Documentare
Fii informat, rămâi conectat cu realitatea din România
18 iunie - Ziua Victimelor Deportării în Timpul Regimului Comunist
Ziua Victimelor Deportării în Timpul Regimului Comunist, instituită pentru a păstra vie memoria celor care au suferit în urma acestor abuzuri, este marcată, începând din 2021, pe 18 iunie, în fiecare an. în 2026 se împlinesc 75 de ani de la episodul tragic din 18 iunie 1951, când zeci de mii de oameni din Banat și alte regiuni de graniță au fost strămutați forțat în Bărăgan. în România comunistă, deportarea/delocalizarea persoanelor prin mijloace represive a avut ca model gulagul sovietic. Bănățeni, olteni, bulgari, sârbi, nemți, evrei, basarabeni, bucovineni, aromâni, vlahi, megleno-români etc. au fost deportați din zona lor de origine spre alte localități din România sau în plin câmp, unde au fost obligați să își construiască propriile sate. Primele acțiuni de deportare au început în 1944 și i-au vizat pe etnicii germani acuzați de colaborare cu autoritățile naziste. A urmat delocalizarea familiilor de mari proprietari de teren, de fabrici sau de alte întreprinderi comerciale. Au fost deportați și țăranii care s-au opus colectivizării, se arată pe site-ul https://www.memorialuldeportarii.ro/. Sursa foto: deportatiinbaragan.ro La 18 iunie 1951, a avut loc cel mai tragic episod al acestei măsuri represive, când aproximativ 44.000 de persoane de pe o fâșie de 25 de km de la granița cu Iugoslavia au fost deportate în Bărăgan. Deportații, provenind din Banat și Oltenia, au înființat în Bărăgan 18 noi sate: Viișoara (raion Slobozia), Răchitoasa (raion Fetești), Olaru (raion Călărași), Salcâmi (raion Fetești), Dâlga (raion Lehliu), Movila Gâldăului (raion Fetești), Valea Viilor (raion Fetești), Fundata (raion Slobozia), Dropia (raion Călărași), Pelicanu (raion Călărași), Ezeru (raion Călărași), Lătești (raion Fetești), Măzăreni (raion Brăila), Zagna (raion Brăila), Bumbăcari, Schei (Călmățui, raion Galați), Frumușița (raion Galați), Valea Călmățuiului (Călmățui, raion Galați). Sursa foto: deportatiinbaragan.ro Persoanele deportate au fost obligate să își construiască propriile case, dar și școala, primăria, miliția, dispensarul, magazinul etc. Satele se aflau sub stricta supraveghere a miliției, părăsirea acestora fiind pedepsită cu închisoarea. începând cu 1952, toate persoanele apte de muncă, inclusiv copiii, au fost obligate să muncească în CAP-urile și IAS-urile din regiune. Erau plătiți cu sume modice, controlați periodic și supravegheați continuu; unii dintre ei și-au pierdut viața în câmpia Bărăganului, dar cei mai mulți au supraviețuit. După 1955, foștii deținuți politici eliberați din închisori au fost trimiși cu domiciliu obligatoriu în diverse localități, cei mai mulți în satele din Bărăgan, construite ca urmare a deportării din 1951. Sursa foto: deportatiinbaragan.ro La începutul anilor '60, autoritățile comuniste au dorit să șteargă orice urmă a represiunii, satele din mijlocul câmpului fiind distruse cu buldozerele. Au mai rămas Fundata, ridicat lângă halta Perieți, și Dâlga, apărut lângă un sătuc deja existent. *** în 2019, mai mulți senatori au depus un proiect de lege pentru declararea zilei de 18 iunie drept 'Ziua Victimelor Deportării în Timpul Regimului Comunist'. Demersul legislativ, potrivit expunerii de motive, este justificat de dramele și pierderile suferite de victimele deportate în Bărăgan de regimul comunist, fiind cea mai de amploare deportare din istoria României. 'Ziua de 18 iunie 1951, a doua zi de Rusalii - Pogorârea (coborârea) Sfântului Duh (Sfântului Spirit) -, din cauza ticăloșiei regimului comunist, s-a transformat într-una fatidică pentru aproximativ 44.000 de compatrioți (din care 10.000 de copii cu vârste cuprinse între 0-14 ani) care au fost 'dezrădăcinați' de pe o fâșie de 25 km la granița cu Iugoslavia', se arată în expunerea de motive, potrivit https://www.cdep.ro/. Sursa foto: deportatiinbaragan.ro Proiectul de lege privind declararea zilei de 18 iunie 'Ziua Victimelor Deportării în Timpul Regimului Comunist' a fost adoptat de Senat la 2 octombrie 2019 și de Camera Deputaților la 17 iunie 2020, în unanimitate, cu 298 de voturi pentru, niciun vot împotrivă și nicio abținere. La 10 iulie 2020, a fost semnat Decretul prezidențial nr. 380/2020 privind promulgarea Legii pentru declararea zilei de 18 iunie ca Ziua Victimelor Deportării în Timpul Regimului Comunist. Legea a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 610 din 10 iulie 2020 și a intrat în vigoare la 13 iulie 2020. Sursa foto: deportatiinbaragan.ro Legea prevede că Parlamentul, președintele României, Guvernul, precum și celelalte autorități ale administrației publice centrale și locale pot organiza manifestări dedicate comemorării acestei zile, potrivit https://www.cdep.ro/. *** în 2026, sunt organizate, în perioada 16-18 iunie, la Reșița și la Oravița, o serie de evenimente dedicate comemorării unuia dintre cele mai dramatice episoade ale represiunii comuniste din România. Manifestările sunt organizate de Asociația Foștilor Deținuți Politici și a Victimelor Dictaturii Comuniste din România - Filiala Caraș-Severin, Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și Universitatea Babeș-Bolyai - Centrul Universitar Reșița, potrivit https://www.radioresita.ro/. Seria de manifestări reunește istorici, urmași ai deportaților, foști deținuți politici, reprezentanți ai comunității germane și ai mediului academic și cuprinde: vernisajul expoziției de artă plastică dedicată deportării în Bărăgan, realizată de membrii Cercului de pictură 'Deutsche Kunst Reschitza' din cadrul Forumului Democratic al Germanilor din Caraș-Severin, urmat de întâlnirea cu tema 'Amintirile revin în actualitate: din amintirile deportaților și ale urmașilor acestora', sub coordonarea prof. dr. Mihaela Martin (Reșița, 16 iunie); o manifestare comemorativă dedicată foștilor deținuți politici anticomuniști și deportaților din perioada post-instalare a regimului comunist, în coordonarea Corneliei Fetea, care include o expoziție de fotografii-document din arhiva AFDPR Caraș-Severin, dezbaterea 'Ieri - astăzi - mâine: care este viitorul acestor comemorări ale deportării?', expoziția de grafică semnată de Ionel Bota (Oravița), miniexpoziție de artă plastică dedicată deportării în Bărăgan, incursiuni muzicale susținute de Elena Cozâltea și Ștefan Isac (Reșița, 17 iunie); moment de rugăciune și comemorare dedicat Zilei Victimelor Deportării în Timpul Regimului Comunist, la Biserica Ortodoxă Română 'Adormirea Maicii Domnului' din Oravița (18 iunie). AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea, editor: Andreea-Gabriela Onogea ,editor online: Andreea Preda) * Explicaţie foto din deschidere: Expoziţia "Bărăgan 1951 - 1956 - O deportare în vremuri de pace", organizată de ministerul Culturii si Cultelor, Muzeul Banatului, Consiliul Judeţean Timiş, Casa Germanilor din Europa Răsăriteană, Organizaţia Şvabilor Bănăţeni din Germania si Asociaţia Foştilor Deportaţi din Bărăgan.
PATRIMONIUL MONDIAL UNESCO: Cultivarea masticului pe insula Chios (Grecia)
Masticul este o emblemă a insulei Chios, în estul Mării Egee, undeva la răscrucea dintre Orient și Occident. Rășina aromatică extrasă din arbustul de mastic 'Pistacia lentiscus' reprezintă și principala sursă de venit pentru mulți locuitori ai insulei. Cultivarea tradițională a masticului reprezintă un eveniment social și o afacere de familie. îngrijirea crângurilor de mastic se întinde pe tot parcursul anului. Bărbații se ocupă de fertilizarea naturală și de tăiere iarna, în timp ce femeile pregătesc solul din jurul trunchiului și presară pământ alb cernut, în jurul lunii iunie, înainte de a recolta rășina. Masticul, renumit de mult timp pentru numeroasele sale proprietăți, este o rășină naturală, aromatică, care ia forma unor picături, mai mari sau mai mici, atunci când curge din crestăturile superficiale făcute de cultivatori pe trunchiul copacului și pe ramurile principale cu unelte ascuțite. 'Chios Mastiha' este numele sevei rășinoase produse din arborele de mastic din Chios (Pistacia Lentiscus var. Chia), explică https://www.gummastic.gr/ Deși trăiește mai mult de 100 de ani, arborele de mastic furnizează rășină începând cu al cincilea an și până în cel de-al 70-lea. Cultivarea masticului reprezintă un fenomen social amplu, în jurul căruia s-au dezvoltat rețele de sprijin reciproc și alianțe, arată site-ul UNESCO - https://ich.unesco.org/. între lunile iulie și octombrie, are loc recoltarea rășinilor. Această procedură se numește 'Kentima' și constă în efectuarea unor mici incizii de două ori pe săptămână, de la 20 la 100 de tăieturi, în funcție de vârsta copacului - pe trunchi și ramuri, pentru a permite masticului lichid să se scurgă afară. Deși devine mai solid în contact cu aerul, cristalizarea totală durează între 15 și 30 de zile, după care are loc colectarea masticului mai mare, unul câte unul, la mijlocul lunii august, apoi, are loc o a doua recoltare, la începutul lunii septembrie. Odată ce masticul s-a solidificat, femeile selectează mai întâi 'lacrimile' mai mari, le spală și le așază în cutii de lemn într-un loc răcoros. Execuția manuală face din recoltare un proces elaborat și lung. Membrii mai în vârstă ai comunității sunt responsabili de transmiterea tehnicilor de incizie și recoltare către generațiile mai tinere. Un detaliu interesant este că arborii de mastic cresc în multe părți ale lumii, dar singurul loc unde se extrage rășina lor este Chios. Nu este foarte clar când a început cultivarea acestor copaci pe insulă, dar se știe că Herodot a fost primul care a observat rășina lor, în jurul secolului al V-lea î.Hr, potrivit https://www.greeka.com. Există chiar și o legendă medievală care explică motivul din spatele acestui fenomen, conform căreia arborii au început să plângă ca expresie a suferinței atunci când Agios Isidoros (Sfântul Isidor) a fost torturat de romani pe insulă. în secolul al XV-lea, masticul devenise deja o marcă a insulei Chios. în fața invaziilor și a piraților, arhitectura insulei a fost adaptată, astfel că satele medievale din sud, unde cresc arborii de mastic, au forma unei cetăți. în zilele noastre, masticul este principala sursă de venit pentru aproximativ 5.000 de familii din sudul insulei Chios, iar 90% din produs este exportat. Guma de mastic din Chios a fost recunoscută de Uniunea Europeană ca produs exclusiv grecesc și numai Grecia are dreptul să o producă, subliniază sursa amintită anterior. Obiceiul cultivării masticului a fost inclus de UNESCO pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității în 2014. AGERPRES/(Documentare - Roxana Losneanu, editor: Irina Andreea Cristea ,editor online: Andreea Preda) Sursa fotografiilor: ich.unesco.org
18 iunie - Ziua gastronomiei durabile (ONU)
