinsă pe mai bine de șase decenii, reprezintă o cronică neîntreruptă a memoriei, a traumei istorice și a luptei pentru dreptate în Chile. S-a născut la 11 august 1941, în Santiago de Chile, capitala statului Chile, arată mubi.com. A studiat la Institutul de Film al Universității Catolice din Chile, apoi la Școala de Cinematografie din Madrid, unde a absolvit în 1970. Sursa foto: patricio-guzman.com întors în Chile, a prins momentul istoric al alegerii președintelui socialist Salvador Allende. Primul său lungmetraj documentar important, 'El primer ano' (1972), a înregistrat primele douăsprezece luni ale guvernării Unității Populare, coaliție politică de stânga din Chile, fondată în 1969. Filmul a atras atenția regizorului francez Chris Marker, care l-a ajutat să circule în Europa. Capodopera care i-a consacrat numele este trilogia 'La batalla de Chile' (1975-1979): 'La insurreccion de la burguesia' (1975); 'El golpe de estado' (1976); 'El poder popular' (1979). Filmată în timpul evenimentelor din 1972-1973, trilogia documentează ascensiunea și căderea proiectului socialist al lui Salvador Allende, culminând cu lovitura de stat din 11 septembrie 1973. Patricio Guzman şi Hortensia, văduva lui Salvador Allende Sursa foto: patricio-guzman.com Patricio Guzman a fost arestat și închis pe Stadionul Național din Santiago în septembrie 1973, imediat după lovitura de stat militară condusă de generalul Augusto Pinochet. A fost ținut acolo timp de două săptămâni și a supraviețuit mai multor simulacre de execuție înainte de a reuși să scape și să scoată din țară materialul filmat. Trilogia a fost montată în exil și a devenit una dintre cele mai importante opere documentare ale secolului XX. Din 1973, regizorul a trăit în cea mai mare parte în Franța. Deși aflat departe de țară, Chile a rămas subiectul central al creației sale. Filme precum 'En nombre de Dios' (1987), despre rolul Bisericii Catolice în apărarea drepturilor omului, 'Chile, la memoria obstinada' (1997), 'El caso Pinochet' și 'Salvador Allende' (2004) au continuat să analizeze dictatura și consecințele ei. în anii 2010, Patricio Guzman a realizat o a doua trilogie, mai meditativă și mai poetică, care leagă istoria politică de geografia țării Chile: 'Nostalgia de la luz' (2010); 'El boton de nacar' (2015); 'La cordillera de los suenos' (2019). Sursa foto: patricio-guzman.com Filmul documentar 'El boton de nacar' ('Secretul nasturelui de sidef') explorează două dintre cele mai mari tragedii din istoria Chile: genocidul populațiilor indigene din Patagonia și atrocitățile dictaturii militare a lui Augusto Pinochet. Pelicula a fost premiată cu Ursul de Argint pentru cel mai bun scenariu la Festivalul Internațional de Film de la Berlin din 2015. în 2022, a lansat 'Mi pais imaginario', un documentar despre protestele sociale din 2019 din Chile. Patricio Guzman este, de asemenea, fondatorul și directorul Festivalului Internațional de Documentar de la Santiago (FIDOCS), pe care l-a creat în 1997 pentru a sprijini cinematografia documentară în America Latină, notează fidocs.cl. Predă constant cursuri de documentar în Europa și America Latină. Printre cele mai notabile distincții primite de cineastul sud-american se numără: Ursul de Argint pentru cel mai bun scenariu la Festivalul de la Berlin (2015), Premiul Academiei Europene de Film pentru 'Nostalgia de la luz' (2010), Ochiul de Aur pentru cel mai bun documentar la Festivalul de Film de la Cannes în 2019 pentru 'La cordillera de los suenos' și Premiul Național pentru Arte Vizuale al statului Chile (2023), conform patricioguzman.com. Sursa foto: patricio-guzman.com Patricio Guzman trăiește la Paris împreună cu soția sa, Renate Sachse, care colaborează frecvent la scenariile și producția filmelor sale. Dintr-o căsătorie anterioară are două fiice, Andrea și Camila Guzman, ambele regizoare de film, care au lucrat alături de el. Deși a petrecut mai mult de jumătate din viață în exil, legătura sa afectivă și intelectuală cu Chile a rămas neîntreruptă. AGERPRES/(Documentare - Horia Plugaru, editor: Doina Lecea, editor online: Andreea Preda) Sursa foto din deschidere: Patricio Guzmán/Facebook
11 august - Ziua mondială a instrumentului muzical steelpan (ONU)
'Steelpan' (cunoscut și sub numele de 'pan' sau 'steel drum') este un instrument muzical originar din Trinidad și Tobago. Se utilizează folosind o pereche de bețe drepte cu vârf de cauciuc. Steelpan a apărut din grupurile de percuție de carnaval din Trinidad și Tobago de la începutul secolului al XX-lea, notează site-ul ONU, fiind instrumentul național. Fabricat în mod tradițional dintr-un tambur sau recipient de oțel, este un instrument de percuție distinct din clasa idiofonelor. Suprafața de cântat este împărțită în secțiuni convexe prin canale, caneluri și/sau găuri, iar fiecare secțiune convexă este o notă acordată la o anumită înălțime. Dimensiunea și tipul vârfului de cauciuc al bețelor variază în funcție de tipul de instrument. Unii muzicieni folosesc patru bețe, ținând câte două în fiecare mână. Gama și diversitatea instrumentelor din zilele noastre fac posibilă executarea celor mai simple melodii până la cele mai complexe aranjamente întâlnite în orchestrație, explică site-ul Ministerului de Externe al Republicii Trinidad și Tobago - https://foreign.gov.tt/. Steelpan are o semnificație culturală și istorică, deținând potențialul de a promova Obiectivele de Dezvoltare Durabilă, prin utilizarea sa în sectoare precum turismul, cultura, educația, precum și știința, tehnologia, ingineria, artele și matematica, arată https://www.un.org/. Steelpan promovează societăți incluzive, comunități durabile și economia creativă și poate avea un impact pozitiv asupra sănătății mintale și bunăstării, egalității de gen și emancipării tinerilor. Astfel, Adunarea Generală a decis să proclame ziua de 11 august Ziua mondială a steelpan, în anul 2023. AGERPRES/(Documentare - Roxana Losneanu, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Andreea Preda) Sursa foto: un.org
FRAGMENT DE ISTORIE: 180 de ani de la fondarea Institutului Smithsonian (10 august)
La 10 august 1846 a fost creat, în baza unui document al Congresului american, semnat de președintele James K. Polk (1845-1849), Institutul Smithsonian - cel mai mare complex muzeal, educațional și de cercetare din lume, cuprinzând 21 de muzee, 14 centre educaționale și de cercetare, precum și Grădina Zoologică Națională, conform https://www.si.edu/about. înființarea sa a fost posibilă datorită omului de știință britanic James Smithson (1765-1829), care și-a donat toată averea sa Statelor Unite, pentru a fonda, 'la Washington, sub numele de Institutul Smithsonian, un centru pentru acumularea și difuzarea cunoștințelor'. La 10 august 1846, Senatul SUA a adoptat legea privind organizarea Institutului Smithsonian, act normativ promulgat de președintele James K. Polk. Congresul a aprobat acceptarea moștenirii lăsate de Smithson la 1 iulie 1836, însă a fost nevoie de încă zece ani de dezbateri până la înființarea instituției Smithsonian. Odată creat, Institutul a devenit parte a procesului de formare a unei identități naționale americane - o identitate bazată pe explorare, inovație și un stil american unic. Acest proces continuă și astăzi, pe măsură ce Smithsonian privește spre viitor, mai scrie sursa citată. James Smithson, fiul nelegitim al unui englez înstărit, călătorise mult de-a lungul vieții, dar nu pusese niciodată piciorul pe pământ american. De ce, așadar, a decis să lase întreaga sa avere considerabilă, care însuma o jumătate de milion de dolari, adică a 66-a parte din bugetul federal total al Statelor Unite de la acea vreme, unei țări care îi era străină? Unii speculează că motivul ar fi fost faptul că fusese privat de moștenirea tatălui său. Alții susțin că a fost inspirat de experimentul democratic al Statelor Unite. Unii atribuie gestul său filantropic unor idealuri inspirate de organizații precum Royal Institution, dedicată utilizării cunoștințelor științifice pentru îmbunătățirea condiției umane. Smithson nu a scris niciodată despre această donație și nici nu a discutat-o cu prietenii sau colegii săi; astfel, nu rămâne decât speculația cu privire la idealurile și motivațiile din spatele unui gest care a avut un impact atât de semnificativ asupra artelor, științelor umaniste și științelor din Statele Unite, mai scrie sursa citată. în prezent, Institutul Smithsonian este un institut de învățământ și cercetare și un complex de muzee, administrate și finanțate de guvernul Statelor Unite și prin fonduri caritabile, profituri obținute din operațiunile de retail etc. Smithsonian a solicitat 797.6 milioane dolari de la Congres în 2011 pentru finanțarea operațiunilor sale. Cele mai multe dintre cele 19 muzee, gradina sa zoologică și cele nouă centre de cercetare se află în Washington DC, dar filiale ale sale sunt, de asemenea, și în Arizona, Maryland, New York, Virginia, Panama etc. Smithsonian are peste 137 milioane obiecte în colecțiile sale și editează totodată două reviste. 168 de alte muzee sunt afiliate Smithsonian. Secretar al Institutului este, începând cu iunie 2019, Lonnie G. Bunch III - cel de-al 14-lea secretar al Smithsonian, conform https://www.si.edu/. AGERPRES/ (Documentare - Ionela Gavril, editor: Roxana Losneanu, editor online: Andreea Preda) Sursa fotografiilor: Smithsonian/Facebook
FRAGMENT DE ISTORIE: Primul omnibus a circulat la Nantes (10 august 1826)
La Nantes, în Franța, omul de afaceri și pionierul transportului public Stanislas Baudry (1777-1830) a deschis prima linie de omnibus la 10 august 1826, potrivit https://www.1-jour.fr/. Cele două trăsuri trase de cai, fiecare cu o capacitate de 16 persoane, ofereau servicii gratuite între centrul orașului și băile publice, pe care Stanislas Baudry le construise ca anexă la o moară de făină. Baudry și-a dat seama ulterior că unii oameni foloseau omnibusurile sale pentru călătorii personale, fără a merge efectiv la băi. Apoi a creat o companie de transport urban, 'La Dame Blanche' care a început să funcționeze pe 30 septembrie 1826. Se pare că omnibusul și-a luat numele de la o prăvălie din Nantes, 'Omnes Omnibus', în fața căreia se oprea transportul orașului la începutul secolului al XIX-lea, se arată pe site-ul https://bibliotheques-specialisees.paris.fr/. Cuvântul 'omnibus' provine din cuvântul latin care înseamnă 'pentru toți'. în ianuarie 1828, Stanislas Baudry s-a mutat la Paris, unde a înființat Entreprise Générale des Omnibus, o rețea de linii de trăsuri trase de cai special echipate. Omnibusurile, cu mult mai puțin costisitoare față de o trăsură, și mai mult decât atât, erau în serviciul oricărui cetățean, au avut un succes răsunător. Sursa foto: technologyatlas.org Până în secolul al XVII-lea, locuitorii Parisului călătoreau în principal pe jos sau călare. Trăsurile, inițial rezervate familiei regale și câtorva apropiați (fiind foarte scumpe, existau doar trei sub Francisc I, de exemplu), au devenit mijlocul de transport preferat de oamenii de la curte. Sursa foto: La Belle Epoque/Facebook în 1640, Nicolas Sauvage, vizitiu al stăpânului diligențelor din Amiens, s-a stabilit în conacul privat Saint-Fiacre (care avea să dea numele vehiculului, strămoșul taxiurilor) și a devenit primul care a început să închirieze trăsuri, cu ora sau cu ziua. Lui Blaise Pascal (1623-1662), matematician, fizician, inventator și filosof, i se atribuie, pe la 1661, ideea unei trăsuri care circula la ore fixe și pe rute fixe, și în care pasagerii puteau urca și coborî pe parcurs. Numărul limitat de vehicule disponibile, îngustimea străzilor care încetinea considerabil călătoria și faptul că oamenilor de rând nu li se permitea să le folosească au însemnat că popularitatea acestor trăsuri a scăzut rapid, până la dispariția lor completă în 1677. Sursa foto: bibliotheques-specialisees.paris.fr Abia în 1828 și sub conducerea lui Stanislas Baudry a apărut un sistem de transport public cu adevărat sustenabil. Pentru suma modestă de 25 de cenți, oricine putea călători în acest vehicul mare cu 17 locuri - omnibus -, condus de un vizitiu și un conductor care se ocupa de bilete și asigura buna desfășurare a călătoriei. Succesul a fost de așa de mare încât, până la sfârșitul anului 1828, compania lui Baudry se lăuda cu 89 de trăsuri și 821 de cai, răspândiți pe 10 linii. Cu toate acestea, neavând monopol, s-a confruntat rapid cu concurența din partea a aproximativ zece alți operatori. Până la sfârșitul anului 1830, existau în serviciu 390 de vagoane pe 34 de linii. Fiecare companie era identificabilă printr-o culoare și un număr și era strict reglementată de Prefectul Poliției. Introducerea omnibusului cu etaj, în 1853, a permis transportul mai multor pasageri și, prin urmare, au crescut profiturile. Cu 12 locuri suplimentare pe puntea superioară, la 15 cenți fiecare, acest spațiu era foarte solicitat, existând riscul ca vagonul să se răstoarne dacă era gol. Pe măsură ce proiectele de renovare urbană ale baronului Haussmann (1809-1891, oficial francez care a supervizat un program radical de renovare urbană, cu noi bulevarde, parcuri și lucrări publice în Paris) împingeau muncitorii la limitele orașului, rețeaua de omnibusuri a trebuit reorganizată. în 1855, companiile au fuzionat rezultând: Compagnie Générale des Omnibus (CGO), care avea 569 de vehicule, 3.285 de cai și 33 de depouri răspândite pe aproximativ treizeci de linii în Paris și suburbiile sale. O concesiune pe 56 de ani a fost apoi semnată între oraș și CGO, prin care acesta din urmă a fost de acord să plătească o taxă în schimbul drepturilor de parcare. Sursa foto: bibliotheques-specialisees.paris.fr în ciuda tuturor acestor evoluții, transportul în Paris nu a fost lin. Opririle frecvente ale omnibusurilor și ale altor vehicule care blocau drumurile au prelungit considerabil timpii de călătorie, iar extinderea rețelei nu a împiedicat centrul orașului să-și mențină condițiile superioare de transport. Odată cu reînnoirea concesiunii CGO în 1910, compania Renault a investit în sfârșit în tracțiunea mecanică: s-a născut omnibusul motorizat, construit pe un șasiu de camion, Renault devenind principalul său producător. Sursa foto: bibliotheques-specialisees.paris.fr Pe 11 ianuarie 1913, un omnibus tras de cai a făcut ultima călătorie, cedând definitiv locul autobuzului. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea, editor: Ionela Gavril, editor online: Andreea Preda) Sursa foto din eschidere: bibliotheques-specialisees.paris.fr
PERSONALITATEA ZILEI: Actrița Audrey Tautou
Actrița Audrey Tautou s-a născut la 9 august 1976, la Beaumont, Auvergne, în Franța. Și-a început cariera în filme de televiziune la sfârșitul anilor 1990 și a câștigat un concurs de căutare a talentelor sponsorizat de o companie media franceză în 1999. Mai târziu în acel an, a apărut în primul ei rol important, în filmul lansat în Statele Unite sub titlul 'Venus Beauty Institute', care i-a adus un premiu Cesar pentru cea mai promițătoare debutantă feminină. în 2000, a devenit un punct de reper în cinematografie, apărând în 'Venus Beauty Institute', 'Voyous voyelles', 'Le Libertin' și 'Le Battement d'ailes du papillon'. Descoperirea lui Tautou a venit însă în 2001, cu filmul excentric 'Amelie', în care a jucat rolul unei chelnerițe singuratice, care pune la cale planuri elaborate pentru a-i face pe alții fericiți și, în acest proces, se îndrăgostește. Fabula romantică, regizată de Jean-Pierre Jeunet, a fost un succes internațional, obținând cele mai mari încasări din toate timpurile în Statele Unite ale unui film în limba franceză și o nominalizare la Oscar pentru cel mai bun film străin, menționează www.britannica.com. De asemenea, i-a adus lui Tautou și o nominalizare la premiul BAFTA (Academia Britanică de Film și Televiziune) pentru cea mai bună actriță. 'The Da Vinci Code' în 2002, a apărut în comedia 'L'Auberge espagnole', despre studenții străini aflați în schimb de experiență. Printre continuări s-au numărat 'Les Poupees russes' (2005) și 'Casse-tete chinois' (2013), care a urmărit personajele pe măsură ce îmbătrâneau. 'Dirty Pretty Things' Tautou și-a făcut debutul în limba engleză în filmul 'Dirty Pretty Things' (2002). După ce a apărut în musicalul 'Pas sur la bouche' (2003) și în 'Nowhere to Go but Up' (2003), Tautou a colaborat din nou cu regizorul Jean-Pierre Jeunet pentru filmul 'Un Long Dimanche de fiancailles' (2004), premiat cu Cesar, în care a jucat rolul unei femei care își caută logodnicul pierdut după Primul Război Mondial. în 2006, Tautou a jucat în primul ei film hollywoodian cu buget mare, 'The Da Vinci Code', dar la scurt timp după aceea a revenit la filmele franceze mai intime care au făcut-o celebră. Printre producțiile ulterioare s-au numărat comediile romantice 'Hors de prix' (2006) și 'Ensemble, c'est tout' (2007), care au fost foarte apreciate. în 2009, a interpretat-o pe Coco Chanel în filmul biografic 'Coco avant Chanel'. A interpretat rolul unei văduve scoase din doliu de un coleg neîndemânatic în 'La Delicatesse' (2011) și pe cel al eroinei criminale în 'Therese Desqueyroux' (2012), adaptarea romanului cu același nume de Francois Mauriac (1927). 'Ensemble, c'est tout' Personajul lui Tautou, o femeie cu un nufăr care îi crește în plămân, a fost subiectul principal al adaptării suprarealiste 'L'Ecume des jours' (2013), semnată de Michel Gondry. A mai jucat rolul mamei unui tânăr artist talentat în 'Microbe et gasoil', semnată tot de Michel Gondry și a dat voce unei jurnaliste în fantezia animată 'Phantom Boy' (ambele din 2015). în 2016, Tautou a apărut în 'L'Odyssee', un film biografic despre Jacques Cousteau, mai menționează www.britannica.com. Printre filmele sale ulterioare s-au numărat comedia de familie 'Santa & Cie' (2017), 'En liberte!' (2018), 'The Jesus Rolls' (2019), cel mai recent fiind 'Nina et le secret du herisson' în 2023. AGERPRES/(Documentare - Suzana Cristache Drăgan; editor: Andreea-Gabriela Onogea, editor online: Andreea Preda) Sursa fotografiilor: cinemagia.ro
9 august - Ziua internațională a popoarelor indigene (ONU)