La 18 iunie, marcăm Ziua gastronomiei durabile (Sustainable Gastronomy Day) și recunoaștem, astfel, că fiecare persoană joacă un rol în alegerea unor diete durabile pentru o alimentație sănătoasă și un viitor sigur din punct de vedere alimentar, arată site-ul oficial al Zilei Gastronomiei Durabile, https://www.fao.org/sustainable-gastronomy-day/en. Gastronomia este o expresie culturală a diversității naturale și culturale a lumii. Uneori, gastronomia este numită arta de a prepara mâncare bună. Se poate referi la un stil de gătit dintr-o anumită regiune, însă este de obicei definită ca mâncarea și bucătăria unui loc. Durabilitatea implică desfășurarea unei activități (de exemplu, agricultura, pescuitul sau chiar pregătirea unei mese) fără a irosi resursele naturale și posibilitatea ca această activitate să continue în viitor fără a dăuna mediului sau sănătății noastre. Prin urmare, gastronomia durabilă este sinonimă cu o bucătărie care ia în considerare proveniența ingredientelor, felul în care acestea sunt cultivate și modul în care ajung în piețe și, în cele din urmă, în farfuriile noastre. Să consumăm alimente produse local, din surse sustenabile, este benefic atât pentru mijloacele de trai, cât și pentru mediul înconjurător și pentru economie. Până în 2050, lumea va avea peste 9 miliarde de guri de hrănit, evidențiază sursa menționată. Cu toate acestea, o treime din totalul alimentelor pe care le producem se pierd sau se irosesc - și nu doar alimentele în sine sunt irosite atunci când nu sunt consumate; toți banii, forța de muncă, energia și resursele (semințe, apă, furaje etc.) care au fost utilizate pentru a le produce se pierd și ele. Astăzi, în general, folosim oceanele, pădurile și solul în mod nesustenabil. Ca producători, trebuie să fim mai atenți la modul în care folosim resursele naturale și, în calitate de consumatori, trebuie să fim mai selectivi în alegerea alimentelor. Consumul de produse locale contribuie la stimularea economiei unei regiuni, sprijină fermierii locali, reduce emisiile de gaze cu efect de seră și economisește resursele utilizate pentru transportul alimentelor. Cumpărarea de produse locale crește cererea, ceea ce, la rândul său, ajută fermierii să își mențină mijloacele de trai. Să avem grijă de alimentele și de piețele locale înseamnă să contribuim la păstrarea rădăcinilor noastre culinare: recoltele tradiționale, rețetele și culturile din care provin aceste bucătării. înseamnă să fim atenți la resursele folosite pentru obținerea alimentelor care ne plac și să ajutăm la menținerea tradițiilor culinare vii. Multe tradiții culinare sunt sustenabile prin natura lor și ne amintesc de rădăcinile noastre ancestrale. Fiind deschiși la alimentele cultivate local și consumând ceea ce este în sezon, putem contribui la schimbarea tiparelor de cumpărare ale afacerilor locale, cum ar fi restaurantele și hotelurile, și putem sprijini pescarii și fermierii din zonă. De asemenea, ne putem diversifica dieta pentru a include și alte culturi tradiționale, locale, precum quinoa sau perele de cactus, multe dintre ele fiind pline de vitamine și minerale. Fie că este vorba de tipuri de pește de care nu am auzit niciodată sau de fructe pe care nu le-am văzut niciodată, consumul de produse locale ne ajută să înțelegem mai bine cultura unui loc și să sprijinim economia locală. Mâncatul nu este doar un act fiziologic, ci și o călătorie prin culturi, tradiții și istorie. în spatele fiecărui fel de mâncare, al fiecărui ingredient, se află secole de schimb, adaptare și amestec cultural. A mânca înseamnă, totodată, a împărtăși, a transmite și a dialoga. Când gătim și chiar și după ce mâncăm, trebuie să ne asigurăm că folosim toate ingredientele cu înțelepciune și să păstrăm resturile. Atenția la dimensiunile porțiilor, la datele de expirare și valorificarea la maximum a resturilor constituie una dintre cele mai ușoare modalități de a conserva resursele naturale. Pe măsură ce ratele supraponderalității și obezității cresc vertiginos la nivel mondial, iar deficiențele multor vitamine și minerale persistă în fiecare regiune a lumii, este mai important ca niciodată să ne asigurăm că dietele sănătoase sunt disponibile și accesibile tuturor. Cu toții putem lua măsuri pentru a obține diete sănătoase și o lume fără foame până în 2030. Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite (ONU) a adoptat Rezoluția A/RES/71/246 prin care a desemnat 18 iunie drept Ziua gastronomiei durabile la 21 decembrie 2016. AGERPRES/(Documentare - Doina Lecea, editor: Suzana Cristache Drăgan, editor online: Alexandru Cojocaru)
18 iunie - Ziua internațională pentru combaterea discursului instigator la ură (ONU)
Abordarea discursului instigator la ură rămâne o prioritate cheie în cadrul sistemului Națiunilor Unite, prin implementarea Strategiei și Planului de acțiune al ONU privind discursul instigator la ură. Prin urmare, rezoluția Adunării Generale A/RES/79/316, adoptată în iunie 2025, 'încurajează statele membre să ia în considerare [...] inițiative care identifică domenii de acțiune practică în toate sectoarele și nivelurile societății pentru promovarea dialogului interreligios și intercultural, a toleranței, a înțelegerii și a cooperării' ca instrument de combatere a discursului instigator la ură, arată https://www.un.org/. Strategia și Planul de acțiune al ONU privind discursul instigator la ură subliniază importanța parteneriatelor în această luptă. Deoarece discursul instigator la ură afectează întreaga societate, este necesară o abordare la nivelul întregii societăți pentru a aborda acest fenomen. în mod similar, Strategia ONU subliniază necesitatea creșterii gradului de conștientizare cu privire la respectarea drepturilor omului, nediscriminare, coexistență, acceptarea și respectul pentru diversitate și înțelegerea altor culturi și religii, precum și promovarea dialogului intercultural, interconfesional și interreligios. Aceasta îndeamnă la utilizarea activităților de consiliere pentru a evidenția tendințele discursului instigator la ură care prezintă îngrijorare, precum și pentru a exprima simpatie și sprijin față de persoanele sau grupurile vizate. Acest lucru este cel mai relevant în contextul actual al conflictelor tot mai numeroase la nivel global, atât prin frecvența și intensitatea lor, cât și prin modul în care discursul instigator la ură este folosit pentru a le alimenta. în iulie 2021, Adunarea Generală a ONU a subliniat preocupările globale cu privire la 'răspândirea exponențială și proliferarea discursului instigator la ură' în întreaga lume și a adoptat o rezoluție privind 'promovarea dialogului interreligios și intercultural și a toleranței în combaterea discursului instigator la ură'. Rezoluția recunoaște necesitatea combaterii discriminării, xenofobiei și discursului instigator la ură și solicită tuturor actorilor relevanți, inclusiv statelor, să își intensifice eforturile pentru a aborda acest fenomen, în conformitate cu dreptul internațional al drepturilor omului. Rezoluția a proclamat ziua de 18 iunie drept Ziua internațională pentru combaterea discursului instigator la ură, bazându-se pe Strategia și Planul de Acțiune al ONU privind Discursul Instigator la ură lansate la 18 iunie 2019. Fie că reprezentăm state membre, sectorul privat, corporațiile media și de internet, lideri religioși, educatori, actori ai societății civile, persoane afectate de discursul instigator la ură, tineri sau pur și simplu indivizi, cu toții avem datoria morală de a ne exprima ferm împotriva cazurilor de discurs instigator la ură și de a juca un rol crucial în combaterea acestui flagel, subliniază ONU. între evenimentele internaționale organizate în acest an se numără cel intitulat 'Ruperea ciclului urii: Drepturile și vocile romilor din Europa' ('Breaking the cycle of hate: the Rights and Voices of Roma in Europe'), organizat la 17 iunie 2026, la sediul ONU din New York. Acest eveniment oficial își propune să atragă atenția asupra discriminării istorice și actuale a populației rome din Europa și să crească gradul de conștientizare cu privire la atrocitățile comise împotriva romilor în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Alt eveniment din agenda ONU este 'A 5-a Zi Internațională pentru Combaterea Discursului Instigator la ură. Puterea parteneriatelor în combaterea discursului instigator la ură' ('5th International Day for Countering Hate Speech. The power of partnerships in countering speech'), organizat la 18 iunie, tot la sediul ONU din New York, de către Misiunea Permanentă a Regatului Maroc pe lângă Națiunile Unite și Biroul Națiunilor Unite pentru Prevenirea Genocidului și Responsabilitatea de protecție. Combaterea discursului instigator la ură în România în România, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (UBB) se împlică în combaterea discursului instigator la ură ascuns din mediul online prin proiectul european PROCLAIM. Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării (FSPAC) este parteneră în proiectul european de cercetare PROCLAIM - 'Polarization, Radicalization and Extremism Online: Identifying Covert Hate Speech in State-of-the-Art Artificial Intelligence Technologies and Social Media', o inițiativă finanțată prin programul Horizon Europe al Uniunii Europene, care își propune să dezvolte instrumente inovatoare pentru identificarea și combaterea discursului instigator la ură ascuns din mediul online. Coordonat de Universitatea Tilburg (Țările de Jos), proiectul reunește zece universități, institute de cercetare și organizații ale societății civile din șase țări europene și se va desfășura pe o perioadă de 36 de luni. în cadrul UBB, coordonarea proiectului este asigurată de prof. univ. dr. Radu Meza, directorul Departamentului de Jurnalism și Media Digitală al FSPAC, potrivit paginii Facultății de Psihologie și Științe ale Educației - UBB Cluj-Napoca. Fenomenul denumit în cadrul proiectului 'discurs instigator la ură ascuns'' - limbaj codificat, ironie, meme sau mesaje ambigue, concepute pentru a evita identificarea de către platformele digitale, sistemele automate de moderare și autoritățile de reglementare - contribuie la amplificarea polarizării sociale, la radicalizare și la erodarea dialogului democratic, fiind alimentat inclusiv de dezvoltarea accelerată a inteligenței artificiale și a modelelor lingvistice avansate. 'înțelegerea mecanismelor prin care discursul instigator la ură ascuns se propagă în mediul digital reprezintă o condiție esențială pentru dezvoltarea unor politici publice eficiente și a unor instrumente tehnologice capabile să protejeze spațiul democratic. Participarea UBB la acest proiect reflectă angajamentul universității de a contribui la soluționarea unor probleme majore ale societății contemporane prin cercetare interdisciplinară și colaborare internațională', subliniază coordonatorul echipei UBB, prof. univ. dr. Radu Meza. PROCLAIM reunește specialiști din domenii diverse - filosofie politică, drept, informatică, psihologie, studii media și comunicare publică - urmărind să dezvolte un cadru conceptual și metodologic capabil să identifice formele ascunse de discurs instigator la ură în mai multe limbi și pe diferite tipuri de platforme digitale. Proiectul vizează: dezvoltarea unor instrumente bazate pe inteligență artificială pentru detectarea discursului instigator la ură ascuns; elaborarea unor mecanisme de protecție și evaluare pentru modelele lingvistice de mari dimensiuni (LLM); formularea de recomandări pentru politicile europene privind guvernanța inteligenței artificiale, responsabilitatea platformelor și protejarea democrației digitale; realizarea unor campanii de conștientizare și programe educaționale dedicate tinerilor; organizarea de ateliere și dialoguri internaționale cu factori de decizie, cercetători, organizații ale societății civile și reprezentanți ai industriei tehnologice. Consorțiul PROCLAIM, care include Universitatea Queen Mary din Londra, Universitatea Swansea, Universitatea din Insulele Baleare, Universitatea Babeș-Bolyai, Vrije Universiteit Amsterdam, Universitatea din Helsinki, Centrul Internațional pentru Combaterea Terorismului (ICCT), Comitetul Olandez Helsinki și organizația De Kiesmannen, va implementa programe de informare și sensibilizare care vor ajunge la peste 1.500 de tineri europeni, cu scopul de a consolida capacitatea acestora de a recunoaște și combate manipularea informațională, dezinformarea și mesajele extremiste din mediul digital, a anunțat UBB, la 10 iunie 2026, pe pagina de internet https://news.ubbcluj.ro/. AGERPRES/(Documentare - Roxana Losneanu, editor: Liviu Tatu, editor online: Alexandru Cojocaru) Sursa foto: www.anticoruptie.md