La 9 august este celebrată Ziua internațională a popoarelor indigene, sub auspiciile Națiunilor Unite. Adunarea Generală a ONU a adoptat, la 13 septembrie 2007, Declarația Națiunilor Unite pentru drepturile popoarelor indigene. Adoptarea documentului a reprezentat un moment important pentru cooperarea și solidaritatea între popoarele indigene și statele membre ONU, menționează www.un.org. Declarația este cel mai cuprinzător instrument care codifică la nivel juridic internațional drepturile popoarelor indigene, stabilind un cadru universal acceptat de standarde pentru menținerea demnității și bunăstării lor. Instituirea, la 9 august, a Zilei internaționale a popoarelor indigene a fost stabilită prin Rezoluția 49/214 din 23 decembrie 1994, adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite. Data de 9 august a fost aleasă pentru a face trimitere la prima întâlnire, din 1982, a Grupului de lucru al ONU pentru populațiile indigene și a Subcomisiei pentru promovarea și protecția drepturilor omului, conform www.un.org. Ziua este marcată în acest an în cadrul temei ''Celebrarea Moașelor Indigene: Protejarea Vieții și a Bunăstării''. Instituția moașei este deplin recunoscută ca o expresie puternică a sistemelor de cunoștințe în cadrul popoarelor indigene, a sprijinirii transmiterii cunoștințelor, a consolidării identității culturale și pentru asigurarea continuității modului de viață al popoarelor indigene, indică www.un.org. în prezent, practica utilizării instituției moașei la nivelul popoarelor indigene este influențată de anumite bariere structurale și de discriminarea care subminează recunoașterea sistemelor de cunoștințe indigene la nivelul cadrului de sănătate formal și care limitează accesul la o îngrijire potrivită din punct de vedere cultural. Prin adoptarea acestei teme în acest an, se încearcă recunoașterea rolului moașelor în ceea ce privește persoanele care îngrijesc, reafirmând încă o dată valoarea inestimabilă a sistemelor de cunoștințe în ceea ce privește salvarea vieții și propunerea unor abordări potrivite din punct de vedere cultural pentru sănătatea generațiilor viitoare, indică www.un.org. Pentru marcarea acestei zile, la 10 august, are loc un eveniment la sediul din New York al Națiunilor Unite unde participanții vor discuta despre rolul moașelor indigene și despre importanța recunoașterii rolului lor și a abordărilor potrivite din punct de vedere cultural în ceea ce privește sănătatea și bunăstarea, dar și cu referire la demersurile de politici publice pentru protejarea și sprijinirea sistemelor de îngrijire conduse de persoane indigene și de transmitere a cunoștințelor acestora. La nivel mondial, sunt circa 476 de milioane de persoane indigene în 90 de state, potrivit www.un.org și www.worldbank.org. Membrii acestor populații indigene sunt moștenitori și practicanți ai unor culturi unice și ai unor modalități distincte de raportare la mediul înconjurător și la societate. Și-au păstrat caracteristicile sociale, culturale, economice și politice, care sunt distincte de cele ale populațiilor dominante în care trăiesc. în pofida diferențelor culturale, populațiile indigene din întreaga lume împart probleme comune privind protecția drepturilor lor ca populații distincte. Aceste mari grupuri distincte constituie mai puțin de 5% din populația mondială, vorbesc peste 7.000 de limbi ale planetei și reprezintă circa 5.000 de culturi diferite. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Horia Plugaru, editor online: Andreea Preda) Sursa foto un.org
DOCUMENTAR: Fostul jucător profesionist de tenis Roger Federer împlinește 45 de ani (8 august)
Roger Federer este unul dintre cei mai eleganți și compleți jucători din istoria tenisului. Născut la 8 august 1981 în Basel, Elveția, potrivit www.rogerfederer.com, a dominat circuitul ATP timp de aproape două decenii, redefinind standardele excelenței în 'sportul alb'. Pasionat de tenis de la o vârstă mică, la 11 ani a ajuns în topul juniorilor din Elveția. La 14 ani era deja obișnuit cu programul competițional, participând la 3-4 turnee în fiecare lună. în acest timp, îi urmărește cu atenție pe idolii săi, Boris Becker și Stefan Edberg. în 1995 este campion național la juniori și începe să se antreneze la Centrul Național de Tenis al Elveției, din Ecublens. în 1998, câștigă titlul de juniori la Wimbledon, atât la simplu cât și la dublu, iar la puțin timp devine jucător profesionist. Notorietatea pe plan internațional avea să vină, pentru Federer, în 2001, când îl elimină în turul al patrulea la Wimbledon pe campionul en-titre Pete Sampras. Va cunoaște triumful deplin la Wimbledon, doi ani mai târziu, în 2003, după victoria în finală în fața lui Mark Philippoussis. Tot în 2003, câștigă la dublu, alături de Max Mirny, Masters 1000. Iese victorios în șapte finale din cadrul Turneului ATP. Acest șir de reușite îl propulsează aproape de primul loc mondial, situându-se cu puțin în urma lui Andy Roddick. La 2 februarie 2004, legendarul jucător de tenis a ocupat, pentru prima dată, locul întâi în clasamentul mondial al jucătorilor profesioniști de tenis de câmp, potrivit www.atptour.com. Anul 2004 a însemnat pentru Roger Federer trei titluri de Mare Șlem, fiind prima performanță de acest fel din cariera sa. Totodată, elvețianul a devenit primul jucător care reușește o astfel de performanță din 1988, când protagonist a fost Mats Wilander. Mai exact, Federer a ieșit învingător la Australian Open în fața lui Marat Safin, moment în care a ocupat și prima poziție în clasamentul AFP. își păstrează titlul la Wimbledon, surclasându-l, în finală, pe Andy Roddick și cucerește US Open, în ciuda opoziției campionului din 2001, Lleyton Hewitt. Tot în 2004, câștigă Openul Elveției, primul turneu disputat în țara natală, alături de trei reușite la Masters 1.000 ATP. Deși 2005 nu începe optim pentru elvețian, după ce acesta pierde două titluri de Mare Șlam, în Australia și Franța, reușește să revină, câștigând atât la Wimbledon, contra lui Roddick și la US Open, contra lui Andre Agassi, cât și în turneele ATP Masters Series 1000 și ATP 500. Anul 2006 a fost cel mai bun din cariera lui Roger Federer, cu 12 titluri cucerite, 92 de victorii și doar 5 înfrângeri, reușind să se califice în 16 finale din 17 turnee disputate, se arată la www.rogerfederer.com. Se impune la Wimbledon în fața lui Rafael Nadal, la Australian Open contra lui Marcos Baghdatis și la US Open contra lui Roddick. Principalul eșec al său a fost în fața lui Nadal, în finala French Open. își păstrează supremația în clasamentul ATP și în 2007, după alte trei titluri de Mare Șlem adăugate în palmares. A ieșit învingător la Open-ul australian fără să piardă un set pe tot parcursul competiției, record neegalat din 1980, când fusese stabilit de suedezul Bjorn Borg. îl învinge pe Nadal la Wimbledon, într-un meci considerat de mulți ca fiind cea mai spectaculoasă finală de Wimbledon din 1980. îl depășește pe Novak Djokovic la US Open. Anul 2008 a fost mai puțin strălucitor pentru Federer, care, în prima parte a anului, s-a îmbolnăvit de mononucleoză, o infecție ce cauzează simptome asemănătoare cu ale unei răceli puternice, inclusiv o stare avansată de oboseală. Problemele de sănătate au continuat pentru campionul elvețian, care, spre sfârșitul anului, s-a accidentat la spate. Chiar și așa, a cucerit US Open în fața lui Andy Murray. Un succes unic în cariera sa a fost medalia olimpică de aur, la dublu, câștigată cu Stan Wawrinka la JO din Beijing, în 2008. Principalul succes al lui Roger Federer în 2009 a fost adăugarea în palmares a Open-ului francez, unde l-a înfruntat în finală pe Robin Soderling. Deși a început bine anul următor, câștigând Australian Open, nu a reușit să acceadă în semifinalele de la Openul francez și Wimbledon, și nici în finala de US Open. A căzut pe locul secund ATP. Nu a mai reușeșit nici un titlu de Mare Șlem în 2011, dar a făcut o figură frumoasă la sfârșitul anului, în Turneul Campionilor, când l-a învins pe francezul Jo-Wilfried Tsonga. Termină pe locul trei ATP. în 2012 a avut o revenire de formă, câștigând al șaptelea titlu la Wimbledon în fața lui Andy Murray, în patru seturi. în semifinală, l-a întrecut pe numărul 1 mondial, Novak Djokovic. La patru săptămâni distanță, îl întâlnește, din nou, pe sârb, în finala disputată în cadrul JO de la Londra. Elvețianul obține medalia de argint. Un nou rezultat notabil este în 2014, când Roger Federer câștigă, împreună cu echipa Elveției, Cupa Davis, învingând Franța. La 26 iulie 2016, Roger Federer a anunțat că va lipsi de la Jocurile Olimpice de vară de la Rio, ratând și restul sezonului competițional, din cauza unor probleme la genunchi. în 2017, Roger Federer a reușit o victorie de senzație în fața lui Nadal, în cinci seturi, în finala de la Australian Open. Dacă înaintea competiției, Federer ocupa locul 17 în clasamentul mondial de simplu, la finalul Grand Slam-ului australian revenise între primii zece jucători ai lumii. în același an, a impresionat prin prestația sa de la Wimbledon, unde nu a pierdut niciun set și l-a spulberat pe croatul Marin Cilic în finală. A fost cel de-al optulea titlu de campion obținut de Federer la Wimbledon. Anul 2018 a debutat cu un nou triumf la Australian Open, unde jucătorul elvețian nu a pierdut niciun set până în finală, pe care a câștigat-o în cinci seturi în fața lui Cilic. în luna iunie, Federer a revenit pe prima poziție ATP, pe care a menținut-o, însă, doar timp de o săptămână. Perioada 2004-2008 reprezintă apogeul carierei sale. Roger Federer a rămas pe locul 1 mondial pentru 237 de săptămâni consecutive, un record absolut care rezistă și astăzi. în total, a petrecut 310 săptămâni pe prima poziție a clasamentului ATP, fiind depășit ulterior doar de Novak Djokovic. în acești ani, Federer a câștigat titluri pe toate suprafețele cu o regularitate impresionantă. A cucerit cinci titluri consecutive la Wimbledon (2003-2007) și cinci consecutive la US Open (2004-2008), performanțe unice în Era Open. A fost primul jucător din istorie care a ajuns la 15 titluri de Grand Slam, depășind recordul lui Pete Sampras. Roger Federer a câștigat în total 20 de titluri de Grand Slam, clasându-se pe locul al treilea all-time, după Djokovic (24) și Nadal (22). Distribuția pe turnee este elocventă: Wimbledon - 8 titluri (2003, 2004, 2005, 2006, 2007, 2009, 2012, 2017); Australian Open - 6 titluri (2004, 2006, 2007, 2010, 2017, 2018), US Open - 5 titluri (2004, 2005, 2006, 2007, 2008), Roland Garros - 1 titlu (2009), arată atptour.com. A stabilit 30 de recorduri Guinness, arată guinnessworldrecords.com. A acumulat peste 1250 de victorii în carieră, potrivit rolandgarros.com. Nu a câștigat niciun titlu de Grand Slam la dublu și nu a ajuns niciodată în finală de major la această disciplină. Cel mai bun rezultat într-un Mare Șlem a fost sfert de finală la Wimbledon (2000). Meciul de retragere al lui Roger Federer a avut loc la 23 septembrie 2022 în cadrul turneului Laver Cup, desfășurat la arena The O2 din Londra. Elvețianul a ales să își încheie cariera printr-o partidă istorică de dublu, jucând alături de marele său rival și prieten, Rafael Nadal. Printre distincțiile primite de Roger Federer se numără premiul ATPWorldTour.com de jucător favorit al publicului de 13 ori la rând (între 2003 și 2015), precum și premiul Stefan Edberg pentru fairplay, de 11 ori. Pentru activitatea sa caritabilă, a fost distins cu premiul Arthur Ashe în anii 2006 și 2013. A fost laureat de șase ori al premiilor Laureus, decernate sportivilor cu cele mai bune rezultate anuale, conform www.laureus.com. în 2017, a primit un doctorat onorific din partea Universității din Basel, în același an fiind numit Cel mai bun sportiv elvețian al anului. în 2007 și 2018, a fost inclus în topul 100 al celor mai influenți oameni, realizat de publicația Time, arată time.com. în 2003, a pus bazele unei fundații caritabile care îi poartă numele, cu scopul de a ajuta copiii sud-africani din medii dezavantajate și de a promova accesul acestora în educație și în activități sportive, potrivit rogerfederer.com. AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Cerasela Bădiță, editor online: Andreea Preda) Sursa fotografiilor: Roger Federer/Facebook
8 august - Ziua ASEAN (Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est)
Ziua ASEAN, sărbătorită anual pe 8 august, marchează fondarea Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN) în 1967, odată cu semnarea Declarației ASEAN, cunoscută și sub numele de Declarația de la Bangkok. ASEAN a jucat un rol vital în promovarea creșterii economice, a progresului social și a dezvoltării culturale în regiune. Celebrarea Zilei ASEAN evidențiază realizările și eforturile continue ale organizației de a promova unitatea și colaborarea între țările sale membre. (sursa: https://asean.org) Pe 8 august 1967, viceprim-ministrul Malaeziei, împreună cu miniștrii de externe ai Indoneziei, Filipinelor, Singapore și Thailandei s-au reunit, după mai multe zile de negocieri, în sala principală a clădirii Departamentului de Afaceri Externe din Bangkok, Thailanda, și au semnat un document. în virtutea acestui document, a fost înființată Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN). Adam Malik din Indonezia, Narciso R. Ramos din Filipine, Tun Abdul Razak din Malaezia, S. Rajaratnam din Singapore și Thanat Khoman din Thailanda aveau să fie recunoscuți ulterior drept părinții fondatori ai, probabil, celei mai de succes organizații interguvernamentale din lumea în curs de dezvoltare de astăzi, face cunoscut sursa menționată. Documentul pe care l-au semnat avea să fie cunoscut sub numele de Declarația ASEAN. Era un document concis, format din doar cinci articole, care stabilea formarea unei Asociații pentru Cooperare Regională între Țările din Asia de Sud-Est, cunoscută sub numele de Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN), și îi sublinia obiectivele și scopurile. Aceste obiective cuprind cooperarea în sectoarele economic, social, cultural, tehnic, educațional și alte sectoare, precum și promovarea păcii și stabilității regionale prin respectarea justiției, a statului de drept și aderarea la principiile Cartei Națiunilor Unite. Declarația specifica faptul că Asociația va fi deschisă tuturor statelor din regiunea Asiei de Sud-Est care împărtășeau obiectivele, principiile și scopurile sale. Proclama ASEAN ca reprezentând 'voința colectivă a națiunilor din Asia de Sud-Est de a se uni în prietenie și cooperare și, prin eforturi și sacrificii comune, de a asigura pentru popoarele lor și pentru posteritate binecuvântările păcii, libertății și prosperității', conform asean.org. Pentru a sărbători cea de-a 59-a aniversare a ASEAN, organizația a anunțat o serie de manifestări, găzduite la Bangkok cu prilejul Zilei ASEAN 2026, reunind lideri, tineri, povestitori și factori de schimbare din întreaga regiune. Programul de două zile, desfășurat în perioada 6-7 august, include Concursul de discursuri pentru tineri ASEAN 2026 - tema rundei finale: 'Navigând viitorul nostru, împreună' și Forumul ASEAN 2026 (CaF 2026) cu tema: 'ASEAN rezilient: Conectivitatea ca avantaj competitiv', ce are în vedere explorarea modului în care o colaborare regională mai puternică poate stimula reziliența economică, socială și de mediu. (sursa: https://www.bangkokpost.com) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Horia Plugaru, editor online: Andreea Preda) Sursa foto: asean.org
Săptămâna europeană 3-7 august 2026
Evenimente desfășurate la nivelul instituțiilor europene în perioada 3-7 august 2026: Reuniunea miniștrilor de interne ai UE pe tema crizei migranților din Ceuta; Uniunea Europeană a anunțat că va acorda Ucrainei încă 1,4 miliarde de euro în beneficii din activele rusești înghețate; Comisia Europeană a finalizat etapele juridice finale pentru instituirea Fondului Scaleup Europe. Consiliul Uniunii Europene Miniștrii afacerilor interne au discutat în cadrul unei videoconferințe despre evoluțiile din Ceuta. în cursul reuniunii de marți, 4 august, delegația spaniolă, Comisia Europeană și SEAE au prezentat o evaluare a evenimentelor din ultimele zile și a situației de la frontiera externă din Ceuta. (sursa: https://www.consilium.europa.eu) Reuniunea a fost convocată după ce zeci de mii de migranți au pătruns ilegal săptămâna trecută în exclava spaniolă Ceuta de pe coasta marocană a Africii. Potrivit sursei menționate, statele membre și țările asociate spațiului Schengen s-au unit în a-și exprima profunda solidaritate cu Spania. Miniștrii au apreciat eforturile rapide și eficace ale autorităților spaniole de a răspunde situației din Ceuta. De asemenea, miniștrii au transmis condoleanțe la adresa persoanelor care și-au pierdut viața încercând să treacă frontiera. Consiliul a subliniat importanța cooperării cu țările terțe și a dezvoltării în continuare de parteneriate care să creeze oportunități adecvate pentru cetățeni în țările lor de origine și să consolideze gestionarea migrației. în final, în ceea ce privește comunicarea în momente de criză, miniștrii au evidențiat faptul că ar putea fi consolidată și mai mult printr-o coordonare în timp util și că ar trebui să fie mai coerentă, în special pentru a contracara actorii externi răuvoitori implicați în acțiuni străine de manipulare a informațiilor și ingerințe străine. * Comisarul european pentru afaceri interne și migrație, Magnus Brunner, a estimat că această reuniune, desfășurată prin videoconferință, a fost o oportunitate de a ''clarifica faptele pe teren''. El s-a declarat de acord cu poziția guvernului spaniol, și anume că ''mafiile'' traficanților de persoane au avut un rol în declanșarea valului brusc și masiv de migranți care a pătruns săptămâna trecută în exclava spaniolă Ceuta de pe coasta marocană a Africii. Cât despre un posibil rol al Marocului în această criză - având în vedere precedentul din 2021, când autoritățile marocane au rămas pasive în fața unui alt val migrator spre Ceuta -, comisarul european a refuzat să comenteze, afirmând doar că Spania are o anchetă în desfășurare la care va participa și agenția europeană de cooperare polițienească Europol. Conform datelor furnizate de guvernul spaniol, cel puțin 72.000 de migranți au pătruns ilegal săptămâna trecută în exclava Ceuta, înotând către aceasta sau escaladând gardul de la frontieră, dintre care, între timp, aproximativ 70.000 s-au reîntors în Maroc. Comisia Europeană Comisia Europeană a transmis marți, 4 august, că ''urmărește îndeaproape și monitorizează'' efectele secetei asupra Dunării, în timp ce în România și Ungaria centralele nucleare funcționează la capacitate minimă din cauza scăderii debitului fluviului, seceta afectând de asemenea agricultura și transporturile, dar nu a identificat probleme de furnizare a energiei electrice, potrivit EFE. ''Deocamdată, nu vedem probleme de asigurare a aprovizionării (...). Centralele electrice au deja sisteme de contingență în funcțiune și există de asemenea vânzarea și schimburile de electricitate între statele membre'', a spus la o conferință de presă purtătoarea de cuvânt a Comisiei Europene pentru climă și energie, Anna-Kaisa Itkonen. ''Dispunem de mecanisme foarte bune și de schimburi de solidaritate regională, așadar, în mod evident, toate acestea vor intra în acțiune de îndată ce va surveni o situație care să le justifice'', a mai spus aceeași purtătoare de cuvânt a Comisiei. * Comisia Europeană a finalizat marți, 4 august, etapele juridice finale pentru instituirea Fondului Scaleup Europe, care va începe să stimuleze întreprinderile europene în curs de extindere să se dezvolte mai rapid și să concureze la nivel mondial, obiectivul inițial fiind de cinci miliarde euro, se arată într-un comunicat al Executivului comunitar. Odată cu adoptarea documentației juridice a fondului, Fondul Scaleup Europe este instituit ca parte a Fondului Consiliului European pentru Inovare. Firma de investiții în societăți necotate EQT și-a asumat rolul de administrator de investiții și este în prezent împuternicită să ia decizii de investiții în mod independent și în condițiile pieței. EQT a fost selectat printr-un proces deschis și competitiv, a precizat Executivul comunitar. Fondul este acum în măsură să funcționeze la capacitate maximă, investind direct în principalele întreprinderi europene în curs de extindere. Grupul de investitori fondatori reunește o coaliție puternică de parteneri publici și privați, inclusiv Novo Holdings, EIFO (Fondul de Export și Investiții al Danemarcei), CriteriaCaixa, Santander/Mouro Capital, Fondazione Compagnia di San Paolo împreună cu Intesa Sanpaolo și Fondazione Cariplo, APG Asset Management în numele fondului de pensii olandez ABP, Wallenberg Investments și Allianz, alături de Comisie. Colectarea de fonduri va continua cu scopul de a atinge obiectivul de aproximativ cinci miliarde euro, a indicat Executivul comunitar. * Uniunea Europeană a anunțat miercuri, 5 august, că va trimite Ucrainei încă 1,4 miliarde de euro din profiturile extraordinare generate de dobânzile la activele înghețate ale Băncii Centrale a Rusiei (RSB), ca urmare a sancțiunilor UE împotriva Moscovei pentru invadarea țării vecine. Comisia Europeană a precizat într-un comunicat de presă că acesta este al cincilea astfel de transfer, după o a patra tranșă de 1,4 miliarde de euro efectuată în martie. în acest caz, plata reprezintă veniturile acumulate în primul semestru al anului 2026. Deși activele rusești rămân înghețate, Comisia a subliniat că ''dobânzile generate de soldurile de numerar nu aparțin Rusiei'' și, prin urmare, a propus alocarea acestora pentru a sprijini Ucraina. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a afirmat că acest ultim transfer de 1,4 miliarde de euro ''va sprijini rezistența continuă a Ucrainei împotriva războiului ilegal al Rusiei''. De la înghețarea lor, activele rusești au generat un total de 8 miliarde de euro în profituri excepționale. * Uniunea Europeană trebuie să folosească toate pârghiile în relațiile cu Marocul, inclusiv politica de vize, pentru a impune o atitudine cooperantă din partea acestei țări în chestiunea migrației, a declarat joi, 6 august, comisarul european pentru migrație Magnus Brunner, la o săptămână după valul masiv de migranți care a pătruns în exclava spaniolă Ceuta de pe coasta marocană a Africii, potrivit Reuters și EFE. UE este vulnerabilă în situația în care controalele la frontierele sale depind de bunăvoința unei țări vecine, a subliniat comisarul european într-o intervenție în Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne a Parlamentului European, care s-a reunit într-o sesiune extraordinară prin videoconferință pentru a discuta situația din Ceuta. El a îndemnat Consiliul UE și Parlamentul European să aprobe așa-numita directivă privind facilitarea, prezentată de Comisia Europeană în anul 2023, care le-ar permite statelor membre să sancționeze persoanele care facilitează migrația ilegală către UE. ''Este vorba despre destructurarea rețelelor de trafic ilegal (de persoane). Și, în acest sens, chiar mă bazez pe Parlamentul European și îl îndemn să adopte poziția sa cu privire la directiva împotriva traficului ilegal propusă de Comisie în urmă cu trei ani'', a insistat comisarul european. Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) Tribunalul Uniunii Europene a respins cererea eurodeputatei Diana Iovanovici Șoșoacă de suspendare a deciziei prin care Parlamentul European i-a ridicat parțial imunitatea parlamentară. în Ordonanța pronunțată de vicepreședintele Tribunalului Uniunii Europene, Savvas Papasavvas, în cauza T-283/26 R, instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru suspendarea temporară a executării deciziei Parlamentului European până la soluționarea procesului privind anularea acesteia și a respins cererea eurodeputatei. Potrivit ordonanței, pronunțată la 16 iulie și disponibilă pe site-ul Curții de Justiție a Uniunii Europene (InfoCuria), Diana Iovanovici Șoșoacă a sesizat Tribunalul UE, la 7 mai 2026, prin două demersuri distincte: o acțiune prin care solicită anularea deciziei Parlamentului European și o cerere de suspendare a executării acesteia până la soluționarea procesului. Acțiunea principală, prin care eurodeputata cere anularea deciziei Parlamentului European privind ridicarea parțială a imunității sale, va fi analizată separat și rămâne în curs de judecată. AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Doina Lecea, editor online: Gabriela Badea)
Retrospectiva evenimentelor interne 3-7 august 2026
Discuțiile și măsurile luate în contextul stării de alertă energetică (31 iul - 31 aug), adoptarea în sesiune extraordinară a propunerii legislative privind integritatea (jalon PNRR), precum și contestarea ei la CCR, adoptarea în sesiune extraordinară a propunerii legislative a Strategiei naționale privind biodiversitatea (jalon PNRR), lansarea de către AUR a platformei suspeND.ro, dispunerea de către îCCJ a începerii judecății pe fond în dosarul Georgescu - gruparea Potra etc reprezintă o parte a evenimentelor interne ale intervalului 3-7 august 2026. Starea de alertă energetică/ Ilie Bolojan: se are în vedere limitarea consumului pentru clienții industriali; cetățenii nu vor fi limitați * Premierul interimar, Ilie Bolojan, a declarat, după ședința de guvern din 6 august, că a discutat cu vecinii pentru a asigura necesarul de electricitate în orele de vârf. 'De asemenea, am discutat cu toți vecinii noștri și vom discuta în continuare, pentru a putea asigura importul de electricitate în orele de seară cu țările vecine cu care avem interconexiuni. Avem interconexiuni care ne permit să importăm 4.000 de megawați, cu Bulgaria, cu Serbia, cu Ungaria și cu Ucraina. De asemenea, am avut în vedere ca zona de exporturi să se facă exclusiv în orele în care avem excedent', a precizat Ilie Bolojan. Premierul interimar a mai anunțat că se are în vedere și limitarea consumului pentru clienții industriali. 'Mâine (n.r. 7 august) urmând să avem o hotărâre de guvern din nou, o ședință extraordinară în care să aprobăm aceste tranșe și să mandatăm dispeceratul Transelectrica să ia aceste măsuri, cu o notificare prealabilă de 24 de ore pentru acești consumatori industriali', a adăugat Ilie Bolojan. 'Subliniez că locuințele personale, cetățenii, nu vor fi limitați sau deconectați, deci consumatorii casnici sunt exceptați de la aceste măsuri', a mai declarat Ilie Bolojan. în context. Guvernul României a aprobat, în ședință, mai multe hotărâri sau proiecte de hotărâri de guvern, între care și cea care aprobă planurile de pregătire pentru riscuri în domeniul energiei electrice și care se referă la limitarea consumului de energie electrică pentru clienții industriali. Starea de alertă energetică/ Dislocarea stâncii din apropierea brațului Bala * Administrația Națională Apele Române (ANAR) a anunțat, la 3 august, într-o postare pe propria pagină de Facebook, că operațiunile de dislocare a stâncii Pârjoaia, din apropierea brațului Bala, au fost un succes, reușindu-se dislocarea unei cantități importante de piatră. Ministrul Apărării Naționale, Radu Miruță, a precizat, la rândul său, că prin această măsură s-a urmărit să se reechilibreze debitul Dunării. Potrivit ministrului, urmează ca cele două barje care au fost aduse la fața locului să fie încărcate cu cât de mult se poate din ceea ce s-a dislocat. Din cauza debitului redus al Dunării, Unitatea 1 a CNE Cernavodă a fost oprită controlat în 28 iulie. Cele două unități ale centralei de la Cernavodă au o capacitate de 700 MWe fiecare și acoperă aproximativ 20% din totalul producției cu unități dispecerizabile din România. La 31 iulie, autoritățile au declarat stare de alertă la nivel național în România, pe perioada lunii august, ca efect al scăderii producției de energie electrică, din cauza secetei și a debitelor scăzute pe râuri și pe fluviul Dunărea. Starea de alertă energetică/ Companiile Dacia și Ford au oprit producția de astăzi, voluntar, până pe data de 19 august * Premierul interimar și ministru interimar al Energiei, Ilie Bolojan, a anunțat, într-o conferință de presă susținută la Palatul Victoria, pe 3 august, că Dacia și Ford vor avea, voluntar, producția oprită până pe data de 19 august, ceea ce va însemna o economie la energie de aproximativ 200 MW. 'Orele de presiune sunt cele de seară și, în discuțiile pe care le-am avut, astăzi, cu principalii consumatori, am convenit că fiecare dintre dânșii va lua măsuri pentru reducerea voluntară a consumurilor în orele de seară, funcție de profilul pe care îl au, funcție de tehnologia pe care o operează, pentru că unii pot să oprească exact într-un anumit interval orar și pot reporni ușor fără să li se afecteze procesul de producție, alte companii nu își permit acest lucru, trebuie să asigure un consum minim pentru ca instalațiile să poată funcționa în condiții normale', a spus Bolojan. Ilie Bolojan: PNL va susține un Guvern cu profil tehnocrat, dacă programul acestuia păstrează linia de control a cheltuielilor * PNL ar putea susține un Guvern cu un profil tehnocrat, dacă acesta va avea majoritate parlamentară și dacă vine cu un program care să păstreze linia de a controla cheltuielile statului, de a reduce deficitele, a declarat, la 7 august, premierul interimar, Ilie Bolojan. 'O formulă în care Guvernul care vine are o susținere parlamentară pe care trebuie să se poată baza, cel puțin o perioadă definită de timp, vine cu un program de guvernare care păstrează linia de a controla cheltuielile statului, de a reduce deficitele, va avea susținerea PNL, chiar dacă se pune problema să fie un Guvern cu un profil tehnocrat. Cu cât avem un Guvern mai repede, cu atât lucrurile sunt mai bune pentru țara asta și avem o responsabilitate fiecare dintre noi să căutăm soluții pentru acest lucru', a afirmat Bolojan, la RFI România. El a adăugat că abia acum, când există 'această stare de incertitudine politică', oamenii raționali înțeleg cât de iresponsabil au acționat PSD și AUR când au dărâmat un Guvern fără să gândească ce soluții au pentru a pune altceva în loc. Fritz rămâne primar, cu diminuarea salariului cu 10% pe 6 luni, ca urmare a condamnării definitive a îCCJ * Prefectul județului Timiș, Paul Finta, a declarat, la 4 august, că primarul municipiului Timișoara, Dominic Fritz, rămâne în funcție, dar cu salariul diminuat cu 10% pe o perioadă de șase luni, ca urmare a condamnării definitive a înaltei Curți de Casație și Justiție (îCCJ) în procesul cu Agenția Națională de Integritate (ANI), în care a fost declarat în conflict de interese. ''După cum știm, în anul 2024, ANI l-a constatat pe domnul primar al municipiului Timișoara, Dominic Samuel Fritz, în conflict de interese. Vreau să subliniez această chestiune, și anume 'conflict de interese'. în data de 2 iulie, ANI, ca urmare a rămânerii definitive a deciziei îCCJ, ne-a comunicat hotărârea primei instanțe, raportul inițial și un extras de pe pagina de internet a înaltei Curți și ne-a solicitat să începem măsurile disciplinare împotriva domnului primar'', a detaliat Paul Finta. Sesiune extraordinară/ Propunerea legislativă privind integritatea, adoptată de Senat (cameră decizională), a fost contestată la CCR * Senatul a adoptat, la 5 august, în calitate de for decizional, propunerea legislativă privind modificarea și completarea unor acte normative în domeniul integrității (jalon PNRR). Proiectul a fost adoptat cu amendamentele PSD și AUR, contestate de USR, care i-ar fi vizat și pe liderul USR, Dominic Fritz, primarul Timișoarei, și, respectiv, pe partenera de viață a președintelui Nicușor Dan, Mirabela Grădinaru. Potrivit textului adoptat, 'persoanelor față de care, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, s-a constatat în mod definitiv starea de incompatibilitate sau de conflict de interese și pentru care nu s-a împlinit termenul de 3 ani aferent interdicției prevăzute de lege, calculat de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a hotărârii judecătorești, le încetează de drept funcția, demnitatea publică ori mandatul, la 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi'. De asemenea, proiectul adoptat prevede că și 'persoana care are relații asemănătoare acelora dintre soți' va fi obligată să depună declarații de avere și interese. Actul normativ stipulează că 47 de categorii de demnitari au obligația de a depune declarații de avere și de interese, ANI urmând să publice pe site-ul instituției, în termen de 60 de zile, declarațiile de interese financiare. Propunerea a fost adoptată de Camera Deputaților, în calitate de primă Cameră sesizată, la 3 august. în 6 august, USR și PNL au sesizat Curtea Constituțională a României în legătură cu noua lege privind integritatea, termenul de judecată fiind stabilit de Curte pentru 12 august. Senatul și Camera Deputaților s-au reunit într-o nouă sesiune extraordinară, în intervalul 3-6 august, pentru a adopta proiecte care sunt jaloane în PNRR, dar și alte proiecte de interes. Sesiune extraordinară/ Strategia națională privind biodiversitatea - adoptată de Camera Deputaților (for decizional) * Senatul a adoptat, la 6 august, proiectul de lege privind aprobarea Strategiei naționale și a Planului de acțiune pentru conservarea biodiversității 2026-2030 (jalon PNRR) în aceeași formă cu cea din Camera Deputaților. Proiectul va merge la promulgare, după perioada de două zile în care parlamentarii pot sesiza Curtea Constituțională. Strategia națională și Planul de acțiune pentru conservarea biodiversității 2026-2030 a fost adoptat inițial la 4 august, de Senat, în calitate de primă Cameră sesizată și la 5 august a trecut și de plenul Camerei Deputaților, cu mai multe amendamente depuse de PSD. Ca urmare, proiectul s-a întors la Senat pentru a se pronunța, în procedură de urgență, asupra textelor nou introduse și adoptate de Cameră. Sesiune extraordinară/ Proiectul de lege privind decarbonizarea sectorului energetic, adoptat de Camera Deputaților cu amendamente * Plenul Camerei Deputaților (for decizional) a adoptat, la 5 august, proiectul de lege privind decarbonizarea sectorului energetic (jalon PNRR) în care a fost introdus un amendament al PSD, potrivit căruia scoaterea treptată din exploatare a capacităților de producție de energie electrică pe bază de lignit și huilă se va putea realiza numai după construirea și punerea în funcțiune de noi capacități energetice similare. AUR a lansat platforma suspeND.ro unde poate fi urmărită evoluția inițiativei de suspendare a președintelui Nicușor Dan * Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) a anunțat, la 6 august, că a lansat platforma suspeND.ro prin care va prezenta stadiul demersului de suspendare a președintelui Nicușor Dan. Demersul de suspendare are la bază, potrivit AUR, 'încălcări repetate ale obligațiilor constituționale ale președintelui, refuzul de a-și exercita rolul de mediator între instituțiile statului, excluderea arbitrară a principalului partid de opoziție din consultările privind formarea Guvernului și prelungirea fără precedent a blocajului politic prin tergiversarea desemnării unui candidat pentru funcția de prim-ministru'. Conform unui comunicat al AUR, prin intermediul platformei suspeND.ro, românii pot urmări în timp real evoluția procedurii parlamentare de suspendare, pot vedea dacă parlamentarii și-au asumat sau nu o poziție privind suspendarea, precum și numărul cetățenilor care susțin acest demers. Mirabela Grădinaru și-a publicat declarația de avere pe site-ul presidency.ro * Președintele Nicușor Dan a anunțat, la 5 august, că a decis împreună cu partenera sa de viață, Mirabela Grădinaru, publicarea pe site-ul Administrației Prezidențiale a declarațiilor de avere și de interese ale acesteia. Șeful statului a explicat într-o postare pe Facebook că demersul a fost făcut 'în spiritul transparenței și pentru a înlătura orice speculații'. Gestul publicării a survenit pe fondul unor discuții în parlament pe marginea modificării Legii ANI în sensul în care depunerea declarațiilor de avere să fie și în obligația partenerilor, nu numai a soților. îCCJ dispune începerea judecății pe fond în dosarul Georgescu - gruparea Potra * înalta Curte de Casație și Justiției a respins, la 6 august, contestațiile și a dispus începerea judecății pe fond în dosarul în care fostul candidat la alegerile prezidențiale, Călin Georgescu, este acuzat, alături de gruparea mercenarului Horațiu Potra, de acțiuni împotriva ordinii constituționale. La începutul lunii aprilie 2026, un complet de cameră preliminară de la CAB a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul întocmit de Parchetul General, astfel încât judecătorii au dat undă verde începerii procesului pe fond, însă decizia nu este definitivă. Călin Georgescu a fost trimis în judecată de Parchetul General pentru complicitate la tentativă de comitere a unor acțiuni împotriva ordinii constituționale și comunicarea de informații false, în formă continuată (două acte materiale), alături de Horațiu Potra și 20 de mercenari din gruparea acestuia în septembrie 2025. Procurorii susțin că mercenarii lui Potra urmăreau să se infiltreze în protestele organizate imediat după anularea alegerilor prezidențiale din decembrie 2024 pentru a crea haos. AGERPRES/ (Documentare - Ionela Gavril, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Anda Badea)
PERSONALITATEA ZILEI: Muzicianul George Enescu
George Enescu este considerat cel mai important muzician român. Personalitatea sa artistică s-a manifestat în multiple ipostaze: compozitor, violonist, pedagog, pianist și dirijor, evidențiază pagina muzeului care îi poartă numele - https://www.georgeenescu.ro/. A început să cânte la vioară la vârsta de 4 ani, primind îndrumări muzicale de la părinții săi și de la un vestit lăutar, Niculae Chioru. De la vârsta de 5-6 ani datează primele sale încercări de compoziție. Studiul profesionist al muzicii i s-a datorat, pentru început, profesorului Eduard Caudella, potrivit sursei citate. Sursa foto: georgeenescu.ro George Enescu s-a născut la 7/19 august 1881 în comuna Liveni din județul Botoșani, ce astăzi îi poartă numele. A fost al ''optulea copil și totuși unic'' al Mariei Cozmovici-Enescu și al lui Costache Enescu, ceilalți șapte frați ai săi stingându-se din viață la vârste fragede. După ce familia s-a stabilit la Cracalia, în 1884, a început să descopere tainele pianului și și-a confecționat singur prima vioară. Aici, a fost într-o legătură permanentă cu muzica și cu lăutarii satului. ''... mama era, ca și soțul ei, nepoată de preot ortodox. Așa se face că port o dublă pecete, de țăran și de mistic. Pământul și religia au fost divinitățile copilăriei mele. Le-am rămas credincios transferându-le în muzică'', mărturisea George Enescu, citat în lucrarea ''Amintirile lui George Enescu'' de Bernard Gavoty (2017). 'Eram, dacă-mi amintesc bine, un copil silitor și chiar destul de conștiincios. La patru ani știam să citesc, să scriu, să adun și să scad. Nu era meritul meu, căci îmi plăcea învățătura și aveam groază de aproape toate jocurile, mai cu seamă de cele brutale; le găseam nefolositoare, având simțământul că pierd timpul; fugeam de zgomot și de vulgaritate, iar mai mult decât orice simțeam un fel de spaimă înnăscută în fața vieții. Ciudat copil, nu?', spunea muzicianul, potrivit paginii https://fundatiaenescu.ro/. Sursa foto: georgeenescu.ro ''Când era foarte tânăr, își făcea planuri avântate: cu banii câștigați pe scenă, își va cumpăra pământ în România și curând după, se va retrage în țara de baștină, își va pune pentru totdeauna vioara în pod și își va petrece zilele și anii compunând muzică'', spunea prietenul lui George Enescu, Bernard Gavoty. în toamna anului 1888, la sfatul profesorului Eduard Caudella, George Enescu s-a înscris la Conservatorul de Muzică din Viena. Aici a studiat cu mari profesori ca Siegmund Bachrich și Joseph Hellmesberger jr. (vioară) și Ludwig Ernst (pian). De la J. Hellmesberger jr. a învățat elementele de bază ale studiului instrumentului și a deprins tradiția de interpretare a operelor lui Beethoven și Schubert. Director al Operei Curții de la Viena, profesorul său avea să-l ajute să cunoască întreaga tehnică a dirijării unei orchestre. Au urmat apoi cursurile teoretice muzicale cu profesorul de armonie Robert Fuchs. Din această perioadă datează și primele sale interpretări ca violonist. Astfel, la 11 ani, George Enescu a urcat pe scena de concert a sălii Bösendorfer din Viena, acompaniat de orchestra Conservatorului. Criticii vienezi l-au numit ''un Mozart român'' Ecourile vieneze au ajuns și în țară, iar cronicile din gazetele străine aveau să fie reproduse periodic în ziarele românești. ''Când iubesc ceva, mi se gravează în inimă pentru tot restul vieții. După opinia prietenului meu, Bernard Gavoty, împart cu Mozart acest privilegiu'', mărturisea George Enescu. Sursa foto: georgeenescu.ro Prima ieșire în afara Conservatorului a avut loc la 13 aprilie 1892, în cadrul concertului ''Fantasie'' de Henri Vieuxtemps, în compania organistului Eduard Kremser. Consacrarea tânărului violonist este legată de un alt moment, o săptămână mai târziu, când l-a înlocuit pe concert-maistrul berlinez Fritz Strauss, interpretând un ''Capriciu'' de H. Vieuxtemps. în ultimul an la Viena, 1894, în cadrul unui concert de binefacere, George Enescu a interpretat prima parte din ''Concertul pentru vioară și orchestră în mi minor'' de F. Mendelssohn-Bartholdy. Perioada din ''orașul muzicii'' s-a încheiat triumfător pentru Enescu. La 20 martie 1894, a susținut un concert ca violonist, la Ateneul Român din București, acompaniat la pian de profesorul J. Hellmesberger Jr., interpretând lucrări de Mendelssohn-Bartholdy, Vieuxtemps, Benjamin, Godard, Sarasate. La recomandarea profesorului Hellmesberger Jr., George Enescu a fost trimis de tatăl său să studieze la Paris, la Conservator (1895-1899), unde a fost îndrumat de profesorii José White și Martin-Pierre-Joseph Marsick la vioară, Jules Massenet și Gabriel Fauré la compoziție, Ambroise Thomas și Théodore Dubois la armonie și André Gédalge la contrapunct, potrivit biografiei prezentate de Muzeul Național ''George Enescu''. Din perioada studiilor la Paris datează cele patru ''simfonii de școală'': ''Poema Română op. 1'' (1897) pentru orchestră și cor bărbătesc, ''Sonata nr. 1 pentru pian și vioară în Re major, op. 2'' (1897), ''Suita nr. 1, în sol minor, în stil vechi pentru pian, op. 3'' (1897), ''Sonata nr. 2 pentru pian și vioară în fa minor, op. 6'' (1899), conform Muzeului Național ''George Enescu''. Pe 6 februarie 1898 are debutul în calitate de compozitor în cadrul Concertelor Colonne din Paris cu Suita simfonică Poema Română. în același an, începe să dea lecții de vioară la București și să dea recitaluri de vioară, potrivit https://fundatiaenescu.ro/. La 24 iulie 1899, a absolvit clasa de vioară la Conservatorul din Paris, cu această ocazie primind o vioară Bernardel, inscripționată cu numele său. Casa Memorială George Enescu; viorile marelui compozitor George Enescu. Foto: (c) VIOREL LAZARESCU/Arhiva istorică AGERPRES Admirat de Regina Elisabeta a României, iubitoare de artă care a scris sub pseudonimul Carmen Sylva, George Enescu era deseori invitat să execute piese pentru vioară în Castelul Peleș din Sinaia. Enescu a pus pe muzică câteva dintre poemele semnate de Carmen Sylva, dând naștere mai multor lieduri în limba germană. La 11 și 18 februarie 1900, cântă pentru prima oară ca solist cu Orchestra Colonne din Paris, dirijată de Edouard Colonne, interpretând ''Concertul pentru vioară în re major'' de Beethoven și ''Concertul nr. 3 pentru vioară în si minor'' de Saint-Saens. La 8 aprilie 1900, orchestra simfonică din București, dirijată de George Enescu, cântă, la Ateneul Român, în primă audiție, lucrarea sa ''Fantezia pentru pian și orchestră'', solist Theodor Fuchs. Sursa foto: georgeenescu.ro ''De altfel, încă de atunci, nu mă prea mai gândeam la vioară. Eram beat de muzică și nu de performanțe la instrument. Nu visam decât să compun, să compun și iar să compun. (...) Cum poți să te îndrăgostești de o simplă vioară când iubești muzica în întregime? Or, eu nu iubesc decât un lucru pe lume: muzica, imensa muzică. Adică sunt un om cu idei foarte înguste...'', spunea artistul, potrivit lucrării ''Amintirile lui George Enescu'' de Bernard Gavoty. Până la 24 de ani, între compozițiile sale simfonice se numărau și cele două ''Rapsodii'' pe teme naționale românești, o ''Suită de orchestră'', alături de care creația sa muzicală s-a desăvârșit și cu alte lucrări pentru orchestră: ''Simfonia concertantă pentru violoncel și orchestră'', ''Simfonia de cameră pentru 12 instrumente soliste'', ''Uvertura pentru concert'', ''Uvertura triumfală'', concerte pentru pian și orchestră, pentru vioară și orchestră, poemul simfonic ''Vox Maris'', trei suite, dintre care se remarcă mai ales cea de-a treia, ''Săteasca''. A mai compus lucrări pentru formații de cameră (două cvartete de coarde și două cu pian, un octet pentru coarde și un dixtuor pentru instrumente de suflat), pentru pian, pentru violoncel și pian, pentru vioară și pian (sonate), precum și piese vocale cu acompaniament de pian, muzică corală, muzică vocal-simfonică (cantatele ''La Vission de Saul'', ''L'Aurore'' și lieduri). Compozitorul dirijează în premieră cele două rapsodii, la 22 martie 1908, la Roma, la Academia de muzică ''Santa Cecilia''. George Enesu şi Maria Rosetti-Tescanu Sursa foto: georgeenescu.ro Opera ''Oedip'' a fost scrisă de George Enescu după libretul lui Edmond Fleg, pornind de la subiectul bine cunoscut al tragediei clasice grecești. Orchestrația tragediei lirice în patru acte a fost finalizată la 27 aprilie 1931, premiera absolută având loc cinci ani mai târziu, la 13 martie 1936, la Palais Garnier din Paris. Opera a fost primită cu un foarte mare entuziasm de public și de criticii muzicali, fiind considerată drept una dintre capodoperele muzicii dramatice ale secolului XX. în țară, ''Oedip'' a văzut lumina rampei la 22 septembrie 1958, la Opera Română din București, sub bagheta lui Constantin Silvestri, în cadrul primei ediții a Festivalului național ''George Enescu''. ''Oedip'' a fost dedicată de compozitor Mariei Rosetti-Tescanu (1879-1968), cea care avea să-i devină soție, la 4 decembrie 1937. Sursa foto: Muzeul Național "George Enescu" (Casa Memorială "George Enescu" - Vila Luminiș, Sinaia/Facebook Sub bagheta lui George Enescu au evoluat orchestre renumite din întreaga lume. Măiestria sa dirijorală se caracteriza prin profunzimea redării sensului operei artistice și prin limpezimea concepției, prin sobrietatea, suplețea și expresivitatea gestului. în 1921, la 8 decembrie, a dirijat ''Lohengrin'' de Richard Wagner, în cadrul spectacolului care a inaugurat Opera Română din București. Până la plecarea din țară, a concertat cu Orchestra simfonică ''George Enescu'' din Iași (1918-1920) și cu Filarmonica din București (1920-1946), al căror dirijor era. Sursa foto: Muzeul Național "George Enescu"/Facebook Pentru încurajarea tinerelor talente și a promovării artei de compoziție românești, a înființat, în 1912, premiul național de compoziție ''George Enescu'', din beneficiul concertelor sale. Premiul a fost acordat, aproape anual, până în 1946, anul plecării sale definitive din țară. în 1920 a fost unul dintre întemeietorii Societății compozitorilor români și primul ei președinte (până în 1948). Tot lui George Enescu i se datorează montarea unei orgi în sala Ateneului Român. A susținut cursuri la Conservatorul de Muzică, dar și în străinătate, ca profesor de interpretare muzicală, la mari instituții din Franța, Italia, Marea Britanie sau la Universitatea din Illinois (SUA), și ca profesor de compoziție, la Universitatea Harvard (SUA). în septembrie 1946, decide să părăsească România. După încheierea unui mare turneu de concerte în Statele Unite și Canada, se stabilește, cu soția sa, la Paris. în ultimul deceniu al vieții, continuă să fie prezent pe marile scene lirice ale lumii, ca violonist și pianist, dar mai ales ca dirijor. Sosirea pe aeroportul Băneasa a violonistului Yehudi Menuhin (stg.), a fost întâmpinat de George Enescu (dr.), 1946. Foto: (c) Arhiva istorică AGERPRES în anul 1954, termină la Paris ''Simfonia de cameră pentru 12 instrumente solo, op.33''. în noaptea de 13 spre 14 iulie 1954, George Enescu a suferit un atac cerebral. Câteva luni mai târziu, maestrului îi era decernat Premiul ''Paganini'', din partea organizației ''Association d'entraide des auteurs de musique professionnels de la SACEM''. La 23 ianuarie 1955, are loc prima audiție a ''Simfoniei de cameră'', la Paris. George Enescu s-a stins din viață la 4 mai 1955, în apartamentul său din Rue de Clichy nr. 26 din Paris. A fost înmormântat la 7 mai, în Cimitirul ''Pere Lachaise'', din capitala Franței. George Enescu alături de câinele său Mutzerli, care i-a vegheat ultimele clipe. Sursa foto: historic.ro ''S-a sfârșit... Povestea aceasta începe departe, pe plaiurile moldave, și se termină aici, în inima Parisului. Ca să ajung din satul meu natal în marele oraș unde îmi termin drumul, am luat-o pe o cale prăfuită, străjuită de copaci până departe, departe, la nesfârșit. Drumul a fost lung, desigur. Ce scurt mi s-a părut!'', se încheie ''Amintirile lui George Enescu'' (''Les Souvenirs de Georges Enesco'', Bernard Gavoty). Sursa foto: georgeenescu.ro După moartea marelui artist, Marea Adunare Națională și Consiliul de miniștri al RPR au decis instituirea Concursului Internațional ''George Enescu'' și organizarea unui concurs pentru ridicarea unei statui lui Enescu. în 1956, este inaugurat, la București, Muzeul ''George Enescu'', în clădirea din Calea Victoriei, unde a locuit un timp marele muzician. Recunoașterea lui George Enescu ca muzician complex și complet a fost întărită și prin alegerea ca membru al unor importante instituții din lume. A fost membru corespondent la Academia de Arte Frumoase din Paris (1929), al Academiei ''Santa Cecilia'' din Roma (1931), al Institutului francez din Paris (1936), al Academiei de Științe și Arte din Praga (1937), iar la 12 august 1948 avea să fie primit, ca membru titular onorific, în Academia Română. AGERPRES/(Documentare - Roxana Losneanu, editor: Andreea-Gabriela Onogea, editor online: Andreea Preda)
7 august - Ziua internațională a berii
Ziua internațională a berii este celebrată în fiecare an în prima vineri din luna august. în 2026, această zi este marcată la 7 august. Sărbătoarea a fost fondată în 2007 în Santa Cruz, California, de antreprenorul american Jesse Avshalomov și un grup de prieteni. De la un eveniment local, Ziua internațională a berii a devenit o manifestare globală, marcată în peste 200 de orașe din zeci de țări, arată internationalbeerday.com. Scopul oficial al zilei este triplu: să adune laolaltă prietenii, să celebreze munca celor care produc și servesc berea (berarii, degustătorii, barmanii și toți cei implicați în industrie) și să celebreze berile din toate culturile și națiunile. Berea are o istorie milenară. Este una dintre cele mai vechi băuturi preparate de om, legată de civilizațiile antice din Mesopotamia, Egipt și Europa. Ea a jucat roluri sociale, religioase și economice, fiind uneori mai sigură de băut decât apa în epocile premoderne. Astăzi, rămâne una dintre cele mai consumate băuturi alcoolice din lume. în funcție de temperatura de fermentație, berea este împărțită în două categorii principale: de joasă sau înaltă fermentație, notează berariiromaniei.ro. Prima, cunoscută și sub denumirea 'lager', include multe varietăți, printre care Pilsner Lager, Extra Lager, Bock și Black. Cea de-a doua, numită și 'ale', are un gust mai complex, este mai cremoasă și conține nuanțe de arome fructate, caracteristici rezultate în urma procesului de fermentație ce durează de la 3 la 6 zile, la o temperatură între 14 și 25 de grade. Alte tipuri de bere sunt cea din grâu, berea fără alcool și berea de fermentație spontană, arată berariiromaniei.ro. Studiile științifice arată că un consum moderat de bere (o cantitate maximă de 330 ml pe zi pentru femei și 660 ml pe zi pentru bărbați, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății) poate avea unele efecte pozitive, deși acestea trebuie privite cu prudență. Unele cercetări asociază consumul moderat cu un risc ușor mai scăzut de boli de inimă, datorită polifenolilor și a efectului pozitiv asupra colesterolului HDL. Berea conține vitamine din grupul B, provenite din drojdie și cereale, dar și siliciu, magneziu și antioxidanți, datorită hameiului și malțului. Siliciul din bere a fost legat de o densitate osoasă mai bună în unele studii. Cercetări recente sugerează că berea, inclusiv varianta fără alcool, poate influența pozitiv diversitatea bacteriilor intestinale, notează beresanatatenutritie.ro. Nu în ultimul rând, consumul moderat în context social poate reduce stresul pe termen scurt și întări legăturile interumane. Este important de subliniat că aceste beneficii apar doar la consum moderat. Multe dintre efectele pozitive pot fi obținute și din alte surse, precum alimentația, mișcarea și socializarea fără alcool. Organizațiile de sănătate publică, precum OMS și Institutele Naționale de Sănătate, subliniază tot mai des că nu există un nivel de consum de alcool complet lipsit de riscuri, iar recomandările actuale tind spre 'cu cât mai puțin, cu atât mai bine'. Un studiu realizat la solicitarea Centrului de Studii despre Bere de către Reveal Marketing Research, publicat în iunie 2026, arată că 52% dintre românii care practică activități sportive aleg să socializeze la o bere după efort, cel puțin ocazional (16% frecvent și 36% uneori). De asemenea, 46% dintre aceștia consideră că berea se potrivește bine sau foarte bine cu momentele de relaxare de după mișcare. Atunci când vine vorba de urmărirea competițiilor sportive, berea este aproape indispensabilă. 65% dintre respondenți consumă bere cel puțin uneori când se uită la meciuri, în timp ce un procent semnificativ de 25% declară că beau bere 'aproape întotdeauna' în timpul transmisiilor sportive. Dintre bărbați, 76% asociază berea cu vizionarea meciurilor, comparativ cu 54% dintre femei. Potrivit unul alt studiu recent, realizat tot de Reveal Marketing Research dar la solicitarea Berarii României, 72% dintre respondenți consideră că berea aduce oamenii împreună, iar 70% o asociază cu socializarea mai mult decât orice altă băutură. Studiul mai arată că 50% dintre români (1 din 2) consumă bere cu alcool cel puțin o dată pe săptămână. Analiza pe genuri indică faptul că bărbații rămân principalii consumatori săptămânali (66%), însă categoria păstrează o relevanță semnificativă și în rândul femeilor (35%). Ziua internațională a berii este o sărbătoare a sociabilității, a meșteșugului și a diversității culturale. Ea ne amintește că berea poate fi parte din momente plăcute de convivialitate. Totuși, ca orice băutură alcoolică, berea trebuie consumată cu responsabilitate. AGERPRES/(Documentare - Horia Plugaru, editor: Liviu Tatu, editor online: Andreea Preda)
DESTINAȚII DE WEEKEND: sfârșit de săptămână în București și în țară
* Vineri, 7 august, începe cea de-a 18-a ediție a Festivalului de Film și Istorii Râșnov (FFIR), care propune, timp de 17 zile, peste 100 de evenimente în Râșnov, Brașov, Feldioara și Codlea. Primul weekend marchează începutul unui maraton cultural care va continua până pe 23 august și va reuni, în cele patru orașe gazdă, peste 100 de evenimente și aproximativ 100 de invitați din domeniile culturii, istoriei, jurnalismului și vieții publice, potrivit unui comunicat transmis AGERPRES. Sursa foto: Festivalul de Film şi Istorii Râşnov/Facebook Startul festivalului este dat la Cetatea Feldioara, unde, în fiecare dintre cele trei zile ale weekendului, copiii sunt invitați la ateliere interactive, urmate de concerte, spectacole și proiecții de film în aer liber. Vineri seara, publicul va putea cânta împreună cu Grupul Om Bun și va urmări apoi capodopera cinematografiei poloneze 'Pădurea Katyn', în regia lui Andrzej Wajda. Sâmbătă, 8 august, scena Cetății Feldioara îi aparține Alinei Manole, una dintre cele mai apreciate cantautoare din România, urmată de proiecția filmului norvegian 'Toată lumea îl urăște pe Johan'. Duminică, 9 august, Cristina Bordeanu prezintă spectacolul 'Adevărata poveste a Spânului', iar seara se încheie cu documentarul românesc 'Varză, cartofi și alți demoni. După 10 ani', în regia lui Șerban Georgescu. La Brașov, festivalul începe tot vineri, 7 august, cu FFIR Pop-Up: Coresi Edition, un program dedicat întregii familii, organizat în parteneriat cu Coresi Shopping Resort. Publicul va putea participa la jocuri sportive, ateliere creative și demonstrații de cheerleading susținute de Râșnov Stars, iar seara continuă cu spectacolul 'Adevărata poveste a Spânului' și concertul Watzzy. Festivalul se va desfășura în perioada 7-9 august la Feldioara, 7-13 august la Brașov, 8 august la Codlea și 14-23 august la Râșnov. Biletele pot fi achiziționate de pe https://eventbook.ro/festival/festivalul-de-film-si-istorii-rasnov. Dezbaterile și prelegerile vor fi transmise prin intermediul infrastructurii de live streaming a festivalului. * Un eveniment dedicat împlinirii a 111 ani de la nașterea scriitorului Gellu Naum va avea loc sâmbătă, 8 august, la Comana (Giurgiu). Program Festivalul 'Gellu Naum', ajuns la ediția a XI-a, cuprinde masa rotundă 'Despre Gellu Naum' (12:00 - 13:00), lecturi de poezie (13:00-14:00), demonstrație interactivă de tipar manual din opera lui Gellu Naum (pentru adulți) (15:00 - 16:00), 'Apolodor și prietenii' - lectură interactivă din cărțile cu Apolodor cu profesoara Brîndușa Dragomir, alături de alți invitați (16:00 - 17:00), demonstrație interactivă de tipar manual din opera lui Gellu Naum (pentru copii) (17:00 - 18:00). Sursa foto: Muzeul Naţional al Literaturii Române/Facebook 'Pe lângă demonstrațiile interactive de hârtie de mână, țesut, lucru cu papura, tipar manual, îl vom crea pe Apolodor și pe prietenii lui din lut sau din fire de lână și chiar îi vom picta. Pe parcursul zilei se vor putea vizita Atelierul-muzeu 'Moara de hârtie' cu cea mai mare colecție din țară de echipamente istorice de tipar și legătorie de carte și Satul meșteșugurilor, singurul loc din România construit în secolul XXI special pentru meșteșuguri', precizează organizatorii. Bucătăria Dealul Morii va fi deschisă. Pentru accesul în ansamblul Moara de hârtie - Satul meșteșugurilor taxa de vizitare este de 20 de lei pentru adulți și 15 lei pentru copii. Participarea la demonstrațiile interactive de meșteșuguri se achită separat. * în perioada 5-9 august, cea de-a 17-a ediție a Festivalului Serile Filmului Românesc (SFR) aduce la Iași peste 100 de invitați, mai mult de 50 de evenimente și un program desfășurat în 10 spații din oraș, de la cinematografe și săli de spectacole până la muzee și, în premieră, Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt, care devine una dintre principalele scene ale festivalului. Tema ediției, 'Terapia', se regăsește în întreg programul festivalului, în selecția de filme și Conferințele SFR, expoziții, spectacole de teatru și concerte . Foto: (c) : ADRIAN CUBA / AGERPRES FOTO Printre invitații celei de-a 17-a ediții se numără Irina-Margareta Nistor, Ileana Popovici, Marcel Iureș, George Mihăiță, Mariana Mihuț, Maia Morgenstern, Cristian Tudor Popescu, Tudor Giurgiu, Bogdan Mureșanu, Paul Negoescu, Igor Cobileanski, Valeriu Andriuță, Dragoș Turea, Maria Popistașu, Emilia Popescu, Conrad Mericoffer, Ada Lupu, Iulian Postelnicu, Laurențiu Damian, Diana Lupescu, Raluca Moianu, Ovidiu Ioanițoaia, Medeea Marinescu, Mihai Bendeac, Ion Sapdaru, Ioana Flora, Alexandru Papadopol, Dan Rădulescu, Cătălin Cristuțiu și Marina Palii, alături de numeroși regizori, actori, producători, critici de film și jurnaliști. Programul reunește avanpremiere și premiere, proiecții aniversare, cea de-a doua ediție a Conferințelor SFR, două expoziții de fotografie, două spectacole de teatru, cinci concerte, o lansare de carte și trei momente speciale dedicate memoriei lui Mircea Lucescu, Mircea Diaconu și Horia Moculescu. Festivalul include, de asemenea, secțiunea Focus Republica Moldova, cu cinci producții prezentate în avanpremieră, dar și cea de-a treia ediție a Academiei SFR, proiectul educațional în cadrul căruia va fi realizat scurtmetrajul 'Noaptea de Sânziene', în regia lui Andrei Răuțu, după scenariul câștigător semnat de Cris Petcu. în cadrul ediției din acest an vor fi acordate și Premiile de Excelență SFR. Detalii despre fiecare eveniment sunt disponibile pe www.festivalsfr.ro, iar biletele pot fi achiziționate prin Eventbook. AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Cerasela Bădiță, editor online: Andreea Preda) Explicaţie foto din deschidere: în perioada 5-9 august are loc cea de-a 17-a ediție a Festivalului Serile Filmului Românesc .