Consiliul European de vară: Ucraina, competitivitate, CFM, apărarea, pe agendă (18-19 iunie)
Consiliul European de vară se reunește în zilele de 18 și 19 iunie, la Bruxelles, pentru a discuta, între altele, despre Ucraina, competitivitate, Cadrul Financiar Multianual, apărare și securitate, Orientul Mijlociu, migrație etc, informează site-ul consilium.europa.eu/. Cu privire la Ucraina, liderii vor discuta cu președintele Volodimir Zelenski despre cele mai recente evoluții de război. Liderii europeni vor discuta și despre deschiderea primului grup tematic de capitole în cadrul negocierilor de aderare cu Ucraina și Republica Moldova, în contextul în care, la 15 iunie, statele membre ale Uniunii Europene au fost de acord cu deschiderea primului cluster de negocieri de aderare cu cele două state, conform anunțului președintelui Consiliului European, Antonio Costa (Reuters și AFP). Cele două țări au devenit state candidate în iunie 2022. în ceea ce privește competitivitatea, site-ul consilium.europa.eu scrie că subiectul rămâne crucial pentru prosperitatea și modelul social ale Europei. în acest context, liderii UE vor trece în revistă progresele înregistrate în ceea ce privește agenda 'O Europă, o piață', care stabilește măsuri și calendare concrete pentru inițiative legislative și de politică în cinci domenii-cheie: simplificarea normelor și reducerea sarcinilor administrative; aprofundarea și consolidarea pieței unice; promovarea unei agende comerciale ambițioase; reducerea costurilor energiei, promovând totodată decarbonizarea; accelerarea transformării digitale și a transformării prin inteligența artificială. Liderii UE își vor continua, de asemenea, discuțiile cu privire la următorul CFM 2028-2034, luând ca punct de plecare Consiliul European informal din Cipru, din 23-24 aprilie 2026. Pe baza cadrului de negociere prezentat de președinția cipriotă la 11 iunie 2026, liderii vor discuta elementele principale ale bugetului pe termen lung, inclusiv realizarea de progrese în ceea ce privește noile resurse proprii. Obiectivul este acela de a crea condițiile pentru ca un acord să fie obținut până la sfârșitul anului. Cu privire la Orientul Mijlociu, liderii UE vor discuta cele mai recente evoluții din regiune, incluzând conflictul din Iran și impactul acestuia asupra prețurilor energiei, situația din Gaza și Cisiordania sau evoluțiile din Liban, inclusiv sprijinul acordat în continuare de Uniune pentru încetarea focului și pentru statul și poporul libanez. Liderii europeni vor aborda și punerea în aplicare a agendei UE privind pregătirea pentru apărare. Recentele incursiuni ale unor drone în spațiul aerian al UE, inclusiv prăbușirea unei drone rusești încărcate cu explozivi în România, au scos în evidență necesitatea urgentă de continua acțiunea în acest domeniu, inclusiv prin consolidarea flancului estic al UE, se mai arată pe site-ul Consiliului European. Migrația este un alt subiect luat în discuție la reuniunea din 18-19 iunie. Liderii UE vor trece în revistă progresele înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a concluziilor anterioare ale Consiliului European cu privire la migrație, pentru a se asigura că lucrările continuă într-un ritm rapid în toate domeniile prioritare. în acest sens, noul Pact privind migrația și azilul a fost adoptat de Consiliul Uniunii Europene în mai 2024 și a intrat în vigoare în toate statele membre pe 12 iunie 2026. *** La 19 martie 2026 a avut loc anterioara reuniune formală a Consiliului European. Liderii s-au întâlnit cu secretarul general al ONU, Antonio Guterres, pentru a discuta despre situația geopolitică și despre multilateralism, în contextul războiului din Iran. Liderii au adoptat, de asemenea, concluzii privind Ucraina, Orientul Mijlociu, competitivitatea și piața unică, apărarea și securitatea europeană, migrația, multilateralismul, consolidarea rezilienței democratice a Europei, protecția online a copiilor, regiunile estice ale UE și râul Nistru. Membrii Consiliului European au condamnat Iranul, Belarusul și Coreea de Nord pentru faptul că au continuat să furnizeze Rusiei sprijin militar. Cu privire la Orientul Mijlociu, liderii europeni au invitat Iranul și pe interpușii acestuia să înceteze atacurile militare fără discriminare împotriva țărilor din regiune, în conformitate cu Rezoluția 2817 din 11 martie 2026 a Consiliului de Securitate al ONU (sursa: https://docs.un.org/en/s/res/2817(2026). De asemenea, liderii au invitat regimul iranian să înceteze violența și represiunea împotriva propriului popor și au subliniat că Iranului nu trebuie să i se permită niciodată să dobândească o armă nucleară. AGERPRES/ (Documentare - Ionela Gavril, editor: Irina Andreea Cristea)
DOCUMENTAR: Regizorul britanic de film Ken Loach împlinește 90 de ani (17 iunie)
Ken Loach este unul dintre cei mai importanți creatori de film din Marea Britanie, care, timp de șase decenii, a dat glas, prin intermediul filmelor sale, celor marginalizați și invizibili din societatea britanică. Cu o operă intransigentă, adesea conflictuală, dar ancorată în compasiune și claritate politică aprigă, Loach nu se limitează la a face filme - el documentează istoria socială, critică capitalismul neoliberal și contestă inegalitatea instituționalizată, se arată pe https://deepkino.com/. Filme sale ''Wind That Shakes the Barley'' (2006) și ''I, Daniel Blake'' (2016) au fost recompensate cu marele premiu Palme d'Or. Născut pe 17 iunie 1936, la Nuneaton, Warwickshire, Kenneth (Ken) Charles Loach a studiat dreptul la St. Peter's College, Oxford, dar s-a îndreptat spre teatru, jucând într-o companie de repertoriu. în 1963, a încheiat un contract cu producătorul BBC Tony Garnett, regizând mai multe seriale în format 'docudrama'. între primele realizate s-au aflat mai multe episoade ale serialelor TV: 'Teletale' ('Catherine', 1964), 'Z Cars' (1964), 'Diary of a Young Man (1964), potrivit https://www.imdb.com/. Dave Johns (stg.), Hayley Squires şi Ken Loach (dr.), 2016 Printre primele lucrări ale lui Loach s-au numărat drame de televiziune precum 'Cathy Come Home' (1966), în care a atras atenția asupra problemei persoanelor fără adăpost din Marea Britanie, și 'Up the Junction' (1965), care a examinat viața femeilor din clasa muncitoare, notează https://filmlifestyle.com. Cele două filme au fost incluse în antologia 'The Wednesday Play' (1964-1970), produsă de BBC, care aborda adesea problemele sociale, Ken Loach regizând și altele precum: '3 Clear Sundays' (1965), 'In Two Minds' (1967), 'The Golden Vision' (1968), 'The Big Flame' (1969). Ken Loach și-a făcut debutul cu lungmetrajul 'Poor Cow' (1967), în care urmărește o tânără mamă care se îndreaptă spre crimă pentru a-și întreține familia, pentru care a fost nominalizat la un Glob de Cristal la Festivalul internațional de film de la Karlovy Vary (1968) și a câștigat premiul SIYAD (Asociația Criticilor de Film din Turcia) pentru cel mai bun film străin (1970). A urmat pelicula 'Kes' ('Șoimul', 1969), unul dintre cele mai bune filme realizate vreodată în Marea Britanie. Captivant și emoționant, însă realist, filmul prezintă povestea unui copil sărac, care își găsește alinarea în dresarea unei păsări sălbatice. în 1971, filmul a fost nominalizat la premiile BAFTA, la categoria cel mai bun scenariu și la categoria cea mai bună regie, potrivit https://www.imdb.com/. Aceste lucrări timpurii l-au consacrat pe Loach ca un cineast care nu se temea să abordeze subiecte dificile și să portretizeze viața oamenilor obișnuiți cu onestitate și compasiune. Jasmin Riggins (stg.), Ken Loach şi Siobhan Reilly (dr.), 2012. în anii 1980 și 1990, regizorul britanic a continuat să realizeze filme, seriale și documentare care explorau probleme sociale și teme politice. Multe dintre acestea au fost însă slab distribuite, neajungând la marele public, între cele mai apreciate aflându-se: 'Days of Hope' (mini-serial TV, 1975); antologia 'Play for Today' (1971-1977; trei episoade); 'Black Jack' (1979), câștigător al premiul FIPRESCI la Festivalul de Film de la Cannes și nominalizat la premiul Gold Hugo, în cadrul Festivalului internațional de film de la Chicago; 'Looks and Smiles' (1981), nominalizat la un Palme d'Or; 'The Red and the Blue: Impressions of Two Political Conferences - Autumn 1982' (1983, documentar TV); 'Which Side Are You On?' (1984, documentar TV, despre poeziile, cântecele și experiențele din timpul grevei minerilor din 1984; premiul OCIC în cadrul Festivalului internațional de film de la Berlin, 1985); 'Singing the Blues in Red' (1986; premiul UNICEF, Festivalul de film de la Veneția). începând cu anii 90, Ken Loach a avut o revenire spectaculoasă, o serie de filme premiate așezându-l în panteonul marilor regizori europeni. A câștigat cu 'Hidden Agenda' (1990), Premiul Juriului la Festivalul de film de la Cannes, acest succes fiind urmat de: 'Riff-Raff' (1991) - premiul Felix pentru cel mai bun film european din 1992; 'Raining Stones' (1993) - Premiul Juriului la Festivalul de film de la Cannes și a fost nominalizat la premiile Palme d'Or și César, pentru cel mai bun film străin; 'Land and Freedom' (1995) - Premiul FIPRESCI și Premiul Ecumenic al Juriului la Festivalul de Film de la Cannes din 1995, premiul Filmului European, 1995, premiul César pentru cel mai bun film străin, 1996, nominalizat la premiul Alexander Korda pentru cel mai bun film britanic la ceremonia BAFTA din 1996; 'My Name Is Joe' (1998) - premiul British Independent Film la categoria cel mai bun regizor al unui film independent și nominalizări la multe alte premii. 'Bread and Roses' (2000, nominalizat pentru Marele Premiu Palme D'Or), 'The Navigators' (2001), 'Sweet Sixteen' (2002), 'September 11' (2002, câștigător al Premiul FIPRESCI la Festivalul de film de la Veneția, pentru cel mai bun scurtmetraj), 'Ae Fond Kiss' (2004, premiul César pentru cel mai bun film al Uniunii Europene în 2005), 'McLibel' (2005), se mai află printre filmele regizate de Ken Loach. în 2006, a câștigat marele premiu la Festivalul internațional de film de la Cannes, Palme d'Or, cu pelicula 'The Wind That Shakes the Barley'. Au urmat: 'To Each His Own Cinema' (2007), 'It's a Free World...' (2007, o emoționantă cronică a exploatării economice a imigranților clandestini), 'Looking for Eric' (2009, ce îl are în rol principal pe fostul fotbalist Eric Cantona; distins cu premiul Juriului ecumenic al Festivalului de la Cannes 'pentru marea sa calitate artistică și abordarea sa umoristică, optimistă și umanistă a societății contemporane aflate în plină criză'), 'Route Irish' (2010, regizorul chestionează metodele brutale ale armatei, crimele comise în numele statului și felul în care soldații tratează populația irakiană), 'The Angels' Share' (2012, o comedie dulce-amăruie care spune povestea unor tineri fără niciun viitor, din suburbiile Glasgow-ului, care trăiesc la limita infracționalității, care se trezesc dintr-o dată într-o conjunctură favorabilă, Premiul Juriului la Festivalul de film de la Cannes), notează https://www.cinemagia.ro/. Drama biografică și istorică 'Jimmy's Hall', care spune povestea lui Jimmy Gralton - un activist irlandez care a trăit în comitatul Leitrim, în Irlanda începutului de secol XX - a participat în 2014, la Competiția Oficială a Festivalului de la Cannes, fiind nominalizat la marele premiu. Regizorul britanic Ken Loach a obținut în 2016, pentru a doua oară, trofeul Palme d'Or la Festivalul de la Cannes, cu filmul 'I, Daniel Blake', care denunță sistemul de acordare a ajutorului social, văzut prin ochii unui șomer. în 2017, filmul a câștigat premiul BAFTA pentru cel mai bun film britanic la cea de a 70-a ediție a premiilor Academiei britanice de film, precum și Premiul Cesar pentru cel mai bun film străin, la cea de-a 42-a ediție a galei organizate de Academia de arte și tehnici cinematografice din Franța. în filmul 'Sorry We Missed You', prezent în competiție la Cannes 2019, Ken Loach tratează o problemă mai mult decât actuală în contextul pandemiei, despre ale cărei implicații nu se vorbește în buletinele de știri: 'gig economy' - contracte de muncă pe termen scurt, drepturi reduse, muncă flexibilă și intensivă. BFI Fellowship, trofeu atribuit de British Film Institute, în cadrul Festivalului de Film de la Londra (1996), Leopardul de Onoare, pentru întreaga sa activitate artistică (2003), Premiul Gran Torino pentru întreaga carieră, Festivalul Internațional de Film din Torino (2012), Premiul Lumiere 2012, Festivalul de Film de la Lyon (2012), Ursul de Aur de onoare, în cadrul celei de-a 64-a ediții a Festivalului de film de la Berlin (2014), Globul de cristal pentru 'contribuția artistică remarcabilă adusă cinematografului mondial', la cea de-a 52-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Karlovy Vary (2017) se numără printre distincțiile primite de-a lungul timpului de regizor. Lungmetrajul 'The Old Oak', ultimul său film, a fost proiectat în premieră, în 2023, în competiția celei de-a 76-a ediții a Festivalului de Film de la Cannes. Intriga din 'The Old Oak', după numele ultimului pub local, se desfășoară într-un sat părăsit de locuitorii săi, care lucrau într-o mină de cărbune, dar pe care mai mulți refugiați sirieni încearcă să îl readucă la viață. A fost nominalizat la cea de-a 77-a ediție a British Academy Film Awards, la categoria cel mai remarcabil film britanic. în 2026, regizorul Ken Loach și producătoarea Rebecca O'Brien s-au aflat la Festivalul de Film de la Cannes, pentru proiecția, în cadrul secțiunii Cinema de la Plage, a filmului remasterizat în 4K despre Războiul Civil Spaniol, 'Land and Freedom', care a avut premiera inițială la festival, în competiție, în 1995. Lungmetrajul a fost recompensat, atunci, cu prestigiosul premiu FIPRESCI (Federația Internațională a Criticilor de Film) și Premiul Juriului Ecumenic, mai notează https://deadline.com/. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea, editor: Andreea-Gabriela Onogea, editor online: Alexandru Cojocaru) Sursa foto: www.imdb.com
FRAGMENT DE ISTORIE: 80 de ani de la testarea primului serviciu de telefonie mobilă în SUA (17 iunie 1946)
După cel de-Al Doilea Război Mondial, în Statele Unite ale Americii, necesitatea de a comunica mai facil pentru transmiterea în timp real a informațiilor a reprezentat una dintre temele de interes nu doar pentru instituțiile guvernamentale, cât mai ales pentru companiile importante din numeroase domenii de activitate ale spectrului economic. Astfel, firme mari din domenii precum telecomunicațiile, energia electrică sau cele dedicate cercetării și-au unit forțele în proiecte de cercetare pentru îmbunătățirea comunicării la distanță. La 17 iunie 1946, un șofer din St. Louis a folosit telefonul amplasat sub bordul mașinii sale și a realizat prima convorbire telefonică mobilă din istorie, folosind un sistem inaugurat de Southwesterrn Bell, una dintre companiile locale ale cunoscutei companii de telecomunicații AT&T, potrivit https://insight.ieeeusa.org și https://www.smithsonianmag.com/. O echipă formată din Alton Dickinson și D. Mitchell de la unitatea de cercetare a AT&T, de la Bell Laboratories, de la H.I. Romnes (subsidiară a companiei AT&T) și de la Western Electric au colaborat mai bine de un deceniu la acest proiect. în 1948, serviciul de telefonie fără fir era deja disponibil în aproape o sută de orașe și coridoare rutiere de pe autostrăzi. Printre clienții serviciului se numărau operatorii flotelor de transport cu ajutorul camioanelor, companiile de utilități și reporterii. Dar, cu numai 5.000 de clienți care derulau 30.000 de convorbiri pe săptămână era departe de a fi un sistem obișnuit cu funcționare normală. Sursa foto: USA Ham Radio Network /Facebook Serviciul era mai degrabă disponibil pentru companii și mai puțin pentru persoane fizice . Această rețea de telecomunicații fără fir putea să gestioneze doar un volum mic de convorbiri. Un singur transmițător de pe un turn central de telecomunicații furniza doar câteva canale pentru întreaga zonă metropolitană. între unul și opt turnuri receptoare gestionau semnalele de receptare în timpul convorbirilor, menționează https://insight.ieeeusa.org. Bazat pe un singur transmițător radio puternic, sistemul folosea frecvențele radio aflate în intervalul 35-45 de Mhz și era conectat la bateria mașinii. Cel care suna avea nevoie de numărul celui pe care îl suna precum și de locația acestuia, indică https://condor.depaul.edu/. Cel mult, trei persoane care anunțau în prealabil puteau efectua convorbiri în același timp în orice oraș folosind un singur transmițător și un mic spațiu de convorbire alocate de Comisia Federală de Comunicații pentru acest serviciu. Doritorii înscriși să folosească serviciul trebuiau să aștepte mai întâi pe linie, iar când aceasta devenea disponibilă semnala acest lucru operatorului de linie care-i plasa convorbirea. Pe durata convorbirii, utilizatorul apăsa un buton pentru a vorbi și elibera același buton pentru a asculta. Acest echipament includea tuburi vide, care cântăreau circa 36 de kg și ocupau mare parte din portbagajul vehiculului. Serviciul avea un cost de 15 dolari pe lună, la care se adăugau 30 până la 40 de cenți pentru o singură convorbire locală, mai indică https://insight.ieeeusa.org. în anul 1965, a fost implementat un sistem îmbunătățit, cunoscut drept IMPS (Serviciu de Telefonie Mobilă îmbunătățit), care a beneficiat de o mică creștere în ceea ce privește spectrul de comunicații, au fost implementate mai multe canale și un sistem de apelare pentru clientul care suna, fiind eliminat butonul de apăsare pentru purtarea convorbirii. Au fost implementate cu acest prilej capacități duplex de comunicații. însă, chiar și cu aceste noi îmbunătățiri implementate, capacitatea de funcționare a sistemului rămânea în continuare limitată, iar oficialii Bell System au raționalizat utilizarea serviciului la 40.000 de utilizatori care erau selectați în acord cu înțelegerile stabilite cu agențiile de reglementare în domeniu. Spre exemplu, 2.000 de utilizatori în New York City au împărțit doar 12 canale și au avut de așteptat circa 30 de minute pentru a putea plasa convorbirea, conform https://insight.ieeeusa.org. La aproape trei decenii distanță, de la testarea primului serviciu de telefonie mobilă, tot în SUA a fost efectuată, în 1973, prima demonstrație a utilizării unui telefon mobil, acesta fiind momentul începutul unei ere a telecomunicațiilor pe mapamond, arată https://www.smithsonianmag.com/. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Horia Plugaru ,editor online: Andreea Preda) Sursa foto dn deschidere: smithsonianmag.com
Consiliul Afaceri Generale al UE; pe agendă, programul pe 18 luni sau articolul 7 (16 iunie)
Consiliul Afaceri Generale (CAG) al Uniunii Europene (UE) se reunește la 16 iunie, la Luxemburg, pe ordinea de zi aflându-se programul pe 18 luni al Uniunii, procedura pe articolul 7 cu privire la Ucraina, Cadrul Financiar Multianual (CFM), pregătirea pentru Consiliul European de vară etc, informează site-ul consilium.europa.eu/. Consiliul va fi invitat să aprobe programul său pe 18 luni, care acoperă perioada cuprinsă între 1 iulie 2026 și 31 decembrie 2027. Programul a fost pregătit de trio-ul de țări format din Irlanda, Lituania și Grecia în calitate de viitoare președinții rotative a câte 6 luni, precum și de înaltul Reprezentant, în cooperare cu Comisia. Trio-ul actual la președinția UE este format din Polonia, Danemarca, Cipru (1 ianuarie 2025 - 30 iunie 2026). Cu privire la articolul 7 din Tratatul Uniunii Europene, miniștrii afacerilor europene din UE vor primi informații actualizate cu privire la situația statului de drept în Ungaria, ca parte a procedurii prevăzute la articolul 7 declanșate la adresa acestui stat în septembrie 2018. La Consiliul Afaceri Generale al UE din 21 octombrie 2025, a avut loc a noua audiere privind situația statului de drept în Ungaria, cu scopul de a oferi Consiliului o imagine la zi a situației statului de drept din această țară. S-au adus în discuție funcționarea sistemului constituțional și a sistemului de control și echilibru, independența sistemului judiciar, măsurile anticorupție, protecția spațiului civic, pluralismul mass-mediei, libertatea de întrunire și protecția drepturilor persoanelor LGBTIQ + în Ungaria. Consiliul va include și o dezbatere de orientare pe marginea unui proiect de cadru de negociere privind noul CFM 2028-2034. Concret, miniștrii vor fi invitați să adopte abordări generale parțiale cu privire la cele trei componente principale ale noului CFM, și anume: * Regulamentul de instituire a Fondului european pentru coeziune economică, socială și teritorială, agricultură și zone rurale, pescuit și afaceri maritime, prosperitate și securitate (Regulamentul PPNR); * Regulamentul de instituire a Fondului european pentru competitivitate (FEC), inclusiv a programului specific pentru activități de cercetare și inovare în domeniul apărării; * Regulamentul de instituire a instrumentului 'Europa globală'. Nu în ultimul rând, miniștrii de resort vor pregăti, ca de obicei, și lucrările Consiliul European din iunie, prin discutarea proiectului de concluzii, ce include: Ucraina, Orientul Mijlociu, următorul Cadru Financiar Multianual, provocările economice mondiale, apărarea și securitatea europeană, migrația, drogurile, semestrul european. Totodată, Consiliul va fi invitat să aprobe și să transmită Consiliului European nota orizontală privind recomandările integrate specifice fiecărei țări cu privire la semestrul european 2026. *** Reuniunea anterioară a Consiliului Afaceri Generale al UE a avut loc la 26 mai 2026. Consiliul a discutat situația actuală a relațiilor UE-Regatul Unit și a purtat discuții specifice fiecărei țări în cadrul dialogului anual privind statul de drept, axându-se pe Franța, Croația, Italia și Letonia, conform consilium.europa.eu/. S-a discutat, de asemenea, și CFM 2028-2034, cu accent pe contribuția acestuia la integrarea pieței unice a UE. Propunerea de Cadru Financiar Multianual 2028-2034 a fost prezentată de Comisie la 16 iulie 2025 și prevede cel mai mare buget din istoria Uniunii, de 2.000 miliarde de euro. CFM 2028-2034 are în centru programe precum: Planurile de parteneriat național și regional, Fondul european pentru competitivitate, Europa globală. Consiliul Afaceri Generale este alcătuit, în principal, din miniștrii afacerilor europene ai tuturor statelor membre ale UE și este responsabil de pregătirea reuniunilor Consiliului European, precum și de o serie de domenii de politică trans-sectorială. AGERPRES/ (Documentare - Ionela Gavril, editor: Andreea-Gabriela Onogea)
16 iunie - Ziua internațională a remiterilor familiale (ONU)