PATRIMONIUL MONDIAL UNESCO: Festivalul Naadam din Mongolia
înscris în 2010 pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității, Festivalul național Naadam este celebrat în fiecare an între 11 și 13 iulie în Mongolia, potrivit https://ich.unesco.org/. Festivalul se concentrează pe trei jocuri tradiționale: cursele de cai, luptele și tirul cu arcul. Naadam este inseparabil legat de civilizația nomadă a mongolilor, care au practicat mult timp păstoritul în vasta stepă a Asiei Centrale. Tradițiile orale, artele spectacolului, bucătăria națională, meșteșugul și formele de expresie culturală precum cântecul lung, cântecul armonic 'Khöömei', dansul 'Bie biyelgee' și vioara 'Morin khuur' apar, de asemenea, în timpul Naadam. Mongolii urmează ritualuri și practici speciale în timpul festivalului, cum ar fi purtarea de costume unice și utilizarea de unelte și articole sportive distinctive. Participanții la festival îi venerează pe sportivii, sportivele și copiii care concurează, iar câștigătorii sunt recompensați cu titluri pentru realizările lor. Cântece și poezii de laudă sunt dedicate concurenților din cadrul evenimentelor. Oricine poate participa la acest festival, fiind încurajat în acest sens, promovând astfel implicarea și unitatea comunității. Cele trei tipuri de sporturi sunt direct legate de stilul de viață și de condițiile de viață ale mongolilor, iar transmiterea lor se face în mod tradițional prin școlarizarea acasă de către membrii familiei, deși recent s-au dezvoltat regimuri de antrenament formalizate pentru lupte și tir cu arcul. Ritualurile și obiceiurile Naadam accentuează, de asemenea, respectul pentru natură și mediu. Festivalul începe cu o ceremonie de deschidere uluitoare pe stadionul național din Ulaanbaatar - un spectacol de muzică, dans și reprezentații culturale care rivalizează cu Jocurile Olimpice în grandoare, potrivit https://worldhorsedayfestival.com/. Oaspeții urmăresc coregrafia celor câteva mii de artiști îmbrăcați în costume tradiționale și intrarea maiestuoasă a călăreților naționali, purtând cele nouă stindarde din coadă de cal ale cuceritorului Ginghis Han (1162-1227), fondatorul Imperiului mongol. Pentru iubitorii de cai, nimic nu se compară cu legendarele curse de cai Naadam. Desfășurate pe vasta stepă de la Khui Doloon Khudag, aceste curse nu sunt doar despre viteză - sunt despre rezistență, moștenire și legătura dintre mongoli și caii lor. Călăreți de doar 5-12 ani galopează pe distanțe de 25-30 km. Atmosfera este electrizantă: mii de spectatori aclamă, praful zboară peste stepă, iar caii victorioși sunt onorați cu cântece și ritualuri. Jocurile Naadam există de multe secole, într-o formă sau alta, încă din perioada de glorie a Imperiului Mongol. Acestea erau exprimate ca o paradă militară, divertisment, jocuri sportive și o adunare a numeroaselor triburi etnice mongole. Prin urmare, cuvântul 'Naadam' înseamnă sărbătoare sau divertisment și era cunoscut sub numele de 'Cele Trei Jocuri Bărbătești' ('Eriin Gurvan Naadam'). Termenul 'Festival' a intrat în uz în timpurile moderne, deoarece este și o sărbătoare națională de cinci zile în Mongolia, menționează https://insightmongolia.com/. în plus, prima zi de Naadam este și Ziua Revoluției din Mongolia, care marchează independența țării, pe 11 iulie, începând cu 1921. Jocurile au evoluat pentru a include participanți atât bărbați, cât și femei (cu excepția luptelor). Un al patrulea joc numit 'Tragere la Gleznă' ('Shagai') a fost adăugat la festival mai recent. De asemenea, a devenit o tradiție gustarea 'mâncării Naadam', care se învârte în jurul khuushuur-ului și grătarelor, pentru a intra în atmosfera de festival. în Mongolia, există o zicală populară: 'dacă nu ai mâncat khuushuur la Naadam, atunci nu ai experimentat Naadam-ul'. Mâncarea tradițională Naadam include 'khuushur', aluat prăjit umplut cu carne de oaie sau vită, și 'khorkhog', o carne gătită la grătar pe piatră încinsă. în comparație cu khuushuur-ul original, în formă de semilună, khuushuur-ul Naadam are formă de lună plină și este plat. Este prăjit în ulei încins, iar aluatul conține mai puțină carne, ceea ce îl face o mâncare stradală ideală pentru a fi mâncată cu mâinile. Salata de varză, salata de legume murate și kimchi-ul coreean completează acest fel de mâncare, la fel și un bol de 'Airag', lapte de cal fermentat cu conținut scăzut de grăsimi, cunoscut și sub numele de Kumis sau Kifer în alte regiuni din Asia Centrală. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea; editor: Roxana Losneanu, editor online: Alexandru Cojocaru) Sursa foto: www.ich.unesco.org
6 august - Ziua minerului
La 6 august este marcată anual Ziua minerului, în această zi fiind comemorați minerii uciși în timpul grevei de la Lupeni din august 1929. Totodată, cu acest prilej, sunt comemorate victimele numeroaselor accidente de muncă din minerit. Greva muncitorilor mineri de la
6 august - Ziua Hiroshima
La 6 august, în fiecare an, este marcată Ziua Hiroshima, prin organizarea Ceremoniei Memoriale a Păcii, în fața monumentului funerar din Parcul Memorial al Păcii. Evenimentul anual, care are loc între orele 8.00 - 8.50 (ora Japoniei), este dedicat sutelor de mii
Cea de-a XIV-a ediție a Festivalului Săptămâna Haferland (6-9 august)
între 6 și 9 august 2026, este programată cea de-a XIV-a ediție a Festivalului Săptămâna Haferland, ce se desfășoară în inima Transilvaniei, pe teritoriul istoric cunoscut drept Țara Ovăzului (Haferland), arată haferland.ro. Evenimentul, dedicat culturii, tradițiilor și patrimoniului sașilor transilvăneni, reunește zece localități: Archita, Viscri, Cloașterf, Bunești, Meșendorf, Rupea, Saschiz, Roadeș, Criț și Homorod. Organizat de Fundația Michael Schmidt în parteneriat cu Fundația Tabaluga // Peter Maffay Stiftung, festivalul se află sub patronajul președintelui Senatului, Mircea Abrudean și al legendarei gimnaste Nadia Comăneci. Ediția marchează o coincidență simbolică: festivalul împlinește 14 ani, număr care coincide cu vârsta pe care o avea marea gimnastă atunci când a obținut primul 10 perfect din istoria jocurilor olimpice, performanță de la care anul acesta se împlinesc 50 de ani. Tema ediției din 2026 este 'Dor de Transilvania', o ilustrare a punții ce unește rădăcinile istorice ale sașilor transilvăneni cu viitorul generațiilor următoare, arată sursa citată. Este o invitație adresată atât sașilor care trăiesc în România, cât și celor din diaspora, dar și românilor și maghiarilor, Festivalul Săptămâna Haferland funcționând ca un spațiu de reîntâlnire și de reafirmare a identității. Ceremonia oficială de deschidere are loc la Archita, pe esplanada Bisericii fortificate, urmată de concertul formației Original Karpaten-Express, dansuri tradiționale săsești, teatru pentru copii și ateliere de meșteșuguri. Seara continuă la Viscri cu concert coral și fanfară, iar la Cloașterf are loc recitalul Luiza Zan & Jazzpar Trio, cu reinterpretări din repertoriul Mariei Tănase. La 7 august, la Bunești sunt programate recitaluri de fanfară, dansuri, teatru, ateliere. în cursul serii, Cetatea Rupea găzduiește un concert de jazz cu Luiza Zan, Mariano Castro & Muse Quartet, unul dintre momentele de vârf ale ediției. în ziua de 8 august, la Saschiz are loc picnicul cultural 'Gustul Cetății', cu coșuri de produse locale, plimbare la cetatea de refugiu, activități de tir cu arcul și ateliere de confecționat coroane de flori. Seara, la Criț, se desfășoară parada fanfarelor săsești, printre care Kulturwerk der Siebenburger Sachsen, Original Karpaten-Express și Siebenburger Trachtenkapelle Goppingen. Urmează balul tradițional săsesc, animat de formația Flamingo Sound din Nurnberg. Programul festivalului se încheie, la 9 august, cu evenimente în mai multe localități, inclusiv expoziții și momente de închidere care subliniază continuitatea tradițiilor. în satul Criț, la 8 și 9 august, va putea fi vizitată expoziția 'Agapi - o jumătate de secol de iubire', un spațiu imersiv dedicat ideii de 'acasă', memorie și transmitere a valorilor familiale, semnat de artista și actrița Kira Hagi. Precedenta ediție a Festivalului Săptămâna Haferland a avut loc în intervalul 31 iulie - 3 august 2025. Evenimentul a reunit peste 8.000 de vizitatori din România și din străinătate, inclusiv mulți sași reîntorși din diaspora. Tema ediției a fost 'Tradiții în vecinătate', inspirată de vechile forme de organizare comunitară ale sașilor (Nachbarschaften), bazate pe solidaritate, ajutor reciproc și disciplină morală. Programul a cuprins aproximativ 50-70 de evenimente, printre care concerte de fanfară, recitaluri de orgă, seri de jazz, spectacole de teatru pentru copii și adulți, dansuri tradiționale, ateliere de meșteșuguri, tururi ghidate și expoziții. Printre noutățile importante s-au numărat fuga lolelor din Agnita (un obicei medieval al breslelor, readus în premieră), mutarea balului tradițional săsesc pe esplanada Cetății Rupea și picnicul cultural de la Cetatea de refugiu Saschiz. A continuat și programul Youth Haferland, dedicat tinerilor, în parteneriat cu The Duke of Edinburgh's International Award. în 2024, festivalul s-a derulat între zilele de 8 și 11 august 2024. Evenimentul a avut loc sub înaltul patronaj al prințului Philipp von und zu Liechtenstein și, pentru prima dată, sub auspiciile Familiei Regale a României. Tema ediției a fost 'Istorie, tradiție și cultură. Ieri și azi în Haferland', reflectând o aniversare de importanță majoră pentru istoria sașilor transilvăneni: celebrarea a 700 de ani de la prima atestare documentară a Cetății Rupea, una dintre cele mai frumoase și mai mari fortificații medievale din Transilvania. Programul festivalului a inclus vizitarea unor monumente istorice precum bisericile fortificate, a unor gospodării tradiționale (printre care proprietatea deținută la Viscri de regele Charles), concerte, baluri și spectacole cu muzică tradițională săsească, proiecții de film, conferințe cu public, expoziții, ateliere pentru copii și adulți, tururi ghidate, vizite la ferme și gospodării ale localnicilor, degustări de produse bio. A fost încheiat un parteneriat cu fundația The Duke of Edinburgh's International Award România, care are un program global destinat tinerilor cu vârste cuprinse între 14 și 24 de ani. Astfel, 21 de liceeni din toată țara au avut posibilitatea să cunoască puțin din cultura sașilor. în anul 2023, Festivalul 'Săptămâna Haferland' s-a desfășurat între zilele de 3 și 6 august. Tema evenimentului a fost 'Sustenabilitate în peisajul cultural din Haferland'. Pe lângă evenimentele deja consacrate - baluri tradiționale săsești, concerte de orgă și de muzică săsească, prelegeri, spectacole de dans popular, proiecții de film, expoziții foto și de costume tradiționale, paradă de costume populare -, vizitatorii au putut asista la resfințirea Bisericii Evanghelice din Rupea, întemeiată la începutul secolului al XIV-lea. Un alt punct de atracție pentru vizitatori au fost tururile (unele ghidate), precum plimbarea către Stejarul lui Crulici, un arbore multisecular. De asemenea, au fost vizitate bisericile fortificate construite începând cu secolul al XII-lea (satele Saschiz și Viscri fiind incluse în Patrimoniul mondial UNESCO), locuințe tradiționale sau locuri devenite deja celebre, precum proprietatea deținută de regele Charles al III-lea la Viscri. Cea de-a zecea ediție a Festivalului 'Săptămâna Haferland' s-a derulat între 29 și 31 iulie 2022. Ediția a fost dedicată educației interculturale și conservării mediului înconjurător. Vizitatorii din țară și din străinătate au fost invitați să descopere poveștile, tradițiile și istoria comunității sașilor din România și să asiste la reprezentații artistice. Festivalul 'Săptămâna Haferland' a fost inițiat în 2013 de Fundația M&V Schmidt, alături de Fundația Tabaluga // Peter Maffay Stiftung, organizație fondată de muzicianul german de origine română Peter Maffay. Obiectivul general al manifestării este promovarea culturii și a tradițiilor sașilor din Transilvania, precum și dezvoltarea turismului din regiunea Țării Ovăzului. AGERPRES/(Documentare - Horia Plugaru, editor: Doina Lecea, editor online: Alexandru Cojocaru) Sursa foto: www.haferland.ro
6 august - Ziua internațională a țărilor în curs de dezvoltare fără ieșire la mare (ONU)
Țările în curs de dezvoltare fără ieșire la mare (LLDC) sunt dependente de vecinii de tranzit pentru o rută către piețele mondiale. Acest dezavantaj geografic crește costurile de transport, introduce întârzieri evitabile și expune aceste țări la instabilități politice sau economice de-a lungul acestor coridoare. Rezultatele sunt evidente: costurile medii de transport sunt de peste două ori mai mari decât cele ale statelor de coastă vecine. Oportunitățile de export se diminuează, investițiile străine directe scad, iar creșterea economică încetinește. Iar atunci când o țară de tranzit este ea însăși o economie în curs de dezvoltare, comerțul intraregional rămâne modest. Ne aflăm într-un moment crucial pentru cele 32 de țări în curs de dezvoltare fără ieșire la mare din Africa, Asia, Europa și America de Sud, dintre care 16 sunt clasificate drept cel mai puțin dezvoltate. Găzduind peste 600 de milioane de locuitori, aceste țări se confruntă cu obstacole majore în dezvoltare din cauza lipsei accesului la mare, izolării geografice și costurilor comerciale cu 30% mai mari decât cele ale țărilor de coastă. Pentru a evidenția aceste provocări, Adunarea Generală a ONU a adoptat o rezoluție care proclamă ziua de 6 august Ziua Internațională de Conștientizare a Nevoilor Speciale de Dezvoltare și a Provocărilor Țărilor în Dezvoltare fără Ieșire la Mare. Prima celebrare a acestei zile a avut loc în cadrul celei de-a Treia Conferințe privind Țările în Curs de Dezvoltare fără Ieșire la Mare, în 2025, menționează https://www.un.org/. Distanța lor față de principalele piețe mondiale este principalul motiv pentru care multe LLDC au avut mai puțin succes în atenuarea consecințelor cauzate de handicapul lor geografic, în comparație cu țările fără ieșire la mare din Europa. Țările dezvoltate fără ieșire la mare din Europa sunt înconjurate de piețe dezvoltate majore, iar comerțul lor maritim reprezintă o parte relativ mică din comerțul lor exterior. Exportul lor este în principal cu produse cu valoare adăugată ridicată, iar distanța lor față de porturile maritime este relativ scurtă. Kazahstanul are cea mai mare distanță față de mare (3.750 km), urmat de Afganistan, Ciad, Niger, Zambia și Zimbabwe, cu distanțe față de cea mai apropiată coastă maritimă de peste 2.000 km. Timpul de tranzit pentru mărfurile țărilor în curs de dezvoltare este extrem de lung din cauza îndepărtării lor, a terenului dificil, a condițiilor rutiere și feroviare și a ineficienței transportului de tranzit. în 2014, Banca Mondială a estimat că LLDC au cheltuit 3.204 dolari pentru a exporta un container de marfă, comparativ cu 1.268 dolari pentru țările de tranzit și 3.884 dolari pentru importul unui container, față de 1.434 dolari pentru țările de tranzit. Costurile ridicate de transport erodează avantajul competitiv al LLDC, descurajează investitorii, reduc creșterea economică și, ulterior, limitează capacitatea țărilor fără ieșire la mare de a realiza o dezvoltare durabilă, mai menționează https://www.un.org. în multe cazuri, vecinii de tranzit ai LLDC sunt ei înșiși țări în curs de dezvoltare și se confruntă adesea cu provocări economice similare. Prin urmare, există de obicei puține schimburi comerciale între LLDC-uri și țările lor vecine. Economiile LLDC sunt în general caracterizate de dependența de un număr limitat de mărfuri și minerale, un sector informal extins, capacități sociale slabe, șomaj ridicat și productivitate scăzută. în plus, LLDC prezintă un raport ridicat de concentrare a comerțului în comparație cu alte grupuri de țări, ceea ce înseamnă că exporturile lor sunt puternic concentrate într-un număr limitat de produse. Majoritatea LLDC sunt exportatoare de mărfuri. Conform estimărilor UNCTAD bazate pe statisticile balanței de plăți ale FMI, LLDC au cheltuit, în medie, aproape de două ori mai mult din veniturile lor din exporturi pentru plata serviciilor de transport și asigurări față de media țărilor în curs de dezvoltare și de trei ori mai mult decât media economiilor dezvoltate. AGERPRES/(Documentare - Suzana Cristache Drăgan, editor: Roxana Losneanu, editor online: Alexandru Cojocaru) Sursa foto: www.un.org
SĂRBĂTOARE ORTODOXĂ: Schimbarea la Față a Domnului (6 august)
Schimbarea la Față a Mântuitorului Iisus Hristos este prăznuită de creștinii ortodocși în fiecare an, pe 6 august. Sărbătoarea este cunoscută în popor și sub denumirea de Preobrajenia sau Probojenia, care provine din slavonă și înseamnă 'transformare' sau 'schimbare'. Minunea Schimbării la Față a Domnului s-a săvârșit cu puțin timp înainte de Pătimirile Sale, în anul 33, când i-a luat cu Sine pe Petru, Iacov și Ioan și au urcat împreună pe Muntele Taborului: 'S-a schimbat la față înaintea lor, și a strălucit fața Lui ca soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe ca lumina. Și iată, Moise și Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El și, răspunzând, Petru a zis lui Iisus: 'Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voiești, voi face aici trei colibe: Ție una, lui Moise una și lui Ilie una'. Vorbind el încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, și iată glas din nor zicând: 'Acesta este Fiul Meu cel iubit; pe Acesta ascultați-L'. Și, auzind, ucenicii au căzut cu fața la pământ și s-au spăimântat foarte'. (Matei 17, 2-6; text paralel: Marcu 9, 2-7; Luca 9, 28-36) Este o sărbătoare mai nouă decât celelalte praznice împărătești. Se pare că a fost la început aniversarea anuală a sfințirii bisericii zidite în secolul al IV-lea de Sfânta Elena pe locul de pe Muntele Taborului, unde Domnul S-a schimbat la Față. Atât în Răsărit, cât și în Apus, serbarea ei începe a fi menționată în documente din prima jumătate a secolului al V-lea, de când avem cuvântări în cinstea ei, de la Patriarhul Proclu al Constantinopolului, Patriarhul Chiril al Alexandriei și Papa Leon cel Mare. Este menționată și într-un calendar liturgic local al Ierusalimului din secolul al VII-lea, iar în sinaxarele constantinopolitane și în alte cărți liturgice, manuscrise grecești, apare pe la începutul secolului al VIII-lea. în secolul al VIII-lea, Sfântul Andrei Criteanul a lăsat o frumoasă predică festivă la această sărbătoare. Până în secolul al VIII-lea, sărbătoarea era generalizată în tot Răsăritul, căci Sfântul Ioan Damaschin și Sfântul Cosma de Maiuma compun imne pentru slujba zilei. în această zi se aduc în biserici prinoase (pârga) din struguri, se binecuvântează și se împart (obicei creștin vechi, amintit în Canonul 28 al Sinodului Trulan). Tot de sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului, în Biserica Rusă se face, în biserici și la cimitire, pomenirea generală a morților și mai ales a eroilor care și-au jertfit viața pentru apărarea patriei. *** Muntele Tabor, localizat la 9 km est de Nazaret, a jucat un rol important in istoria biblică, iar tradiția îl leagă de Schimbarea la Față a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Este un munte rotund, vizibil din toată împrejurimea. în antichitate era străbătut de mai multe străzi: Via Maris, din depresiunea Yizreel până în Marea Galileii, valea Iordanului și Bet Shean, via Ein Dor. De pe deal priveliștea către depresiunea Yizreel este minunată, dealurile care o înconjoară fiind Givat Hamoreh, iar la nord Muntele Hermon - așa cum se spune în Psalmi 88, 13: 'Miazănoapte și miazăzi Tu ai zidit; Taborul și Ermonul în numele Tău se vor bucura'. Pe vârful muntelui există trei secțiuni: zona basilicii franciscane, zona bisericii grecești (partea de nord-est) și ruinele lui Flavius (partea de vest). Sfânta Elena a urcat pe muntele Tabor și, după ce a descoperit locul unde s-a petrecut Schimbarea la Față, a construit o biserică în cinstea Mântuitorului și a celor trei apostoli. De asemenea, documentele menționează o scară cu 4.340 de trepte de piatră care urcă din vale până pe vârful muntelui. La anul 570, pelerinul anonim din Piacenza scrie că a văzut pe muntele Tabor cele trei bisericuțe construite de bizantini: una pentru Mântuitorul, una pentru Moise și una pentru Ilie, după cum dorise apostolul Petru. 'Pe Muntele Tabor se petrece în fiecare an o minune mai puțin cunoscută, despre care cei necredincioși spun că ar fi doar un simplu fenomen meteorologic. De praznicul Schimbării la Față a Domnului, în noaptea din 18 spre 19 august (Biserica Ierusalimului alături de alte Biserici Ortodoxe întrebuințează încă stilul vechi sau calendarul iulian neîndreptat - n.r.), pe Muntele Sfânt al Taborului, în timpul Sfintei Liturghii oficiate la Mănăstirea grecească, se coboară asupra Mănăstirii un nor luminos care nu are caracteristicile unui nor obișnuit. Odată cu privegherea ce se face în biserică, din vârful muntelui se poate vedea pe cerul întunecat, dinspre Nazaret, la o distanță destul de mare, o bucată portocalie care se tot mută și vine perpendicular pe biserică și stă așa, până la douăsprezece-unu noaptea sub forma unei limbi portocalii întunecate. Odată cu începerea Sfintei Liturghii, dar mai ales din momentul Heruvicului, norul luminos începe să se deplaseze din orizont spre Muntele Tabor. în acest timp norul capătă felurite forme, iar din el încep a se desprinde fâșii, mingi rotunde, lunguiețe, sub formă de îngeri și de păsări, ajungând deasupra turlei bisericii (biserica este prevăzută în vârful turlei cu o terasă unde credincioșii se urcă)'. (surse: https://doxologia.ro; 'Liturgica generală', Preot Prof. Univ. Dr. Ene Braniște, Basilica, 2015) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Andreea-Gabriela Onogea, editor online: Alexandru Cojocaru) Sursa foto: Biserica Ortodoxa Romana si Cultura Ortodoxa/facebook
Cea de-a 17-a ediție a Festivalului Serile Filmului Românesc (5-9 august)
în perioada 5-9 august 2026, Iașul devine din nou capitala filmului românesc prin cea de-a 17-a ediție a Festivalului Serile Filmului Românesc (SFR). Manifestarea, organizată de Asociația ARTIS în parteneriat cu Ateneul Național din Iași, își propune să transforme cinci zile de august într-un spațiu de reflecție, dialog și reconectare prin artă, arată festivalsfr.ro. Evenimentele se desfășoară în mai multe spații din Iași: Cinema Ateneu, Casa de Cultură 'Mihai Ursachi', Teatrul Național 'Vasile Alecsandri', Sala Unirii - Cinema Victoria, precum și zone open-air precum Piața Unirii. Conceptul central al ediției din 2026 este 'Terapia', nu în sensul unui diagnostic medical sau a unei soluții universale, ci ca o invitație la introspecție și la regăsirea unui echilibru interior. într-o lume tot mai alertă, fragmentată și saturată de stimuli, filmul, teatrul și muzica sunt privite ca forme de catharsis, fiind considerate mijloace prin care publicul poate privi lumea și pe sine cu mai multă claritate. Imaginea festivalului o are în centru pe actrița Ada Lupu, cunoscută din producțiile 'Plaha' și 'Comatogen'. Prezența ei simbolizează legătura dintre scena teatrală locală și cinematografia contemporană. Programul SFR 17 combină avanpremiere, proiecții speciale, spectacole de teatru, concerte și întâlniri cu cineaștii. Deschiderea oficială aduce pe ecran filmul 'Atlasul Universului' (2026), regizat de Paul Negoescu, peliculă selectată în secțiunea Berlinale Generation și la Cannes Ecrans Juniors. Alte titluri ce vor putea fi vizionate pe parcursul festivalului includ: 'Y' (2025), regizat de Maria Popistașu și Alexandru Baciu; 'Hoinari prin Munți' (2026), regia Cosmin Dumitrache și 'Fragmente dintr-un atelier' (2025), realizat în cadrul Academiei SFR sub îndrumarea lui Bogdan Mureșanu. O componentă importantă a ediției o reprezintă spectacolele de teatru. Publicul ieșean va putea vedea 'Băieții de zinc', producție a Teatrului Bulandra, după Svetlana Aleksievici și regizată de Yuri Kordonsky, cu o distribuție de excepție din care fac parte Mariana Mihuț, Dana Dogaru, Ana Ioana Macaria. Spectacolul va fi montat pe scena Teatrului Național 'Vasile Alecsandri' Iași la 8 august. O altă piesă de teatru inclusă în programul SFR 17 este 'O scrisoare pierdută', montarea Teatrului ACT, în regia lui Alexandru Dabija, cu Marcel Iureș în rolul Agamemnon Dandanache. Va putea fi urmărită la Cinema Victoria, în ziua de 9 august. Conferințele SFR invită publicul, pentru al doilea an consecutiv, la patru întâlniri în care filmul devine punctul de plecare pentru conversații despre memorie, curaj, adevăr și felul în care cultura ne ajută să ne înțelegem mai bine pe noi și lumea din jur, conform unui comunicat de presă remis AGERPRES. Curatoriate și moderate de Corina Giurgia, Conferințele SFR completează programul festivalului prin dialoguri care aduc împreună personalități din cinematografie, televiziune și jurnalism. Programul începe la 6 august, cu 'Umbra lumii de dincolo', susținută de Cristian Tudor Popescu. Pornind de la patru filme care explorează ceea ce se află dincolo de imagine, istoricul și criticul de film propune o incursiune în felul în care cinematografia poate spune povești despre ceea ce nu poate fi întotdeauna văzut. în ziua de 7 august, Raluca Moianu revine în fața publicului la conferința 'De la Iartă-mă la România de astăzi', o conversație despre transformările prin care au trecut televiziunea, divertismentul și societatea românească în ultimele două decenii. La 8 august, în cadrul conferinței 'De la Oriana Fallaci la jurnalismul de azi: cine mai are curajul să întrebe?', este programată o discuție care pornește de la regretata jurnalistă italiană Oriana Fallaci și ajunge la curajul în jurnalismul de astăzi. Seria se încheie în ultima zi a festivalului, 9 august, prin conferința 'Investigație, ficțiune și memoria unei societăți fragile', o discuție despre granița subțire dintre investigație și ficțiune și despre cum ajunge o societate fragilă să-și găsească memoria în amândouă. Cea de-a 16-a ediție a SFR s-a desfășurat între 6 și 10 august 2025 și a avut ca temă centrală 'La feminin'. Astfel, organizatorii au pus în lumină contribuția femeilor în cinematografia, teatrul și muzica din România. Printre filmele prezentate în cadrul festivalului, s-au numărat: 'Jaful secolului' (regia Teodora Ana Mihai); 'Kontinental '25' (regia Radu Jude); 'Interior zero' (regia Eugen Jebeleanu); 'O familie aproape perfectă' (regia Tudor Platon). Au fost organizate și momente speciale de omagiere: premii de excelență acordate actrițelor Maia Morgenstern și Emilia Dobrin, precum și directorului de imagine Florin Mihăilescu. Publicul a putut urmări proiecții în aer liber în Piața Unirii și la Amfiteatrul Palas, concerte (Tania Turtureanu, Moonlight Breakfast, Feli) și spectacole de teatru. Ediția aniversară cu numărul 15 a SFR s-a desfășurat la Iași între 31 iulie și 4 august 2024, conform festivalsfr.ro. Manifestarea a reunit aproximativ 10.000 de spectatori și a oferit peste 80 de evenimente. Deși nu a avut o temă unică formulată explicit, ediția a fost construită în jurul ideii de sărbătorire a celor 15 ani de existență. Organizatorii au adus pe ecran atât premiere și avanpremiere, cât și filme de referință care aniversau, la rândul lor, 15 ani de la lansare. Printre cele mai importante titluri prezentate, s-au numărat: 'Moromeții 3' (regia Stere Gulea); 'Rusalka' (regia Claudiu Mitcu); 'Nasty' (documentar despre Ilie Năstase regizat de Tudor Giurgiu, Cristian Pascariu și Tudor D. Popescu); 'Polițist, adjectiv' (Corneliu Porumboiu). O noutate majoră a ediției a fost lansarea Academiei SFR, un proiect educațional prin care tineri actori au învățat pe platourile de filmare. De asemenea, a fost organizată pentru prima dată competiția națională de scurtmetraje S'Curte la SFR, câștigată de filmul 'Scuze, sunt mut' (regia Michael Cuptor). Programul a inclus și spectacole de teatru de excepție, printre care 'Tatăl', în regia lui Cristi Juncu, rolul principal fiind interpretat de legendarul actor Victor Rebengiuc. Au fost acordate premii de excelență actriței Coca Bloos, compozitorului Horia Moculescu și regizorului Nicolae Mărgineanu. Prima ediție a SFR a avut loc în anul 2010, la Iași. Proiectul s-a desfășurat pe parcursul a trei zile. Primul invitat special din istoria festivalului a fost regizorul Tudor Giurgiu, care a participat cu proiecția filmului său de debut, 'Legături bolnăvicioase'. AGERPRES/(Documentare - Horia Plugaru, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Alexandru Cojocaru) Sursa foto: www.festivalsfr.ro
FRAGMENT DE ISTORIE: 110 ani de la semnarea Convenției de alianță politică și militară dintre România și Antanta (4 august)
La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, spectrul european fusese împărțit în două blocuri politico-militare care exercitau o influență majoră asupra continentului în plan politic și economic: Puterile Centrale (Germania și Austro-Ungaria, la care ulterior vor adera Turcia și Bulgaria) și Antanta (Imperiul Britanic, Franța și Rusia, la care vor consimți să se alăture Italia, România, SUA, Grecia). Asasinarea, la 15/28 iunie 1914, la Sarajevo, a prințului moștenitor al Austro-Ungariei, Franz Ferdinand, și a soției sale, Sofia, de către Gavrilo Princip, a reprezentat pretextul declanșării Primului Război Mondial, la care au participat 33 de state, potrivit volumului ''Istoria României în date'' (Ediția 2003). Austro-Ungaria a declarat război Serbiei, la 15/28 iulie 1914, având asigurări din partea Germaniei că va fi sprijinită în cazul în care Rusia va interveni militar în favoarea Belgradului. La 19 iulie/1 august, Germania a declarat război Rusiei, care s-a aliat Serbiei. Ulterior, la 21 iulie/3 august, Franța a declarat război Germaniei și, la 22 iulie/4 august, Marea Britanie anunța guvernul german că i-a declarat război. La 17/20 iulie 1914, Antanta a informat guvernul de la București privind susținerea unirii Transilvaniei cu România, în schimbul participării statului român la operațiunile militare împotriva forțelor Puterilor Centrale. Regele Carol I (domnitor 1866-1881; rege 1881-1914) a primit, la 18/31 iulie 1914, un mesaj din partea împăratului Germaniei, Wilhelm al II-lea, prin care îi cerea, la rândul său, ca România să intre în Război de partea Puterilor Centrale. Schimbul de mesaje a continuat până la intrarea României în conflict. Consiliul de Coroană din 21 iulie/3 august 1914, la care au participat regele Carol I, principele moștenitor Ferdinand, premierul Ion I.C. Brătianu și toți membrii guvernului, toți foștii prim-miniștri conservatori și liberali, a hotărât starea de neutralitate militară a României, menționează volumul ''O Istorie Sinceră a Poporului Român'' (Acad. Florin Constantiniu, Ediția a IV-a, 2008). Regele Carol I s-a pronunțat pentru intrarea României în război, alături de Puterile Centrale, fiind sprijinit de conservatorul Petre Carp, de Constantin Stere și de cei apropiați lor, care atrăgeau atenția asupra pericolului pentru România reprezentat de expansiunea Rusiei care avea drept obiectiv obținerea strâmtorilor. în urma dezbaterilor aprinse, Consiliul de Coroană a respins intrarea României în război, ceea ce însemna renunțarea publică la prevederile tratatului din 1883, mai ales că, prin agresiunea desfășurată împotriva Serbiei, Puterile Centrale acționaseră împotriva prevederilor defensive ale tratatului, potrivit volumului ''Istoria Românilor în timpul celor patru regi (1866-1947)'' (Ediția a II-a, Volumul I, 2004). Blocurile beligerante au continuat să facă presiuni diplomatice asupra României, vizând implicarea statului român în război. Pe de o parte, Antanta promitea sprijinul pentru unirea provinciilor românești aflate în stăpânirea Imperiului Austro-Ungar cu statul român, iar Puterile Centrale susținere privind recunoașterea granițelor Moldovei așa cum fuseseră înainte de anul 1821. Premierul Ion I. C. Brătianu a pregătit intrarea României în război, fiind preocupat ca satisfacerea revendicărilor guvernului de la București să facă parte din angajamentul ferm al Aliaților, iar situația de pe front să permită armatei române să intervină eficient într-un asemenea război. La 18 septembrie/1 octombrie 1914, ministrul de externe al Rusiei, S. D. Sazonov, și ministrul român la Petersburg, C. Diamandy, au semnat un acord secret, prin care, în schimbul neutralității României față de Rusia, aceasta își asuma obligația de a garanta și apăra integritatea teritorială a României și de recunoaștere a drepturilor acesteia asupra teritoriilor din Austro-Ungaria locuite de români, potrivit volumului ''O Istorie Sinceră a Poporului Român''. La 27 septembrie/10 octombrie, regele Carol I a murit, la Castelul Peleș din Sinaia. A doua zi, a urcat pe tron regele Ferdinand I, nepotul de frate și succesorul regelui Carol I, care a depus jurământul în fața Corpurilor Legiuitoare, declarând că ''va domni ca bun român'', conform sursei menționate anterior. Ofensiva armatei ruse în Galiția, 22 mai/4 iunie - 31 iulie/13 august, încheiată cu străpungerea frontului austro-german la Luțk, a generat intensificarea presiunilor diplomatice ale Antantei asupra României. în acest context, la 4/17 august 1916, la București, România a semnat Tratatul de alianță și Convenția militară dintre România și Antanta. în baza acesteia, guvernele Franței, Marii Britanii, Rusiei și Italiei garantau integritatea teritorială a României și dreptul statului român asupra teritoriilor românești din Austro-Ungaria: Transilvania cu Crișana, de la vărsarea Someșului în Tisa până la vărsarea Mureșului în Tisa, Bucovina și Banatul; în schimb, România se obliga să declare război doar Austro-Ungariei cel târziu până la 15/28 august 1916. Cele două părți semnatare se angajau să nu încheie pace separată, iar guvernele statelor membre Antantei recunoșteau României un tratament egal la viitoarea conferință de pace, potrivit volumului ''Istoria României'', ediția revizuită și adăugită, 2005. Intrarea României în război a fost decisă la Consiliul de Coroană din 14/27 august 1916, care a avut loc la Palatul Cotroceni, cu participarea regelui Ferdinand I și a principelui Carol, moștenitorul Tronului. Consiliul de Coroană a aprobat, cu o largă majoritate de voturi, tratativele angajate de Ion I.C. Brătianu pentru intrarea României în război de partea Antantei. în aceeași zi, România a declarat război Austro-Ungariei. Declarația de război, remisă împăratului Austro-Ungariei de către Edgar Mavrocordat, ministrul României la Viena, era motivată prin lipsa de înțelegere a cercurilor guvernante austro-ungare față de aspirațiile și interesele legitime ale românilor din Transilvania, potrivit volumului ''Istoria României'' (2005). în noaptea de 14/27 spre 15/28 august 1916, armata română a trecut Carpații în Transilvania, prin 17 puncte de trecere, începând astfel operațiile militare împotriva Austro-Ungariei. Pe frontul de nord transilvănean, comandamentul român a angajat 80% din efectivul total al trupelor române, care au reușit să pună stăpânire pe trecătorile Carpaților. Lupte cu o intensitate sporită au fost angajate la Timișu de Jos, în partea de sud a Sibiului și în apropiere de Orșova, potrivit volumului ''Istoria Militară a Românilor''. Prin semnarea Tratatului de alianță și a Convenția militare cu Antanta, din 4/17 august 1916, guvernul de la București își exprimase clar dezideratul politico-diplomatico-militar de angajare în Primul Război Mondial pentru realizarea Marii Uniri și căuta, totodată, să obțină susținerea din partea puterilor europene Franța și Marea Britanie pentru realizarea acestui deziderat istoric. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Alexandru Cojocaru) Sursa foto: www.roma.mae.ro
Fosta actriță Meghan Markle, ducesă de Sussex, împlinește 45 de ani (4 august)