Cu ocazia Zilei internaționale a remiterilor familiale 2026, desfășurată sub tema 'Remittances for rural resilience, entrepreneurship and employment', ONU lansează un apel la acțiune pentru instituțiile publice, sectorul privat și societatea civilă, pentru a concentra eforturile colective asupra modului în care remiterile familiale pot fi mai bine susținute, pentru a stimula o reziliență mai sustenabilă a gospodăriilor și a promova oportunități de muncă decente, ocuparea forței de muncă și antreprenoriatul în comunitățile rurale - în special pentru femei și tineri, evidențiază https://www.un.org/en/observances/remittances-day. Lucrătorii migranți au trimis 685 de miliarde de dolari americani familiilor lor din țările dependente de remitențe în 2024. Estimările arată că aproximativ o treime din aceste remiteri ajung în zonele rurale. Alături de antreprenorii și investitorii din diaspora, remiterile reprezintă o sursă de finanțare privată fără supraîndatorare pentru dezvoltarea rurală, cu un potențial neexploatat de a stimula antreprenoriatul, ocuparea forței de muncă și transformarea economică locală. Teritoriile rurale formează prima linie a sistemelor alimentare globale și susțin economiile naționale. Găzduind 44% din populația lumii și aproape 80% din populația extrem de săracă a lumii, aceste zone se află în prima linie a crizelor globale și a riscurilor economice. Se confruntă cu provocări din cauza șocurilor climatice și a volatilității pieței, dar au și un potențial imens. Cu sprijinul adecvat, micii producători pot stimula creșterea, pot reduce sărăcia, pot consolida securitatea alimentară, pot îmbunătăți rezultatele nutriționale și pot construi reziliența în comunitățile lor. Conform https://familyremittances.org/, peste 80 de state se bazează pe remiteri pentru mai mult de 3% din produsul lor intern brut (PIB); aproximativ 50% dintre aceste ajutoare financiare contribuie la siguranța hranei și nutriției și 91 de milioane este numărul femeilor care locuiesc și lucrează în afara țării de origine, provenind din regiuni mai puțin dezvoltate. La 4 mai 2026 a avut loc evenimentul la nivel înalt 'Remiteri și investiții ale diasporei pentru dezvoltarea rurală' din cadrul celui de-al Doilea Forum Internațional privind Migrația (IMRF), co-organizat de Președinția franceză a G7, Fondul Internațional pentru Dezvoltare Agricolă (IFAD), Misiunea Permanentă a Guatemalei pe lângă Organizația Națiunilor Unite și Misiunea Permanentă a Republicii Filipine pe lângă Organizația Națiunilor Unite. Având la bază campania din 2026 a Zilei internaționale a remiterilor familiale - 'Remiteri pentru reziliență rurală, antreprenoriat și ocupare a forței de muncă' - și ca răspuns la angajamentele concrete descrise în Obiectivele 19 și 20 ale Pactului Global pentru Migrație Sigură, Ordonată și Regulată (GCM), evenimentul a oferit guvernelor, sistemului ONU, societății civile, sectorului privat și părților interesate o oportunitate de a reflecta asupra contribuției vitale a remiterilor și a investițiilor diasporei la atingerea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă prin consolidarea rezilienței și a dezvoltării rurale și asupra modului în care digitalizarea poate promova o mai mare incluziune financiară, arată sursa amintită anterior. AGERPRES/(Documentare - Roxana Losneanu, editor: Suzana Cristache Drăgan, editor online: Andreea Preda) Sursa foto: nationaltoday.com
PERSONALITATEA ZILEI: Cântăreața de jazz Ella Fitzgerald
Ella Fitzgerald a fost cea mai populară cântăreață de jazz din Statele Unite timp de mai bine de jumătate de secol, fiind supranumită 'Prima doamnă a muzicii', potrivit site-ului oficial al artistei www.ellafitzgerald.com. A fost recompensată în timpul vieții cu 13 premii Grammy și vândut peste 40 de milioane de albume . Putea să cânte de la balade, la jazz și să imite orice instrument dintr-o orchestră. A devenit renumită datorită vocii sale excepționale, caracterizată prin claritate, intonație deosebită și flexibilitate, în evoluțiile sale pe scenă având o mare capacitate de improvizare. Publicul său era foarte variat, bogați și săraci, de toate rasele, religiile și toate naționalitățile. A lucrat cu cei mai buni cântăreți de jazz, de la Duke Ellington, Count Basie și Nat King Cole până la Frank Sinatra, Dizzy Gillespie și Benny Goodman. Ella Fitzgerald a lăsat în urmă o operă bogată, regăsită în sute de înregistrări discografice. Ella Fitzgerald s-a născut la 25 aprilie 1917, la Newport News, statul Virginia. Părinții săi s-au despărțit la scurt timp după nașterea sa. S-a mutat împreună cu mama sa și cu iubitul acesteia, la Yonkers, New York. în 1923, s-a născut sora sa, Frances. Pentru a întreține familia, tatăl vitreg lucra ca șofer cu jumătate de normă, iar mama sa lucra la o spălătorie și organiza mese festive. Ocazional, Ella a avut diverse colaborări pentru a contribui cu bani. Apartamentul în care locuiau se afla într-un cartier mixt, unde și-a făcut cu ușurință o serie de prieteni. Adesea se alătura vecinilor în jocurile de baseball din cartier. Dincolo de sport, se bucura de dans și cânta împreună cu prietenii, iar în unele seri lua trenul și se ducea în Harlem, pentru a urmări diverse spectacole la Teatrul 'Apollo'. în 1932, mama sa a murit într-un accident de mașină. A locuit o perioadă cu tatăl vitreg, însă, ulterior, a fost luată în grija surorii mamei. La puțin timp s-au stins din viață și tatăl vitreg și sora sa, Frances. A urmat o perioadă dificilă în care nu s-a putut adapta problemelor, devenind din ce în ce mai nefericită. A renunțat la școală, a avut probleme cu poliția și a fost luată în custodie și trimisă la o școală de corecție, de unde a reușit să scape. A suferit o depresie peste care a reușit să treacă. în 1934, a urcat pentru prima dată pe scenă, cu ocazia unui concurs de talente, la Teatrul 'Apollo' din Harlem (New York). în acea seară, a fost remarcată de saxofonistul Benny Carter, care, impresionat de talentul său natural, a început să o introducă pe Ella în anturajul unor oameni care ar fi putut-o ajuta să-și lanseze cariera. De atunci, Benny Carter și Ella Fitzgerald au devenit foarte buni prieteni și adesea au lucrat împreună. în 1935, a avut șansa de a evolua timp de o săptămână alături de formația Tiny Bradshaw, la Opera din Harlem. L-a întâlnit pentru prima dată pe bateristul Chick Webb, pe care l-a cucerit cu vocea sa deosebită. Deși îl angajase pe tânărul cântăreț Charlie Linton pentru trupă, el i-a oferit artistei ocazia de a cânta împreună cu formația sa într-un spectacol la Universitatea Yale. în 1936, a făcut prima ei înregistrare. 'Love and Kisses' a fost lansat purtând marca Decca și a avut un succes moderat. Din acest moment, Ella a evoluat alături de orchestra condusă de Chick Webb și a ajuns chiar să cânte în clubul Savoy, cea mai luxoasă sală de bal din lume. în 1938, Ella a înregistrat o variantă a unui cântec de leagăn, 'A-Tisket, A-Tasket'. Albumul s-a vândut într-un milion de exemplare, a fost numărul unu în topuri timp de 17 săptămâni. Ella Fitzgerald a devenit astfel faimoasă, o legendă a Harlem-ului. în căutarea stabilității și protecției, se căsătorește cu Benny Kornegay, un lucrător la docuri, căsătorie care a fost anulată. în timpul turneului cu trupa lui Dizzy Gillespie, în 1946, Ella s-a îndrăgostit de basistul Ray Brown. Cei doi s-au căsătorit și, în cele din urmă, au adoptat un băiat, pe care l-au numit Ray, Jr. între 1956-1964 a înregistrat și colaborat cu cei mai faimoși compozitori și artiști muzicali ai perioadei: Cole Porter, Duke Ellington, Ira Gerswhyn, Johnny Mercer, Irving Berlin. A apărut deseori pe micul ecran, invitată în numeroase spectacole de varietăți: 'The Bing Crosby Show', 'The Dinah Shore Show', 'The Frank Sinatra Show', 'The Ed Sullivan Show', 'The Tonight Show', 'The Nat King Cole Show', 'The Andy Willams Show' și 'The Dean Martin Show'. Din cauza programului aglomerat și a numeroaselor turnee, căsătoria cu Ray Brown se deteriorează, iar în anul 1952 cei doi divorțează, rămânând, însă, foarte buni prieteni. Și-a dedicat viața muzicii, a primit sute de premii și onoruri, dar nu a trăit niciodată dragostea perfectă despre care cânta cu pasiune. A câștigat admirația și respectul celor care o cunoșteau, inclusiv a celebrei Marylin Monroe. A continuat să lucreze foarte mult în ciuda faptului că sănătatea sa avea de suferit. A călătorit în întreaga lume, uneori având două spectacole pe zi în orașe aflate la sute de mile distanță. în 1974, a petrecut două săptămâni legendare în New York cu Frank Sinatra și Conte Basie. A înregistrat muzică până în anii '80. Ella Fitzgerald a fost aleasă în Downbeat Hall of Fame și a primit premiul Kennedy Center Honors pentru contribuțiile sale în domeniul artelor. în 1987, președintele Reagan i-a acordat Mediala Națională a artelor. Până în anii '90 înregistrase 200 de albume, iar în 1991 a dat ultimul concert în sala Carnegie din New York. A fost a 26-a oară când urca pe scena faimoasei săli de concerte. La 15 iunie 1996, Ella Fitzgerald s-a stins din viață, în casa ei din Beverly Hills. Lumea întreagă a plâns după trecerea sa în neființă, iar o pătură de flori albe a acoperit steaua ei de pe Hollywood Walk of Fame. Pe o inscripție din fața teatrului Hollywood Bowl se citea 'Ella, ne va fi dor de tine', potrivit walkoffame.com. AGERPRES/ (Documentare - Suzana Cristache Drăgan, editor: Roxana Losneanu ,editor online: Andreea Preda) Sursa fotografiilor: Ella Fitzgerald/Facebook
15 iunie - Ziua internațională a energiei eoliene
Ziua internațională a energiei eoliene se marchează la 15 iunie, cu scopul de a promova acest tip de energie, puterea și posibilitățile pe care le deține și rolul acesteia în reducerea poluării cauzate de obținerea energiei prin arderea combustibililor fosili. Energia eoliană este acum una dintre cele mai ieftine forme de generare a energiei în multe părți ale lumii. Dezvoltarea energiei eoliene a început pe uscat, dar tot mai multe țări construiesc acum turbine eoliene pe mare. Energia eoliană reprezintă 20% din totalul energiei electrice consumate în Europa. UE își dorește ca aceasta să ajungă la 34% până în 2030 și peste 50% până în 2050. Industria eoliană angajează 440.000 de persoane în Europa astăzi. Dacă UE își îndeplinește obiectivele de extindere a energiei eoliene, acest număr este estimat să crească la 600.000 până în 2030. O mare provocare - Europa va trebui să identifice și să formeze peste 200.000 de persoane pentru a dobândi competențele necesare pentru a lucra în domeniul eolian, menționează site-ul https://globalwindday.org/ Ziua internațională a energiei eoliene este o acțiune coordonată între WindEurope, Consiliul Global al Energiei Eoliene (GWEC) și asociațiile naționale de energie regenerabilă pentru a introduce publicul larg în lumea energiei eoliene printr-o serie de activități, mai menționează site-ulhttps://globalwindday.org/. Ediția din acest an se concentrează pe beneficiile pe care energia eoliană le aduce comunităților locale și locuitorilor. WindEurope este vocea industriei eoliene, promovând activ energia eoliană în întreaga Europă. Există peste 600 de membri din întregul lanț valoric al energiei eoliene: producători de turbine eoliene; furnizori de componente; companii de utilități energetice și dezvoltatori de parcuri eoliene; instituții financiare; institute de cercetare și asociațiile naționale de energie eoliană. WindEurope coordonează activ politica internațională, comunicarea, cercetarea și analiza. Oferă diverse servicii pentru a sprijini cerințele și nevoile membrilor, în vederea dezvoltării acestora, oferind cele mai bune oportunități de networking și învățare din sector. WindEurope produce o mare varietate de instrumente de informare și gestionează campanii care vizează creșterea gradului de conștientizare cu privire la beneficiile energiei eoliene și creșterea acceptării sociale, spulberând miturile despre energia eoliană și oferind acces facil la informații credibile. Totodată, organizează numeroase evenimente, de la conferințe, expoziții și lansări până la seminarii și ateliere. Consiliul Global al Energiei Eoliene este o organizație bazată pe membri care reprezintă întregul sector al energiei eoliene, cuprinzând peste 1.500 de companii, organizații și instituții din peste 80 de țări. AGERPRES/(Documentare - Suzana Cristache Drăgan, editor: Ionela Gavril ,editor online: Andreea Preda)
15 iunie - Ziua mondială a conștientizării abuzului față de vârstnici (ONU)
Ziua mondială de conștientizare a abuzului față de vârstnici este marcată, anual, la 15 iunie, potrivit www.un.org. A fost instituită de Adunarea Generală a ONU în 2011, la inițiativa Rețelei internaționale pentru prevenirea abuzului asupra vârstnicilor, care a lansat-o în 2006. Scopul principal al acestei zile este conștientizarea publică asupra abuzului și neglijării persoanelor în vârstă, care reprezintă o problemă globală de sănătate publică și încălcare a drepturilor omului. Este marcată prin evenimente, campanii, seminarii, marșuri și activități de advocacy în zeci de țări. Abuzul față de vârstnici este definit de ONU ca fiind ''orice acțiune unică sau repetată sau lipsa unei atitudini corespunzătoare, care se petrece în cadrul unei relații bazate pe încredere, dar care duce la vătămarea sau la suferința unei persoane în vârstă''. Se poate manifesta sub diverse forme, de la cele fizice, la cele psihologice sau emoționale, sexuale sau financiare. Poate surveni și ca urmare a neglijenței deopotrivă intenționate sau lipsite de intenție. Abuzul asupra vârstnicilor este o problemă care există atât în țările în curs de dezvoltare, cât și în cele dezvoltate, dar este de obicei subraportată la nivel global. Ratele de prevalență sau estimările există doar în anumite țări dezvoltate și variază de la 1% la 10%. Deși amploarea abuzului asupra vârstnicilor nu este cunoscută cu exactitate, semnificația sa socială și morală este evidentă. Ca atare, necesită un răspuns global complex, care să se concentreze pe protejarea drepturilor persoanelor în vârstă. Tema din 2026 a Zilei mondiale de conștientizare a abuzului față de vârstnici este 'Dincolo de conștientizare: Punerea în aplicare a prevenirii abuzului asupra vârstnicilor'. în acest fel, ONU subliniază necesitatea trecerii de la simpla informare la acțiuni concrete. Printre acestea, organizația amintește implementarea de politici eficiente, crearea de sisteme de protecție pentru vârstnici, colaborarea între guverne, comunități și experți, precum și prevenirea reală și răspunsul rapid la cazurile de abuz asupra persoanelor înaintate în vârstă. Prevenirea abuzului asupra vârstnicilor presupune mai multe niveluri de intervenție. La nivel social, este nevoie de sisteme de protecție socială solide, accesibile și incluzive, care să reducă dependența economică și vulnerabilitatea. La nivel comunitar, serviciile de îngrijire, sprijin și monitorizare trebuie să fie bine finanțate și ușor accesibile. La nivel individual, este esențial ca persoanele în vârstă să fie tratate cu demnitate, respect și autonomie, iar familiile și îngrijitorii să fie sprijiniți, educați și monitorizați. La 11 iunie 2026, Ziua mondială a conștientizării abuzului față de vârstnici a fost marcată printr-un eveniment desfășurat la sediul Națiunilor Unite din New York. Acesta s-a desfășurat alături de o importantă reuniune internațională privind drepturile persoanelor cu dizabilități, cea de-a 19-a sesiune a Conferinței statelor părți la Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități de la Națiunile Unite. 'Pe măsură ce populațiile îmbătrânesc, tot mai multe persoane cu dizabilități îmbătrânesc, iar multe persoane trecute de prima tinerețe dezvoltă dizabilități mai târziu în viață. Această suprapunere necesită o coordonare mai strânsă între eforturile privind îmbătrânirea și dizabilitatea, în special în domenii precum protecția, îngrijirea și sprijinul comunitar - toate acestea fiind esențiale pentru combaterea abuzului asupra vârstnicilor', notează un.org. Astfel, ONU atrage atenția că politicile privind îmbătrânirea și cele privind dizabilitatea trebuie coordonate, pentru a asigura protecție, acces la servicii și sprijin comunitar. AGERPRES/(Documentare - Horia Plugaru, editor: Irina Andreea Cristea ,editor online: Andreea Preda)
15 iunie - Ziua Națională a Memoriei Victimelor Mineriadei din 13-15 iunie 1990 și a Represiunii Antidemocratice
Pe 15 iunie 2026 este marcată, pentru prima dată, Ziua Națională a Memoriei Victimelor Mineriadei din 13-15 iunie 1990 și a Represiunii Antidemocratice, cu scopul de a cinsti memoria victimelor represiunii violente din iunie 1990, de a promova educația civică și de a preveni repetarea atrocităților. Ziua a fost instituită prin Legea nr. 93 din 10 iunie 2026, potrivit https://legislatie.just.ro/. Propunerea legislativă a fost inițiată de doi deputați PNL - Gabriel Andronache și Florin Roman, în decembrie 2025, și reprezintă potrivit expunerii de motive 'un act de dreptate și recunoaștere față de victime și familiile acestora; un instrument educațional esențial pentru tinerele generații; o măsură concretă de prevenire a viitoarelor atrocități, în spiritul principiilor promovate de ONU; un semnal puternic că România este angajată în consolidarea democrației și a statului de drept.', se arată pe https://www.cdep.ro/. Senatul a adoptat pe 26 februarie 2026, proiectul de lege care prevede instituirea pe 15 iunie a Zilei Naționale a Memoriei Victimelor Mineriadei din 13-15 iunie 1990 și a Represiunii Antidemocratice. S-au înregistrat 87 de voturi 'pentru' și trei 'abțineri'. Pe 13 mai 2026, propunerea legislativă a fost adoptată și de Camera Deputaților, for decizional, cu 271 de voturi 'pentru', 1 'contra', 6 'abțineri' și 1 'nu au votat'. Foto: (c) SORIN LUPSA / AGERPRES FOTO Președintele Nicușor Dan a semnat, pe 10 iunie 2026, Decretul nr. 322/2026, potrivit căruia 15 iunie este instituită ca Ziua Națională a Memoriei Victimelor Mineriadei din 13-15 iunie 1990 și a Represiunii Antidemocratice, cu scopul de a cinsti memoria victimelor represiunii violente din iunie 1990, de a promova educația civică și de a preveni repetarea atrocităților. Foto: (c) SORIN LUPSA / AGERPRES FOTO Potrivit acestei legi, autoritățile publice, instituțiile de învățământ, mass-media și organizațiile neguvernamentale sunt invitate să organizeze manifestări culturale, educative și comemorative dedicate memoriei victimelor și promovării valorilor democratice. în vederea marcării acestei zile, Televiziunea Română și Radioul Public difuzează, gratuit, emisiuni tematice despre evenimentele din 13 - 15 iunie 1990. Drapelul național va fi arborat în bernă la instituțiile publice centrale și locale. Foto: (c) SORIN LUPSA / AGERPRES FOTO Finanțarea cheltuielilor pentru organizarea manifestărilor se poate asigura din bugetele autorităților administrației publice centrale și locale, în limita fondurilor aprobate anual cu această destinație, mai notează https://legislatie.just.ro/. *** Evenimentele violente din 13-15 iunie 1990 au rămas cunoscute în memoria postcomunistă drept 'Mineriada din 13-15 iunie 1990' și se referă la reprimarea, de către forțele de ordine, cu ajutorul minerilor, a mitingurilor de protest din Piața Universității din acea perioadă. Manifestațiile din Piață, revendicate ca fiind anticomuniste, erau îndreptate împotriva guvernului condus la acea vreme de Frontul Salvării Naționale și împotriva președintelui Ion Iliescu și începuseră încă din 22 aprilie 1990, odată cu Fenomenul Piața Universității. Foto: (c) SORIN LUPSA / AGERPRES FOTO La manifestațiile din Piață, care au debutat în 22 aprilie 1990, au participat intelectuali, studenți, elevi, funcționari, dar și personalități culturale și publice, revendicările demonstranților fiind grupate într-o declarație care a fost publicată/citită la 26 aprilie 1990. Una dintre principalele revendicări era Punctul 8 al Proclamației de la Timișoara prin care se cerea ca foștilor activiști comuniști și foștilor ofițeri de Securitate să li se interzică dreptul la candidatură pentru trei legislaturi consecutive, se arată în volumul 'România 1989-2005. O istorie cronologică' (Stan Stoica, Editura Meronia, 2005). Foto: (c) SORIN LUPSA / AGERPRES FOTO în intervalul cuprins între 22 aprilie și 13 iunie, la manifestațiile din Piața Universității, cunoscute sub numele de Fenomenul Piața Universității, s-au strigat lozinci anticomuniste și anti-guvernamentale precum: 'Libertate', 'Timișoara', 'Jos Iliescu', 'Jos comunismul', 'Iliescu nu dezbina țara', 'Proclamația de la Timișoara, lege pentru toată țara', 'Apel din Timișoara, trezește, Doamne, țara', '16-22, cine-a tras în noi', 'Iliescu nu uita, tineretul nu te vrea', 'Treziți-vă, români, aveți din nou stăpâni', 'Iliescu pentru noi este Ceaușescu II', 'Cine-a tras în noi, 16-22', 'Cine-a tras în noi, după 22' etc, au fost o parte dintre lozincile strigate de protestatari în acea perioadă, conform Raportului Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc din 2010, publicat pe site-ul http://mineriade.iiccmer.ro/. Foto: (c) SORIN LUPSA / AGERPRES FOTO La 27 mai 1990, o parte dintre organizațiile care au coordonat protestele (Grupul Independent pentru Democrație, Liga Studenților) s-au retras din Piață, în timp ce altele au rămas, alăturându-li-se celor aflați în greva foamei (Consiliul Național pentru Alianța Poporului, Mișcarea Independentă, Asociația '16-21' Decembrie), conform volumului 'Istoria României în date'. Foto: (c) SORIN LUPSA / AGERPRES FOTO în dimineața zilei de 13 iunie, Poliția a intervenit în forță în Piața Universității, împrăștiindu-i pe manifestanți și făcând arestări. Polițiștilor li s-au alăturat, mai târziu, grupuri de muncitori solidari cu autoritățile statului. Manifestanții, în mare parte studenți, au ridicat baricade, reușind să spargă barajele forțelor de ordine și să ocupe Televiziunea, instituție acuzată de deformarea gravă a adevărului și de dezinformare, notează cronologia 'România 1989-2005. O istorie cronologică' (Stan Stoica, Editura Meronia, 2005). Foto: (c) SORIN LUPSA / AGERPRES FOTO Zilele ce au urmat - 14 și 15 iunie - au fost marcate de venirea minerilor din Valea Jiului în București, pe care președintele Ion Iliescu i-a îndemnat să ocupe și să curețe Piața Univesității. Manifestanții au fost bătuți de către mineri, fiind devastate Universitatea, Institutul de Arhitectură, sediile unor ziare și reviste independente (ex: 'România Liberă', 'Dreptatea', 'Baricada') și a unor partide politice de opoziție (PNL, PNȚCD). De asemenea, forțele de ordine au recurs la arestări, în timp ce opinia publică internațională și lideri din întreaga lume au cerut conducerii de la București să pună capăt represiunii din Piață. înainte de plecarea minerilor din București, Ion Iliescu le-a mulțumit acestora pentru restabilirea ordinii în Capitală, conform volumului 'Istoria României în date', coordonat de Dinu C. Giurescu (Editura Enciclopedică, București, 2003). Foto: (c) SORIN LUPSA / AGERPRES FOTO La 15 iunie 1990, Comitetul Militar Superior al Ministerului Apărării Naționale a cerut desființarea Comitetului de Acțiune pentru Democratizarea Armatei (CADA), invocând faptul că a făcut jocul unor forțe politice care urmăresc destabilizarea vieții social-politice, mai scrie sursa citată. Foto: (c) SORIN LUPSA / AGERPRES FOTO Ședința de guvern din 16 iunie 1990, în care a fost examinată derularea evenimentelor violente din 13-15 iunie, s-a finalizat cu difuzarea unui comunicat de presă în care se vorbește despre 'scenariul destabilizării de stat', o situație limită în care președintele ales și guvernul au cerut intervenția armată și sprijinul populației. Foto: (c) SORIN LUPSA / AGERPRES FOTO Evenimentele din 13-15 iunie au fost dezbătute și în Parlamentul României, înființându-se o comisie parlamentară de anchetă, se arată în volumul 'România. Date și fapte. 