Fosta actriță americană, Meghan Markle, ducesă de Sussex, soția prințului Harry, fiul regelui Charles al III-lea al Marii Britanii, s-a născut pe 4 august 1981, în Los Angeles, California. Mama sa, Doria, de origine afro-americană, este terapeut clinic și instructor de yoga, iar tatăl său, olandezul Thomas, a fost asistent de regie pe platourile de filmare. Părinții săi au divorțat când ea avea șase ani, indică https://www.imdb.com/. Meghan Markle a studiat teatru și relații internaționale la Northwestern University School of Communication, absolvind în 2003. în 2002, a obținut un prim rol episodic în serialul 'General Hospital' și a continuat să apară în numeroase alte seriale, care au inclus 'Cuts', 'The War at Home', 'CSI: New York' și '90210'. în 2011, Markle a dat lovitura, jucând rolul lui Rachel Zane în serialul 'Suits', alături de Gabriel Macht, Patrick J. Adams și Gina Torres. A renunțat la rol în 2017, după șapte sezoane, în urma logodnei cu prințul Harry. Actrița a locuit în Toronto, Canada, în timpul filmărilor pentru serial. Meghan Markle şi Cara Santana Leto (2013) Actrița a fost distribuită și în alte filme precum: 'Get Him to the Greek' (2010), 'Horrible Bosses' (2011), 'Anti-Social' (2015), 'When Sparks Fly' (2014) și 'Dater's Handbook' (2016). S-a făcut remarcată și prin angajamentul său față de cauzele sociale și implicarea ei în diferite ONG-uri, fiind, printre altele, ambasadorul mondial pentru organizația de caritate pentru copii World Vision. A fondat și a fost redactor al site-ului de lifestyle The Tig, potrivit https://www.imdb.com/. în 2014 a divorțat de actorul și producătorul de film Trevor Engelson, cu care a fost căsătorită între 2011-2013. Meghan și Harry s-au cunoscut în iulie 2016 prin intermediul unor prieteni, dar abia în septembrie 2017 s-au afișat prima dată public, la Jocurile Invictus din Toronto, un eveniment sportiv pentru veterani răniți. Cei doi s-au logodit la începutul lunii noiembrie și la sfârșitul lunii, Clarence House, reședința oficială a tatălui său, prințul Charles, moștenitorul coroanei britanice, a anunțat căsătoria prințului Harry, nepot al reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii, cu logodnica sa, actrița americană Meghan Markle, în primăvara anului 2018. înainte de căsătorie, ea a fost botezată în religia anglicană. Prinţul Harry şi Meghan Markle Pe 19 mai 2018, fosta actriță americană și prințul britanic Harry s-au căsătorit în cadrul unei ceremonii organizate la capela bisericii St. George aflată pe domeniul Castelului Windsor. Ea a purtat pe deget o verighetă lucrată din aur galez, primită în dar de la regina Elisabeta a II-a, în timp ce verigheta prințului Harry a fost din platină. Rochia Givenchy, cu mâneci lungi, a fost o creație a designerului britanic Clare Waight Keller. Prinţul Harry şi Meghan Markle (2018) în aceeași zi, regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii le-a conferit prințului Harry și soției sale, titlul de duce și ducesă de Sussex. Primul lor angajament oficial a avut loc la 22 mai, când ducele și ducesa de Sussex au asistat la un garden party organizat în grădinile Palatului Buckingham, în cadrul unor festivități ce au marcat a 70-a aniversare a prințului Charles. Primul lor turneu oficial în străinătate a început la 15 octombrie 2018, cu o vizită în Sydney, Australia. Turneul a durat 16 zile și a inclus vizite în Australia, Fiji, Tonga și Noua Zeelandă. Soția prințului Harry a născut primul copil la 6 mai 2019, un băiat pe nume Archie Harrison Mountbatten-Windsor. La 4 iunie 2021, a venit pe lume al doilea copil al cuplului, o fetiță pe nume Lilibet 'Lili' Diana Mountbatten-Windsor. Archie Harrison Mountbatten-Windsor Lilibet 'Lili' Diana Mountbatten-Windsor La începutul anului 2020, ducii de Sussex și-au comunicat dorința de a nu mai juca rolul de membri activi ai familiei regale britanice și de a deveni independenți financiar. în acest context, Palatul Buckingham a anunțat că ducii de Sussex nu își vor mai folosi titlul de Alteță Regală și nu vor mai primi fonduri publice. După o perioadă în care au locuit în Canada, prințul Harry și Meghan Markle s-au mutat în California, inițial la Los Angeles, apoi, în Santa Barbara. Meghan Markle este autoarea unei cărți ilustrate pentru copii intitulată 'The Bench', lansată în 2021 de Random House Children's Books. Ilustrațiile sunt realizate de Christian Robinson, notează https://www.goodreads.com/. în 2022, a realizat un podcast (12 episoade) intitulat 'Archetypes', conform https://open.spotify.com/. Tot în 2022, la sfârșitul anului, a fost lansat serialul-documentar, produs de Netflix, 'Harry & Meghan', în regia lui Liz Garbus, care prezintă ruptura lor de familia regală britanică. în aprilie 2024, ducele și ducesa de Sussex au anunțat continuarea colaborării cu platforma de streaming cu alte două proiecte: unul despre polo, sport practicat mult timp de Harry, și un al doilea, despre bucătărie și grădinărit, realizat de Meghan. Tot în 2024, în martie, actrița și-a lansat propriul brand de lifestyle, ''American Riviera Orchard'', redenumit As Ever. Emisiunea culinară 'With Love, Meghan' a fost lansată pe 15 ianuarie 2025 pe platforma Netflix. Cel de-al doilea sezon a fost lansat pe 26 august 2025, potrivit https://www.imdb.com/.. Prințul Harry și soția sa, Meghan Markle, au vizitat Australia, în aprilie 2026, după prima călătorie efectuată în 2018. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Alexandru Cojocaru) Sursa foto: www.imdb.com
Barack Obama, cel de-al 44-lea președinte al SUA, împlinește 65 de ani (4 august)
Barack Hussein Obama II s-a născut la 4 august 1961 în Honolulu, Hawaii, conform obamalibrary.gov. Este al 44-lea președinte al Statelor Unite ale Americii (20 ianuarie 2009 - 20 ianuarie 2017) și primul afro-american care a ocupat această funcție. Tatăl său, Barack Obama Sr., a fost un student kenyan de etnie luo, iar mama sa, Stanley Ann Dunham, o americancă de origine europeană din Kansas. Părinții s-au căsătorit în 1961 și au divorțat în 1964. Mama lui s-a recăsătorit ulterior cu Lolo Soetoro, un student indonezian, iar tânărul Barack a trăit câțiva ani în Jakarta, Indonezia. La vârsta de 10 ani s-a întors în Hawaii, unde a fost crescut de bunicii materni și a urmat prestigiosul Punahou School din Honolulu, de unde a absolvit în 1979. Parcursul educațional al lui Barack Obama a fost unul de excelență. A început studiile universitare la Occidental College din Los Angeles, California (1979-1981), apoi s-a transferat la Columbia University din New York, unde a obținut diploma de Bachelor of Arts (echivalentul unei diplome de licență în învățământul superior din România) în științe politice în 1983, cu specializare în relații internaționale. A urmat Facultatea de Drept din cadrul Universității Harvard (Harvard Law School) între anii 1988-1991, unde a absolvit magna cum laude. în 1990 a devenit primul afro-american ales președinte al prestigioasei publicații Harvard Law Review, o realizare care i-a adus notorietate națională. în 1985, s-a mutat în Chicago, unde a început să se implice în activități în folosul comunității, în special a celei afectată de șomaj. Potrivit https://www.barackobama.com/, aici a primit ''cea mai bună educație posibilă, superioară chiar și celei de la Facultatea de Drept din Harvard''. Barack Obama şi Michelle Obama între 1992 și 2004 a predat Drept Constituțional la Facultatea de Drept a Universității din Chicago. în 1996 a fost ales senator de stat în Illinois (1997-2004), reprezentând Districtul 13. în 2004 a câștigat un loc în Senatul Statelor Unite. Discursul său de la Convenția Națională Democrată din 2004, intitulat 'The Audacity of Hope' ('Curajul speranței') l-a propulsat pe scena politică națională. în ziua de 4 noiembrie 2008, Barack Obama a fost ales președinte al SUA, învingându-l pe republicanul John McCain. 'Yes, We Can!' ('Da, putem!') a fost sloganul de campanie definitoriu și laitmotivul discursurilor lui Barack Obama din timpul campaniei electorale, simbolizând puterea acțiunii colective, speranța și capacitatea oamenilor obișnuiți de a genera schimbări majore în societate. A depus jurământul la 20 ianuarie 2009. A fost reales în funcția de președinte al SUA în data de 6 noiembrie 2012, când l-a învins pe Mitt Romney. Mandatul său a fost marcat de provocări majore și realizări importante, printre care: recuperarea economică după Marea Recesiune din 2008-2009, prin pachetul de stimulare economică; Affordable Care Act (2010), cunoscută drept 'Obamacare', considerată cea mai importantă reformă a sistemului de sănătate american din ultimele decenii; acordul nuclear cu Iranul (iulie 2015) și acordul de la Paris privind schimbările climatice, din decembrie 2015. Barack Obama a primit Premiul Nobel pentru Pace în anul 2009 pentru 'eforturile sale extraordinare de consolidare a diplomației internaționale și a cooperării între popoare', arată nobelprize.org. Comitetul Nobel norvegian a justificat acordarea premiului prin câteva argumente centrale, precum viziunea lui Barack Obama privind dezarmarea nucleară și accentul pus pe dialog, multilateralism și cooperarea prin instituții internaționale ca ONU. în 1992 s-a căsătorit cu Michelle Robinson, pe care o cunoscuse la firma de avocatură Sidley Austin. Cuplul are două fiice: Malia, născută în 1998 și Natasha, născută în 2001. După părăsirea Casei Albe, Obama a rămas o voce influentă în viața publică americană. A fondat Obama Foundation, a scris volume de memorii, precum 'A Promised Land' (2020) și a continuat să se implice în cauze legate de democrație, educație și drepturile civile. AGERPRES/(Documentare - Horia Plugaru, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Alexandru Cojocaru) Sursa foto: www.imdb.com
Reuniune a miniștrilor de interne ai UE pe tema crizei migranților din Ceuta (4 august)
Miniștrii de interne ai Uniunii Europene se reunesc la 4 august 2026, prin videoconferință, pentru a lua în discuție criza migranților din exclava spaniolă Ceuta, considerată cea mai gravă criză a migrației dintre Spania și Maroc după cea din 2021, informează site-ul consilium.europa.eu/. Un număr de 22 de lideri din state membre ale Uniunii Europene, inclusiv prim-ministrul Italiei și cancelarul Germaniei, au cerut, pe 1 august, într-o scrisoare deschisă, organizarea unei 'videoconferințe de urgență' a miniștrilor europeni de interne, pentru a evalua situația creată de intrarea ilegală a mii de migranți în exclava spaniolă Ceuta din nordul Africii, conform AFP. 'Nu ne putem permite ca trecerile masive și necontrolate, instrumentalizarea migrațiilor sau alte amenințări hibride să dea impresia că este posibil să intri ilegal în Uniunea Europeană. Și ca o intrare ilegală să se poată transforma apoi într-o ședere legală', au afirmat cei 22 de semnatari ai scrisorii. Foto: (C) JALAL MORCHIDI/EPA Poziția oficialilor europeni Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat, la 31 iulie, că imaginile care vin din exclava spaniolă Ceuta, unde au pătruns dinspre Maroc zeci de mii de migranți ilegali, sunt 'inacceptabile' și a adăugat că 'returnările trebuie să fie rapide, așa cum permit normele noastre' europene, potrivit relatării EFE. 'Trebuie să înceteze imediat traversările periculoase. Trebuie destructurate rețelele de trafic ilegal. Și returnările trebuie să fie rapide, așa cum permit normele noastre', a indicat președinta executivului comunitar. Comisarul european pentru afaceri interne și migrație, austriacul Magnus Brunner, a infirmat, pe 31 iulie, că s-ar fi produs vreo deplasare de persoane din Ceuta (Spania) către continentul european, calificând situația din orașul autonom spaniol drept 'inacceptabilă', conform EFE. 'Situația din Ceuta este inacceptabilă. Sunt în strâns contact cu autoritățile spaniole. Reiterez că nu s-au produs deplasări de persoane către continentul european sau către alte state membre' ale Uniunii Europene, a subliniat Brunner într-o postare pe rețelele sale sociale. Codul Frontierei Schengen 'stabilește reguli speciale' pentru orașele autonome spaniole, a amintit el. Foto: (C) Reduan Dris/EPA Reacții și măsuri ale țărilor UE: unele state europene au cerut excluderea Spaniei din Schengen Mai multe state europene au reacționat față de masivul aflux de migranți ilegali în exclava spaniolă Ceuta. Dincolo de declarațiile de solidaritate și sprijinul propus pentru soluționarea situației, care amenință întreaga Uniune Europeană, unele dintre state, precum Danemarca, au cerut chiar excluderea Spaniei din spațiul Schengen, potrivit AFP, Reuters și EFE. Șefa guvernului danez, Mette Frederiksen, a declarat, pe 31 iulie, că Uniunea Europeană ar trebui să analizeze toate opțiunile în urma sosirii în masă a migranților din Maroc în exclava spaniolă Ceuta, printre care și excluderea Spaniei din Tratatul Schengen, potrivit EFE. Frederiksen a subliniat că migrația necontrolată reprezintă o 'amenințare' pentru Europa și Danemarca și a accentuat importanța menținerii controlului asupra frontierelor externe ale UE. Și alte state membre ale UE, precum Finlanda sau Republica Cehă, au cerut la rândul lor excluderea Spaniei din spațiul Schengen. Italia a anunțat, la 30 iulie, că vrea închiderea spațiului Schengen pentru Spania după ce mii de migranți au intrat ilegal în exclava spaniolă Ceuta venind din Maroc, un plan imediat condamnat de Madrid, conform AFP. 'Suntem pe cale de a reuni forurile competente și, la finalul acestor reuniuni, suntem gata să acționăm, inclusiv prin măsuri excepționale (...), precum suspendarea spațiului Schengen cu Spania', a postat pe platforma X șefa guvernului italian, Giorgia Meloni, denunțând 'amenințarea' imigrației clandestine. Pe 31 iulie, ministrul italian de interne, Matteo Piantedosi, a anunțat că suspendă pentru legăturile aeriene și navale cu Spania acordul european de liberă circulație Schengen, ca urmare a afluxului masiv de migranți ilegali în exclava spaniolă Ceuta, deși între timp majoritatea acestora au revenit în Maroc. Acesta nu a precizat durata aplicării acestor controale, au scris agențiile Reuters și EFE. Ministrul de interne francez, Laurent Nunez, a declarat, la 31 iulie, că vor fi consolidate controalele la frontiera cu Spania și că este în contact cu guvernul spaniol în legătură cu criza sosirii masive de migranți din Maroc în orașul spaniol Ceuta din Africa de Nord, potrivit relatării EFE. Cancelarul german, Friedrich Merz, a declarat, la 31 iulie, că se așteaptă ca Marocul să 'preia imediat migranții aflați în situație neregulamentară' după afluxul a zeci de mii de persoane în exclava spaniolă Ceuta. 'Spania dorește și trebuie să preia sub control situația din Ceuta cât mai repede posibil. Salut, așadar, intenția Spaniei de a nu permite migranților aflați în situație neregulamentară să ajungă pe continentul european', a declarat liderul conservator. Premierul britanic, Andy Burnham, a transmis, tot pe 31 iulie, că guvernul său a luat legătura cu autoritățile spaniole pentru a le propune ajutor în fața afluxului de migranți veniți din Maroc în exclava Ceuta, potrivit AFP. Foto: (C) REDUAN DRIS/EPA Criza migranților din Ceuta, din iulie 2026 Criza din Ceuta a început după 20 iulie 2026 cu tineri care traversau înot din teritoriul marocan spre Ceuta, un mic oraș spaniol situat pe continentul african, și a culminat la 30-31 iulie cu o intrare masivă și ilegală a mii de oameni care au traversat pe jos un dig care marchează granița dintre Spania și Maroc, conform EFE. Ultimele estimări arătau că până la 60.000 de migranți au trecut din Maroc în Ceuta, după fluxul masiv din 30-31 iulie. Oamenii au înotat în jurul digurilor, au escaladat gardurile sau au trecut pe unde dispozitivele de securitate marocane nu au intervenit inițial. Cel puțin 72 de persoane au murit, înecate sau zdrobite în busculade, conform ultimelor estimări din 2 august (https://www.reuters.com/world/europe/death-toll-migrant-rush-into-ceuta-rises-72-2026-08-02/). Tot pe 31 iulie, sute de persoane s-au angajat în ciocniri violente în zona de frontieră în timp ce încercau să treacă din Maroc în exclavele spaniole Ceuta și Melilla. La 31 iulie, premierul spaniol, Pedro Sanchez, a condamnat pătrunderea neregulamentară a marocanilor în Ceuta, calificând-o drept un 'atac' și 'o încălcare a integrității teritoriale a Spaniei', conform EFE. Șeful guvernului spaniol a declarat, în context, că dosarele de expulzare a miilor de migranți care au ajuns în aceste zile în Ceuta, la granița cu Marocul, sunt deja accelerate. Evitând orice critică la adresa Marocului, premierul spaniol a dat asigurări că autoritățile marocane sunt dispuse să coopereze pentru a accelera repatrierea cetățenilor lor. Premierul spaniol a mai precizat că ceea ce s-a întâmplat în Ceuta a fost o interpretare tendențioasă din partea grupărilor mafiote implicate în traficul de persoane a hotărârii Curții Supreme care nu autoriza returnarea imediată a persoanelor care ajung înot, conform EFE. Ministrul spaniol de externe, Jose Manuel Albares, a declarat la 1 august, că aproape toți migranții care au ajuns în Ceuta s-au întors, la această dată în Maroc, declarând efectiv încheiată această criză după un aflux de cel puțin 50.000 de persoane, potrivit dpa. Albares a spus că integritatea zonei Schengen a fost menținută și că nu era posibil pentru migranți să ajungă pe partea continentală a Spaniei fără identificare, răspunzând astfel criticilor venite din partea unor state membre ale UE. Ministerul de interne marocan a publicat, la 2 august, un prim bilanț privind migranții care au murit în ultimele zile în timp ce încercau să treacă ilegal granița în Spania din Maroc, estimând că 11 persoane și-au pierdut viața de partea marocană, în timp ce Madridul a raportat cel puțin 72 de decese, conform AFP. Criza migranților din exclava spaniolă Ceuta este considerată cea mai gravă criză a migrației dintre Spania și Maroc după cea din 2021, în anul 2021, peste 10.000 de migranți au pătruns în Ceuta în numai două zile, în urma relaxării de către Maroc a controalelor la frontieră, pe fondul unei crize generate de decizia Spaniei de a-l primi pe teritoriul său pentru tratament medical pe Brahim Ghali, șeful grupului Polisario care luptă pentru independența Saharei Occidentale, o fostă colonie spaniolă revendicată deopotrivă de Maroc și de Frontul Polisario, mișcare sprijinită de Algeria. (AFP, EFE) Exclava spaniolă Ceuta, împreună cu exclava spaniolă Melilla, situată la aproximativ 400 de kilometri mai la est, sunt singurele frontiere terestre ale Uniunii Europene pe continentul african. Orașul autonom spaniol Ceuta este situat la granița cu Marocul și cu Marea Mediterană, la intrarea vestică în Strâmtoarea Gibraltar, iar poziția sa, la doar câțiva kilometri de coasta Spaniei, o transformă într-una dintre cele mai accesibile porți de intrare din Africa spre Europa. Foto: (C) Giner/EPA Regim Schengen specific pentru Ceuta și Melilla Orașele autonome spaniole Ceuta și Melilla sunt supuse unui regim Schengen specific, unic în Europa, conform site-ului Ministerului spaniol de externe, https://www.exteriores.gob.es/. Astfel, verificările Schengen se efectuează la ieșirea pe cale maritimă sau aeriană. Prin urmare, nimeni nu poate călători din Ceuta sau Melilla către Spania continentală fără a fi identificat de Poliția Națională în port sau în aeroport. în plus, operatorii de feriboturi și companiile aeriene au obligația de a verifica documentele de călătorie. Astfel, Spania aplică un dublu filtru: unul la frontiera cu Marocul și un al doilea - verificarea Schengen - la plecarea spre teritoriul continental, astfel încât intrarea neregulamentară în aceste orașe să nu constituie niciodată o intrare în restul spațiului Schengen. Această măsură este în vigoare de la aderarea Spaniei la spațiul Schengen în 1991, conform site-ului Ministerului spaniol de externe, https://www.exteriores.gob.es/. De asemenea, intrarea neregulamentară în Ceuta nu conferă niciun drept de ședere în Spania, niciun drept de a călători spre teritoriul continental și niciun drept de circulație în Europa, mai informează sursa citată. AGERPRES/ (Documentare - Ionela Gavril, editor: Suzana Cristache Drăgan, editor online: Anda Badea)
DOCUMENTAR: Actorul Marcel Iureș - Limba română este 'ca respirația'