1989-2009' al Agenției Naționale de Presă AGERPRES (2010). Lucrările Comisiei s-au finalizat în ianuarie 1991 și s-au concretizat în documentul intitulat 'Raportul Opoziției anticomuniste din comisia parlamentară de anchetă a evenimentelor din 13-15 iunie 1990 (raport finalizat la 15 ianuarie 1991). Opinie separată', informează site-ul http://mineriade.iiccmer.ro/. în septembrie 2010, Asociația '21 Decembrie 1989', în parteneriat cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (ICCMER), au publicat 'Raportul-Rechizitoriu despre Fratricidul din 13-15 iunie 1990', în baza documentelor din Dosarul Mineriadei, potrivit site-ului http://mineriade.iiccmer.ro/. Foto: (c) SORIN LUPSA / AGERPRES FOTO Procurorii militari ai Secției Parchetelor Militare din Parchetul înaltei Curți de Casație și Justiție au finalizat, la 13 iunie 2017, cercetările în dosarul 'Mineriadei din 13-15 iunie 1990' și au dispus trimiterea în instanță a cauzei. Procurorii militari susțineau, în rechizitoriu, că, 'în zilele de 11 și 12 iunie 1990, autoritățile statului au hotărât să declanșeze un atac violent împotriva manifestanților aflați în Piața Universității din București, care militau în principal pentru adoptarea punctului 8 al Proclamației de la Timișoara și își exprimau, în mod pașnic, opiniile politice, în contradicție cu cele ale majorității care forma puterea politică la acel moment. în acest atac au fost implicate, în mod nelegal, forțe ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naționale, Serviciului Român de Informații, precum și peste 10.000 de mineri și alți muncitori din mai multe zone ale țării', se mai arată în Rechizitoriu, conform https://www.mpublic.ro/. Astfel, la 13 iunie 2017, au fost trimiși în judecată pentru infracțiuni contra umanității Ion Iliescu, la data faptelor președinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională (CPUN) și președinte al României; Petre Roman, fost prim-ministru; Gelu Voican Voiculescu, fost viceprim-ministru; Virgil Măgureanu, fost director al Serviciului Român de Informații; general (rez.) Mugurel Cristian Florescu, adjunct al procurorului general și șef al Direcției Procuraturilor Militare; Emil 'Cico' Dumitrescu, la data faptelor membru al CPUN și șef al Direcției Generale de Cultură, Presă și Sport din cadrul Ministerului de Interne; Cazemir Ionescu, vicepreședinte al CPUN; Adrian Sârbu, șef de cabinet și consilier al prim-ministrului; Miron Cozma, președinte al Biroului Executiv al Ligii Sindicatelor Miniere Libere 'Valea Jiului'; Matei Drella, lider de sindicat la Exploatarea Minieră Bărbăteni; Plăieș Cornel Burlec, ministru adjunct la Ministerul Minelor; general (rez.) Vasile Dobrinoiu, comandant al Școlii Militare Superioare de Ofițeri a Ministerului de Interne; colonel (rez.) Petre Peter, comandant al Unității Militare 0575 Măgurele aparținând Ministerului de Interne; Alexandru Ghinescu, director al IMGB, conform site-ului Ministerului Public, https://www.mpublic.ro/. Foto: (c) VIRGIL PAVEL/AGERPRES FOTO Conform Rechizitoriului din iunie 2017, în zilele de 13-15 iunie, au murit, prin împușcare, patru persoane, în timp ce alte 1.388 au fost rănite, mai informează sursa citată. în mai 2019, înalta Curte de Casație și Justiție a decis că ancheta în Dosarul Mineriadei din 1990 trebuie refăcută, identificând nelegalitatea rechizitoriului întocmit de procurorii militari și a dispus restituirea dosarului la Parchet. în decembrie 2020, Curtea Supremă a decis restituirea dosarului Mineriadei din iunie 1990 la Parchetul Militar pentru refacerea rechizitoriului trimis în 2017 în camera preliminară. Dosarul a fost restituit, în mai 2019, procurorilor militari pentru a fi refăcut în integralitate, toate probele fiind declarate nule. în aprilie 2025, fostul președinte, Ion Iliescu (care a încetat din viață pe 5 august 2025), și fostul premier, Petre Roman, au fost trimiși din nou în judecată de Parchetul General în dosarul Mineriadei din iunie 1990, pentru săvârșirea de infracțiuni contra umanității. în același dosar, au fost deferiți justiției fostul vicepremier Gelu-Voican Voiculescu, fostul director al SRI Virgil Măgureanu, Adrian Sârbu (fost șef de cabinet al lui Petre Roman), Miron Cozma (fost lider al minerilor din Valea Jiului), general (r) Vasile Dobrinoiu (fost comandant al Școlii Militare Superioare de Ofițeri a Ministerului de Interne) și col.(r) Peter Petre (fost comandant al Unității Militare 0575 Măgurele, aparținând Ministerului de Interne). Un an mai târziu, pe 30 aprilie 2026, înalta Curte de Casație și Justiție a decis restituirea la Parchetul General a dosarului Mineriadei din iunie 1990, pentru refacerea rechizitoriului. Judecătorii au constatat 'neregularitatea rechizitoriului' întocmit în martie 2025 de Parchetul General - Secția Parchetelor Militare, în ceea ce privește descrierea faptelor reținute în sarcina inculpaților, indicarea și analiza mijloacelor de probă. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea, Ionela Gavril; editor: Liviu Tatu ,editor online: Andreea Preda)
Consiliul Afaceri Externe al UE privind Ucraina, Orientul Mijlociu, relațiile UE-China (15 iunie)
Consiliul Afaceri Externe (CAE) al Uniunii Europene se reunește la 15 iunie 2026, la Luxemburg, pentru a discuta pe teme precum Ucraina, Orientul Mijlociu, relațiile UE-China, informează site-ul consilium.europa.eu/. Miniștrii de externe din UE vor avea discuții despre războiul din Ucraina, după un schimb de opinii informal, prin videoconferință, cu ministrul ucrainean al afacerilor externe, Andrii Sîbiha. Uniunea Europeană sprijină Ucraina sub formă de sancțiuni împotriva Rusiei, ajutor financiar și militar sau sprijin umanitar. Astfel, din 2022 până în prezent, UE a impus Rusiei sancțiuni individuale și economice, precum și măsuri diplomatice și restricții în materie de vize (peste 2700 de persoane fizice și entități sancționate). Cel de-al 20-lea pachet de sancțiuni a fost adoptat în aprilie 2026. Site-ul Consiliului arată, de asemenea, că UE și statele membre împreună sunt cel mai mare furnizor de sprijin financiar, economic, militar și umanitar al Ucrainei, până în prezent fiind alocate 204,8 miliarde de euro: 108,8 miliarde de euro sub formă de sprijin financiar, economic și umanitar; 75,2 miliarde de euro sub formă de sprijin militar; 17 miliarde de euro sub formă de sprijin pentru refugiații din interiorul UE; 3,8 miliarde de euro constând în venituri obținute din active rusești blocate. Consiliul va discuta și situația din Orientul Mijlociu, din perspectiva celor mai recente evoluții legate de războiul din Iran și a efectelor acestuia în întreaga regiune. De asemenea, miniștrii vor aborda situația critică din Liban în contextul ostilităților în curs dintre Israel și Hezbollah, precum și cu privire la Gaza și Cisiordania. Prin Poziția sa cu privire la conflictul din Orientul Mijlociu, UE solicită reținere maximă, protejarea civililor și a infrastructurii civile, precum și respectarea deplină a dreptului internațional, a dreptului internațional umanitar și a obligației de a se conforma principiilor Cartei Organizației Națiunilor Unite. UE consideră atacurile Iranului împotriva țărilor din regiune inacceptabile și o încălcare a suveranității și a integrității teritoriale ale acestora. în cadrul planului UE de sancțiuni împotriva Iranului, la 8 iunie 2026, Consiliul a aprobat măsuri restrictive împotriva a două persoane și a unei entități, pe baza cadrului juridic extins care îi vizează pe cei implicați în acțiunile și politicile Iranului care amenință libertatea de navigație în Orientul Mijlociu. Acțiunile respective contravin dreptului internațional și încalcă drepturile consacrate, atât pe cel de tranzit, cât și pe cel de trecere inofensivă prin strâmtorile internaționale. Consiliul a inclus pe lista sancțiunilor: Comandamentul Provincial Hormozgan al Forțelor Navale ale Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGCN), dar și pe Mohammad Akbarzadeh și pe Hamid Hosseini pentru sprijinul acordat de aceștia acțiunilor Iranului care împiedică tranzitul legal și libertatea de navigație. în ceea ce privește relațiile UE-China, miniștrii vor discuta situația actuală a relațiilor dintre UE și China în contextul situației geopolitice curente. UE a avut discuții formale cu China, la Summitul dintre cele două părți din 24 iulie 2025, ocazie cu care s-au marcat și 50 de ani de la stabilirea relațiilor bilaterale UE-China. Liderii UE și ai Chinei s-au angajat din nou să susțină ordinea internațională bazată pe norme și să colaboreze pentru a proteja multilateralismul. Cu privire la războiul din Ucraina, Uniunea și-a reiterat apelurile adresate Chinei de a nu oferi niciun sprijin material care să susțină baza militar-industrială a Rusiei, scrie site-ul consilium.europa.eu/. UE și China reprezintă împreună aproape 30% din comerțul mondial cu bunuri și servicii și peste o treime din PIB-ul mondial. Cu toate acestea, în 2024, deficitul comercial al UE cu China a ajuns la 305 miliarde de euro. în acest context, UE și-a exprimat, la Summitul din iulie 2024, îngrijorarea în legătură cu denaturările sistemice actuale și cu creșterea supracapacității de producție și și-a reiterat apelul de a avansa în soluționarea unor problemele legate de accesul pe piață care persistă, inclusiv în sectoare prioritare, cum ar fi carnea, produsele cosmetice și produsele farmaceutice. După reuniunea CAE, înalta Reprezentantă, Kaja Kallas, și ministrul egiptean al afacerilor externe, Badr Abdelatty, vor coprezida cea de a 11-a reuniune a Consiliului de asociere UE-Egipt, mai scrie sursa citată. *** Reuniunea anterioară a Consiliului CAE a avut loc la 11 mai 2025. înalta Reprezentantă a UE, Kaja Kallas, a declarat, în context, că aderarea Ucrainei la UE este o investiție în securitatea Uniunii. 'Aderarea Ucrainei la UE nu este o acțiune caritabilă, ci o investiție în propria noastră securitate. Iar mesajul nostru către Putin este clar. Viitorul european al Ucrainei este mai important pentru noi decât este pentru Rusia distrugerea Ucrainei.', a precizat Kaja Kallas, conform consilium.europa.eu/. în ceea ce privește presiunea asupra Rusiei, Consiliul a adoptat măsuri restrictive împotriva a încă 16 persoane și șapte entități responsabile de activități sistematice de deportare ilegală și transfer forțat al copiilor ucraineni către Federația Rusă și în teritoriile ocupate temporar. De asemenea, Consiliul a adoptat un mandat consolidat pentru misiunea Uniunii Europene de consiliere pentru reforma sectorului securității civile în Ucraina (EUAM). Consiliul a abordat, la 11 mai, și situația din Orientul Mijlociu, susținând consolidarea dialogului UE cu țările din Golf în contextul escaladării conflictului din regiune, început în februarie 2026 între SUA/Israel și Iran. Miniștrii au sprijinit ideea de a lucra în direcția întăririi măsurilor restrictive ale UE pentru garantarea libertății de navigație și au discutat despre posibilitatea consolidării operațiunii ASPIDES. EUNAVFOR ASPIDES a fost instituită de UE în februarie 2024 drept operațiune defensivă, ca răspuns la criza din Marea Roșie, în urma atacurilor repetate comise de houthi asupra transportului maritim internațional începând din octombrie 2023. Operația este activă de-a lungul principalelor linii maritime de comunicare din jurul Strâmtorii Baab al-Mandab și monitorizează situația maritimă din Strâmtoarea Ormuz, precum și din apele internaționale din Marea Roșie, din Golful Aden, din Marea Arabiei, din Golful Oman și din Golf. La 23 februarie 2026, Consiliul a decis prelungirea mandatului ASPIDES în contextul crizei din Marea Roșie până pe 28 februarie 2027.AGERPRES/ (Documentare - Ionela Gavril, editor: Roxana Losneanu)
15 iunie - Ziua Banatului Montan