Unul dintre marii actori de teatru și film ai României, consacrat mai ales printr-o serie de roluri din ''Romeo și Julieta'' (1978), ''Cum vă place'' (1979), ''Hamlet'' (1985), ''Dimineață pierdută'' (1986), ''Trei surori'' (1995), ''Caligula'' (1996), ''O noapte furtunoasă'' (1999), 'Richard al III-lea', (1993) etc, Marcel Iureș s-a născut la 2 august 1951, la Băilești, județul Dolj. Actorul a afirmat, la 24 iunie 2026, în cadrul conferințelor Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu (FITS), în dialog cu Matei Vișniec și regizorul Alexandru Dabija, că limba română este 'ca respirația', explicând că a refuzat roluri la Londra pentru a juca în limba sa. 'E ca respirația. (...) Ce poți să zici despre ceva în care trăiești. (...) E limba la care mă întorc mereu. Nu e un refugiu, deși poate fi un refugiu al binelui, al confortului, al trăirii într-o lume descrisă așa, în limba asta, care este enorm de bogată', a spus Marcel Iureș la 24 iunie 2026. Andrei Giurgia (stg.), director SFR, şi actorul Marcel Iureş, la deschiderea celei de a 15-a ediţii a Festivalului Serile Filmului Românesc (SFR), Iaşi, 31 iulie 2024. Foto: (c) ADRIAN CUBA / AGERPRES FOTO Actorul a mai mărturisit, în context, că are 'o fixație pentru rostire', motiv pentru care citește cu voce tare. 'Trăim în limba română. Eu am chiar o fixație pentru rostire. (...) îmi place să rostesc. Și acum după atâția ani de meserie, eu citesc cu voce tare, pentru că este o auto-percepție atât de binefăcătoare și asta adaugă ideii de om și de a fi mult', a mai spus Marcel Iureș la FITS, în 2026. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică ''I.L. Caragiale'' din București (1978), la secția actorie, clasa profesorului Marin Moraru, potrivit site-urilor cinemagia.ro/ și societateamuzicala.ro/. în perioada 1978-1980 a jucat la Teatrul Național Cluj, după care a desfășurat, începând cu anii '80, o bogată activitate teatrală la teatrele Bulandra și Odeon din București. La Teatrul Național din Cluj, cu care a colaborat după terminarea studiilor, a debutat cu rolul lui Tom din 'Menajeria de sticlă', de Tennesse Williams. A rămas la Teatrul Național din Cluj până în 1981, jucând în 'Afară în fața ușii', de Wolfgang Borchert; 'Perșii', de Eschil; 'Labirintul', de Fernanda Arrabal și 'Omor în catedrală', de T.S. Eliot, potrivit societateamuzicala.ro/. Pe scena Teatrului Bulandra, a colaborat, în anii '80, cu regizori de teatru precum Liviu Ciulei, Alexandru Tocilescu, Alexandru Dabija, Cătălina Buzoianu. în aceeași perioadă, a colaborat și cu Teatrul Odeon, Teatrul de Comedie și Teatrul Național din București. Cel mai important rol pe care l-a interpretat pe scena Teatrului Odeon și pentru care a fost nominalizat la premiile UNITER este 'Richard al III-lea' (1992-1993), în piesa omonimă de William Shakespeare, regia lui Mihai Măniuțiu. A avut cu această piesă și un turneu în Marea Britanie al spectacolului, începându-și astfel și cariera internațională, apărând alături de Tom Cruise sau Brad Pitt. Actorii Marcel Iureş şi Camelia Maxim în piesa de teatru ''Richard al III-lea'', montată pe scena Teatrului Odeon Bucureşti, 28 februarie 1993. Foto: (c) ARMAND ROSENTHAL / Arhiva istorică AGERPRES Dintre filmele în care a jucat, amintim: ''Vis de ianuarie'' (1978), 'Artista, dolarii și ardelenii' (1980), ''Castelul din Carpați'' (1981), 'Să mori rănit din dragoste de viață' (1984), 'Domnișoara Aurica' (1985), ''Vacanța mare'' (1988), 'Un bulgăre de humă' (1989), 'Cei care plătesc cu viața' (1991), 'Balanța' (1992), 'O vară de neuitat' (1994), ''Pacificatorul'' (''The Peacemaker'', 1997), ''Faimosul paparazzo'', ''Fii cu ochii pe fericire'' (1999), ''Amen'' (2002), ''3 păzește'' (2003), ''Călătoria lui Gruber'' (2008), ''Mănuși roșii'' (2011) etc, amintește cinemagia.ro/. în 1995, Marcel Iureș s-a numărat printre fondatorii Fundației Cultural Artistice Teatrul ACT, prima scenă independentă de teatru profesionist din România. Este și în prezent director al Fundației Cultural Artistice Teatrul ACT, conform https://www.teatrulact.ro/. A fost, începând cu 2004, președinte al Festivalului Internațional de Film Independent Anonimul. în 2017 a avut loc premiera filmului 'Octav', regizată de Serge Ioan Celebidachi și în care Marcel Iureș interpretează rolul bătrânului Octav. în 2001, a primit Premiul UNITER pentru rolul Bruscon din spectacolul 'Creatorul de teatru', de Thomas Bernhard (producție a Teatrului ACT, în regia lui Alexandru Dabija), iar în 2003 - Premiul UNITER de Excelență primit fondarea Teatrului Act - catalizator al mișcării teatrale independente. A fost distins, în cadrul Galelor Premiilor UNITER, la edițiile a VII-a (1999) și a X-a (2002), cu Premiul pentru cel mai bun actor în rolul titular, iar la ediția a XII-a (2004) a primit Premiul pentru excelență. A primit, de asemenea, Trofeul pentru cea mai importantă personalitate a teatrului românesc (2001), oferit de Fundația pentru Teatru și Film Tofan, iar în noiembrie 2008, Marele Premiu ''Flacăra'', în cadrul unei Gale organizate la Teatrul Național București. în 2009, în cadrul Festivalului de Dramaturgie Contemporană, a fost recompensat cu Premiul pentru cel mai bun rol masculin pentru rolul tatălui din spectacolul 'Acasă la tata', de Mimi Brănescu. La Gala Festivalului Comediei Românești festCo 2012 a obținut Premiul pentru cel mai bun actor în rol principal pentru rolul Cațavencu din spectacolul 'O scrisoare pierdută' de I.L Caragiale și pentru one-man show-ul din spectacolul 'Absolut!'. în iunie 2017, a primit Premiul de excelență la cea de-a XV-a ediție a Festivalului Comediei Românești - festCO. în martie 2018 i-a fost decernat titlul de Doctor Honoris Causa Artis al Universității de Vest Timișoara (UVT), în timp ce în iunie 2019, a primit Premiul de excelență pentru întreaga carieră în cadrul TIFF. Actorul Marcel Iureş (ctr.) la ceremonia de acordare a titlului de Doctor Honoris Causa, de către Universitatea de Vest Timişoara, 5 martie 2018. Foto: (c) CONSTANTIN DUMA / AGERPRES FOTO La Gala Premiilor UNITER din iulie 2021, Marcel Iureș a primit Premiul pentru întreaga activitate. în prezent, în stagiunea 2025-2026, joacă pe scena Teatrului Act în spectacole precum 'Don Quijote' (r. Alexandru Dabija), 'O scrisoare pierdută' (r. Alexandru Dabija, premieră 2026), 'Rosto' (r. Alexandru Dabija), potrivit site-ului https://www.teatrulact.ro/. AGERPRES/ (Documentare - Ionela Gavril, editor: Horia Plugaru, editor online: Alexandru Cojocaru)
2 august - Ziua europeană și națională de comemorare a Holocaustului împotriva romilor - Samudaripen
La 2 august este marcată Ziua europeană de comemorare a victimelor Holocaustului împotriva romilor, pentru comemorarea celor 500.000 de romi care au fost uciși în Europa de regimul nazist în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Parlamentul European a instituit, prin Rezoluția din 15 aprilie 2015, ca ziua de 2 august să fie marcată drept ''Ziua europeană de comemorare a victimelor Holocaustului împotriva romilor'', conform https://ec.europa.eu. La 2 august 1944, aproximativ 3.000 de romi din lagărul Auschwitz-Birkenau au căzut victime ale regimului nazist. Astfel, evenimentele de comemorare dedicate acestei zile au rolul de a readuce în mentalul colectiv public istorii și povești ale suferințelor îndurate, efectelor tragice ale urii rasiale și ale pericolului ideologiilor extremiste. Instituțiile europene și fiecare țară membră a Uniunii au responsabilitatea comună de a lupta împotriva discriminării și a atitudinii rasiste față de romi și de a îmbunătăți integrarea acestora. în 2011, Comisia Europeană a solicitat elaborarea unor strategii naționale de integrare a romilor. Evaluarea intermediară din 2017 a trecut în revistă progresele înregistrate de la lansarea cadrului Uniunii Europene, conform https://ec.europa.eu. Romii sunt cea mai mare minoritate etnică din Europa. Din aproximativ 12 milioane de romi care trăiesc în Europa, aproximativ 6 milioane sunt cetățeni sau rezidenți ai Uniunii Europene. Mulți romi din UE sunt încă victime ale prejudecăților și excluziunii sociale, în ciuda reglementărilor clare în ceea ce privește discriminarea și combaterea sa în toate statele membre ale UE, potrivit https://commission.europa.eu/. La 7 octombrie 2020, Comisia Europeană a publicat noul cadru strategic al UE privind romii consolidat și reformat, care stabilește o abordare cuprinzătoare bazată pe trei piloni. Această abordare completează incluziunea socio-economică a romilor marginalizați cu promovarea egalității și a participării. Toți romii ar trebui să aibă oportunitatea de a-și realiza întregul potențial și de a se implica în viața politică, socială, economică și culturală, se arată pe site-ul https://commission.europa.eu/. Din martie 2017 până în martie 2020 s-a derulat proiectul pilot ''Roma Civil Monitor'', finanțat de Comisia Europeană, care a vizat consolidarea mecanismelor de monitorizare asupra implementării strategiilor de integrare a romilor la nivel național prin activități sistematice ale societății civile. Acest proiect este implementat cu participarea activă a circa 90 de organizații non-guvernamentale din 27 de state membre. în cursul derulării proiectului a fost evidențiat faptul că s-au înregistrat unele îmbunătățiri, mai ales în domeniul educației, însă este nevoie de eforturi suplimentare pentru combaterea discriminării și pentru promovarea incluziunii sociale și economice a comunităților de romi. Comisia Europeană contribuie la procesul de incluziune a romilor prin finanțarea unei palete largi de programe și prin numeroase proiecte. La nivelul politicii de coeziune, Comisia a propus în cadrul Noului Fond Social European Plus pentru perioada 2021-2027 promovarea incluziunii sociale a grupurilor marginalizate. Programul JUSTROM urmărește intensificarea gradului de autonomie a femeilor rome și sprijinirea victimelor discriminării. Prin programul INSCHOOL este promovată educația incluzivă și desegregarea copiilor romi. în plus, programele ROMACT și ROMACTED, inițiative create în 2013 și, respectiv, în 2016, ajută comunitățile de romi prin sprijinirea autorităților locale din 180 de municipalități din statele Uniunii Europene și din cele candidate în procesul de elaborare, finanțare și punere în aplicare a politicilor și serviciilor publice menite sa creeze o societate mai favorabilă incluziunii romilor. Comisia Europeană colaborează la nivelul acestor programe cu organizația paneuropeană Consiliul Europei. Executivul comunitar se implică pentru sprijinirea guvernelor și societății civile din statele regiunii Balcanii de Vest și din Turcia la nivel local, național și regional în procesul de punere în aplicare a proiectelor de integrare a romilor. în perioada 2021-2027, sunt întreprinse acțiuni pe diferite domenii educație, ocuparea forței de muncă, asistența medicală, locuințe și documentele de stare civilă, precum și pe aspecte transversale ce contribuie la egalitatea de gen și la combaterea discriminării. Platforma Europeană pentru Incluziunea Romilor (''EPRI'') reunește guverne naționale, Uniunea Europeană, organizații internaționale și societatea civilă roma. Aceasta își propune să stimuleze cooperarea și schimbul de experiență privind incluziunea cu succes a romilor. în România a fost instituită ziua de 2 august ca Ziua națională de comemorare a Holocaustului împotriva romilor - Samudaripen. La 17 iunie 2020, plenul Camerei Deputaților a adoptat, în unanimitate, proiectul de lege pentru instituirea Zilei naționale de comemorare a Holocaustului împotriva romilor - Samudaripen pentru data de 2 august. Camera Deputaților a fost for decizional în cazul acestui proiect, care fusese adoptat de Senat. Decretul privind promulgarea Legii pentru instituirea zilei de 2 august ca Ziua națională de comemorare a Holocaustului împotriva romilor - Samudaripen a fost semnat de președintele României Klaus Iohannis la 10 iulie 2020, potrivit https://www.presidency.ro/ Textul Legii nr. 124/2020 pentru instituirea zilei de 2 august ca Ziua națională de comemorare a Holocaustului împotriva romilor - Samudaripen a fost publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 610 din 10 iulie 2020. Articolul 1 prevede instituirea zilei de 2 august ca Ziua națională de comemorare a Holocaustului împotriva romilor - Samudaripen, iar Articolul 2 explică faptul că ''în înțelesul prezentei legi, termenul Samudaripen provine din limba romani și are înțelesul de 'ucidere în masă'''. Totodată, Articolul 3 prevede că, anual, cu prilejul comemorării Zilei naționale de comemorare a Holocaustului împotriva romilor - Samudaripen, se pot organiza acțiuni culturale, simpozioane, mese rotunde și acțiuni cu tematică specifică, dedicate acestei zile. Ministerul Culturii și autoritățile administrației publice centrale și locale pot organiza manifestări dedicate acestui eveniment. Organizațiile neguvernamentale interesate pot acorda sprijin logistic și/sau financiar, după caz, pentru organizarea de manifestări dedicate comemorării acestei zile. Societatea Română de Televiziune și Societatea Română de Radiodifuziune difuzează în cadrul programelor special destinate minorităților naționale manifestările dedicate acestei zile. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Horia Plugaru, editor online: Alexandru Cojocaru) ***Explicaţie foto din deschidere: Preşedintele Nicuşor Dan participă la ceremonia prilejuită de Ziua Europeană de Comemorare a Victimelor Holocaustului împotriva Romilor, organizată la Memorialul Victimelor Holocaustului din România, Bucureşti, 31 iulie 2025.
FRAGMENT DE ISTORIE: 'Noul' Pod al Londrei a fost inaugurat de regele William al IV-lea (1 august 1831)
La 1 august 1831, regele William al IV-lea și regina Adelaide au inaugurat oficial 'Noul' Pod al Londrei (''New London Bridge, 1831-1967), care l-a înlocuit pe cel existent, vechi de peste 600 de ani, care făcea legătura, peste Tamisa, între cartierele londoneze City of London și Southwark. Ceremonia de deschidere a fost descrisă de ziarul The Times drept 'cel mai splendid spectacol care a fost văzut pe Tamisa în ultimii ani', fiind imortalizată de pictorul Clarkson Stanfield (1793-1867), în lucrarea 'The Opening of New London Bridge, 1 August 1831' inclusă în Royal Collection Trust. Pictura este făcută de pe malul sudic, în amonte de pod, privind spre nord, spre Monument și biserica St. Magnus, ambele putând fi văzute dincolo de pod. Grupul regal se îmbarcase la Somerset House, mai în amonte, și mersese la pod într-o procesiune între un rând dublu de bărci și barje, barcagiii regali purtând ținute noi, special concepute pentru această ocazie. Regele a sosit la pod în jurul orei 16:00, scările fiind acoperite cu covor roșu, acolo unde a debarcat. Un pavilion imens, unde a avut loc un banchet somptuos, fusese ridicat pe pod. Stindardul regal poate fi văzut fluturând din pavilionul de la capătul nordic, potrivit descrierii făcute pe site-ul oficial al Royal Collection Trust, https://www.rct.uk/. Până în 1749, când a fost construit Podul Westminster, Podul Londrei a fost primul și singurul pod din Londra peste Tamisa. Există unele dovezi care sugerează că romanii au construit primul pod în acest loc, după ce au cucerit Britania în anul 43 d.Hr. în 993, un grup de călugări a construit acolo un pod de lemn, care a rezistat până în 1093, când a fost distrus. O a doua structură de lemn construită în locul său a fost distrusă într-un incendiu. în 1176, un preot și inginer, Peter de Colechurch, l-a înlocuit cu un pod de piatră mai rezistent. Ridicat de-a lungul a 30 de ani, podul a rezistat încă 625 de ani. Avea 19 piloni, construiți pe fundații din moloz, care erau fixați cu mai multe rânduri de piloni din lemn de ulm, amplasați la distanțe mici. Prezența unui număr atât de mare de piloni a creat canale mai înguste în râu, făcând apa să curgă mai repede. Acest lucru a fost dăunător podului, deoarece curentul puternic a avut o acțiune abrazivă asupra fundațiilor podului, ceea ce a crescut rata de eroziune. A șaptea deschidere (între doi piloni) de la capătul sudic era o structură mobilă din lemn, care se deschidea pentru a permite trecerea navelor cu pânze. Mai multe magazine și case au fost construite de-a lungul podului. Când a fost construit Podul Westminster (1750 - primul pod Westminster; 1862 - al doilea pod Westminster), acesta a reprezentat o amenințare pentru veniturile din taxele de drum ale Podului Londrei. Prin urmare, s-a decis îmbunătățirea acestuia prin îndepărtarea tuturor caselor și a unuia dintre diguri, pentru a lărgi drumul peste pod și pentru a face loc traficului fluvial. Pe măsură ce costurile de întreținere a podului au continuat să crească, în 1800, o comisie specială a Camerei Comunelor a recomandat reconstrucția podului. Arhitectul John Rennie (1761-1821) a proiectat noul pod, dar a murit înainte de a fi construit, așa că fiilor săi, Sir John și George, le-a revenit sarcina de a-i realiza planurile, notează https://www.ice.org.uk/. Lucrările au început în 1824, iar prima piatră a fost pusă pe 15 iunie 1825. Podul avea cinci arcade care variau de la 40 de metri la 45 de metri și avea inițial o lățime de 16 metri. Podul cântărea aproximativ 130.000 de tone, arcadele fiind construite din granit, iar pilonii și fațadele erau placate cu granit, iar în decurs de o lună de la finalizare, întregul pod s-a tasat cu aproximativ 30 cm pe partea din aval, iar tasarea lentă a continuat să aibă loc în anii următori. Cu toate acestea, în 1831, o comisie parlamentară, formată din Telford, Walker și Tierney-Clark, a declarat podul sigur, notează https://www.building.co.uk/. în 1896, Podul Londrei era cel mai aglomerat punct din oraș, cu peste 8.000 de pietoni și 900 de vehicule în fiecare oră. Podul Londrei a fost lărgit pentru prima oară, în 1902, de la 16 la 20 de metri, într-o încercare de a diminua congestionarea traficului. în final, lărgirea s-a dovedit a fi prea mare pentru fundația podului. Până în 1924, partea de Est a podului era cu 10-16 cm mai jos față de partea de vest, existând pericolul de scufundare. La începutul anilor 1960, podul devenise din nou prea îngust, de data aceasta pentru cerințele vehiculelor, precum și ale pietonilor, iar inginerii constructori Mott, Hay și Anderson au fost numiți în 1963 pentru a realiza lărgirea podului pe partea din amonte cu 7,6 metri. Cu toate acestea, tasarea continuă provoca fisuri în arcadele de piatră și în grinzile de acoperiș, iar o investigație la fața locului a straturilor pe care a fost construit podul a relevat că terenul era atât de încărcat încât orice perturbare majoră în timpul lucrărilor de remediere sau al operațiunilor de lărgire a podului ar crea un pericol structural dincolo de limitele prudenței. Prin urmare, în 1965, inginerii s-au pronunțat împotriva lărgirii și au propus un pod nou, potrivit https://www.building.co.uk/. Lucrările la un nou Pod al Londrei au început pe 6 noiembrie 1967 și s-au încheiat în 1972, după planurile arhitectului și urbanistului William Holford (1907-1975). în martie 1973, podul a fost inaugurat oficial de regina Elisabeta a II-a (1926-2022), conform https://populartimelines.com/. în aprilie 1968, podul construit de Rennie a fost vândut unui antreprenor din Missouri, Robert P. McCulloch, pentru 2.460.000 de dolari. în timp ce podul era demontat, fiecare piesă a fost numerotată pentru a ajuta la reasamblare. Podul a fost reconstituit în localitatea Lake Havasu, din Arizona. Podul, care se întinde peste canalul Bridgewater, completat de un centru comercial în stil Tudor, este a doua mare atracție turistică a Arizonei după Marele Canion. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea, editor: Roxana Losneanu, editor online: Alexandru Cojocaru) Sursa foto: Historic UK/facebook