în fiecare an, pe 15 iunie, începând din 2025, este marcată Ziua Banatului Montan, instituită prin Legea nr.60/2025, potrivit https://www.cdep.ro/. Cu acest prilej, în jurul acestei date, sunt organizate o serie de evenimente. Ciclova-Montană găzduiește pe 13 iunie, un eveniment dedicat identității și valorilor Banatului de Munte, ce include momente culturale, lansări de carte și evocări ale personalităților care au contribuit la dezvoltarea patrimoniului cultural al Banatului de Munte. întreaga manifestare este coordonată de prof. Maria Radu Novac, cunoscută pentru implicarea sa în promovarea culturii, literaturii și tradițiilor din Banatul Montan. Evenimentul este organizat cu sprijinul Primăriei Orașului Oravița și al Casei de Cultură 'George Motoia Craiu' Oravița, având ca parteneri media: Radio România Reșița, Ziarul 'Revoluționarul', Banat Media și Banat TV., notează https://www.radioresita.ro/. De asemenea, Centrul Județean de Cultură și Artă Caraș-Severin organizează pe 14 iunie, în Centrul Civic al Reșiței, la o nouă întâlnire cu valorile autentice ale folclorului bănățean, în cadrul celei de-a II-a ediții a Zilei Banatului Montan, potrivit https://www.facebook.com/centruldeculturasiartacarasseverin/posts. Foto: (c) PAULA NEAMTU / AGERPRES FOTO Cascada Bigăr, situată în Parcul Na/ional Cheile Nerei din judeţul Caraş-Severin. *** Banatul Montan sau Banatul de Munte, acoperă o zonă întinsă din actualul județ Caraș-Severin, cu o istorie complexă și multiculturală, un pol al inovației economice timp de secole, bazat pe relația complexă dintre resursele naturale și dezvoltarea industrială. Regiunea a fost locuită încă din antichitate, fiind cucerită de Imperiul Roman, stăpânită, apoi, de otomani, integrată în Imperiul Habsburgic și, mai apoi, în România. Aceste influențe au creat un mozaic etnic și cultural remarcabil, unde românii, germanii (șvabii), sârbii, cehii, ungurii și croații au conviețuit și au contribuit la specificul locului, se arată pe https://www.romaniainfomagazin.ro/. Primele activități miniere din zonă datează din perioada romană. O importantă transformare economică a avut loc în secolul al XVIII-lea, odată cu intrarea Banatului sub administrație habsburgică. începând din 1716, resursele sale naturale - cărbune, fier, cupru, plumb, argint și uraniu - au început să fie exploateze masiv, ceea ce a atras mii de lucrători din întreaga Europă. Localități precum Reșița, Bocșa, Anina sau Oravița au devenit adevărate centre miniere, fiecare având un rol specific în uriașul complex industrial. La Reșița a fost aprins, în 1771, primul furnal. Până în secolul XIX, Banatul Montan devenise cel mai important centru industrial din sud-estul Europei. După unirea Banatului cu România în decembrie 1918, regiunea a cunoscut o nouă perioadă de expansiune economică, indică https://itibanatulmontan.ro/. Cazanele Dunării Foto: (c) NICOLAE BADEA /AGERPRES FOTO Regimul comunist a transformat Banatul Montan într-un pilon al politicii sale de industrializare forțată. Expansiunea a avut însă un cost ridicat, atât pentru mediu, cât și pentru comunitățile locale. După 1989, trecerea de la economia socialistă la economia de piață a adus cu sine provocări imense. Multe dintre uzine și mine au fost închise, iar locurile de muncă au dispărut într-un ritm rapid. în prezent, regiunea are un potențial imens de renaștere. Deși trecutul Banatului Montan este marcat de exploatarea intensivă a resurselor sale, viitorul poate fi unul al echilibrului, unde istoria, natura și comunitățile se împletesc armonios. Calea ferată Oravița-Anina Foto: (c) PAULA NEAMTU / AGERPRES FOTO Banatul Montan este cunoscut, de asemenea, pentru dansurile sale bănățene, portul popular cusut manual, cântecele vechi de nuntă și colindele unice, păstrate, și astăzi, cu sfințenie în satele din Almăj, Clisura Dunării sau Țara Gugulanilor. De asemenea, obiceiuri precum 'nedeile' de vară, claca, șezătorile, fășangul sau târgurile de toamnă, tablourile coregrafice care includeau hora, sunt parte integrantă a identității locale și continuă să fie celebrate cu mândrie în comunitățile bănățene de la munte. Regiunea găzduiește 25% din totalul monumentelor de patrimoniu industrial din România și anume: Furnalul nr. 2 din Reșița - singurul furnal de oțel care mai există în România; calea ferată Oravița-Anina - prima cale ferată montană din România, cunoscută și ca 'Semmeringul Bănățean'; rețeaua hidrotehnică din bazinul Bârzavei - capodoperă inginerească ce constă în aproape 80 de kilometri de canale, tuneluri și jgheaburi metalice, utilizate inițial pentru transportul lemnului și ulterior pentru alimentarea centralelor hidroelectrice; puțurile de mină din Anina - structuri, în curs de reabilitare, transformate în cel mai mare muzeu al mineritului din România, mai arată https://itibanatulmontan.ro/. Placa memorială romană 'Tabula Traiana' Foto: (c) NICOLAE BADEA /AGERPRES FOTO Banatul Montan atrage turiști din întreaga lume cu Parcurile naționale și Rezervațiile naturale precum Parcul Național Cheile Nerei - Beușnița, Parcul Național Semenic - Cheile Carașului, Parcul Natural Porțile de Fier, dar și cu alte obiective turistice la fel de spectaculoase: Cascada și Izvorul Bigăr, Morile de apă de la Rudărie - Eftimie Murgu, Cazanele Dunării, Monumentul lui Decebal, Mănăstirea Mraconia, Peștera Ponicova, Peștera Veterani, Tabula Traiana, Mănăstirea Sf. Ana, Via Transilvanica, Valea Almăjului, Lunca Timișului ș.a. *** O propunere legislativă privind instituirea zilei de 15 iunie ca Ziua Banatului Montan pentru a celebra identitatea istorică a acestei regiuni a fost inițiată la începutul anului 2025, de mai mulți senatori și deputați aparținând PSD, PNL, AUR, USR, Minorități. în expunerea de motive, inițiatorii amintesc de 'rolul geostrategic semnificativ, având o poziție importantă la intersecția drumurilor comerciale și militare dintre Occident și Orient. A fost un punct de întâlnire între diverse culturi și imperii, iar relieful său montan și poziția sa de apărare au făcut ca această regiune să joace un rol important împotriva invaziilor, în special în fața imperiilor: roman, otoman și habsburgic. Cunoscută și sub denumirea de Banatul Montan, această regiune istorică situată în sud-vestul României are o istorie complexă, marcată de schimbări politice, culturale și teritoriale.', indică site-ul https://www.cdep.ro/. Inițiatorii au propus ziua de 15 iunie, o dată importantă pentru istoria Banatului Montan, dar mai ales, 'pentru activitatea lui Eftimie Murgu, ca fiu al Banatului de Munte.' în timpul Revoluției de la 1848, un moment important a avut loc în Banat, când la 15 iunie 1848, Eftimie Murgu a fost numit în funcția de căpitan suprem al Banatului 'ceea ce a marcat o acțiune de afirmare și rezistență a identității naționale românești în fața dominației străine.', se mai arată în expunerea de motive. Proiectul de lege a fost adoptat, în plen, de Senat, la 17 martie 2025, iar de Camera Deputaților, la 8 aprilie 2025, cu 240 voturi pentru, 5 contra și 45 de abțineri. Președintele interimar al României, Ilie Bolojan, a promulgat, la 8 mai, prin Decretul nr.630/2025, Legea nr.60/2025 privind instituirea zilei de 15 iunie ca Ziua Banatului Montan, care a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 428 din 9 mai 2025. Actul normativ prevede ca sărbătoarea anuală a Zilei Banatului Montan să fie marcată de autoritățile publice, autoritățile administrației publice centrale și locale, de instituțiile publice de cultură din țară și străinătate, precum și de organizațiile aparținând minorităților naționale, prin organizarea unor acțiuni și evenimente cu caracter cultural, educativ și artistic. Totodată, autoritățile publice și autoritățile administrației publice centrale și locale, serviciile publice deconcentrate, precum și organizațiile aparținând minorităților naționale pot sprijini material sau logistic organizarea și desfășurarea acțiunilor și evenimentelor, în limita alocărilor bugetare aprobate. Cu ocazia sărbătoririi anuale a Zilei Banatului Montan, Societatea Română de Radiodifuziune și Societatea Română de Televiziune, în calitate de servicii publice, pot produce, difuza sau redifuza conținut editorial care promovează acțiunile și activitățile realizate cu ocazia manifestărilor dedicate Zilei Banatului Montan, potrivit https://legislatie.just.ro/. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea; editor: Horia Plugaru ,editor online: Andreea Preda)
PERSONALITATEA ZILEI: Jorge Luis Borges, considerat cel mai important scriitor latino-american
Considerat cel mai important scriitor latino-american, ce a revoluționat literatura sud-americană a secolului trecut, opera lui Borges a schimbat felul în care a fost înțeleasă literatura modernă. în centrul scrisului său se află teme precum infinitul, timpul, memoria, visul, identitatea, labirintul și cartea privită ca univers în sine. Orbirea sa aproape completă a devenit și ea o dimensiune importantă a biografiei și imaginarului său literar. Este, de asemenea, considerat un precursor al realismului magic, în proza sa, fantasticul luând forma unor concepte abstracte precum labirinturile, oglinzile și timpul infinit. Timpul este subminat, nu este linear, trecutul, prezentul și viitorul putând coexista, iar identitatea personajelor devenind fluidă sau interșanjabilă. A lucrat și ca bibliotecar, iar între 1955 si 1973 a fost director al Bibliotecii Naționale a Argentinei. în România este cunoscut mai ales datorită volumelor sale de povestiri 'Istoria universală a infamiei', 'Grădina cu cărări ce se bifurcă', 'Moartea și busola'. La Polirom, au fost traduse volume precum: 'Poezii' (2005, 2017), 'Cărți scrise în doi' (2005, 2008), 'Moartea și busola. Proză completă 1' (2006, 2015), 'Cartea de nisip. Proză completă 2' (2006, 2015), 'Eseuri' (2006, 2015), 'Cartea ființelor imaginare' (în colaborare cu Margarita Guerrero, 2006), 'Texte captive' (Polirom, 2010), 'Dialoguri' (alături de Ernesto Sabato, 2010), 'Borges la 80 de ani. Conversații. Cărțile și noaptea' (2014), 'Tangoul. Patru conferințe' (2018), 'Istoria eternității. Evaristo Carriego' (2021) și 'Făuritorul. Ficțiuni. Memoria lui Shakespeare' (2021), conform polirom.ro. S-a născut într-o familie înstărită, la 24 august 1899, la Buenos Aires. La scurtă timp după nașterea sa, a călătorit alături de familie în Europa, primind de mic o educație multilingvă. După întoarcerea în Buenos Aires, la 22 de ani, a publicat primul său volum de poezii, 'Fervor de Buenos Aires'. A continuat să publice apoi, alături de poezii, și eseuri. în anii '30 a început să scrie proză scurtă. Primul său volum important, 'Istoria universală a infamiei', a fost publicat la vârsta de 36 de ani. Amestecul de realitate și ficțiune din acest volum va deveni o caracteristică importantă a prozei de mai târziu a lui Borges. Tot în această perioadă, publică două dintre cele mai cunoscute colecții de povestiri ale sale, 'Ficțiuni și Aleph'. A devenit, în anii '50, director al Bibliotecii Naționale. Odată cu înaintarea în vârstă, vederea i-a slăbit și a reînceput să scrie proză scurtă și poezie. Ultima sa carte, 'Atlas', a scris-o alături de Maria Kodama, cu care s-a căsătorit cu o lună înainte de moarte. Despre 'Moartea și busola. Proză completă 1', tradusă la Polirom, în 2006 și 2015, Alfonso Reyes spunea, citat de polirom.ro, că 'fanteziile lui Borges au ceva de utopii logice cu înfiorări de tip Edgar Poe. Borges e un magician al ideilor. Transformă toate motivele pe care le atinge și le duce la un alt registru mental. 'Cartea de nisip', un volum de proze scurte, reprezintă 'alegorii care combină simplitatea unui povestitor popular cu viziunea complexă a unui om care a explorat până la miezul propriei ființe labirinturile', se arată pe https://www.britannica.com/. Despre 'Tangoul. Patru conferințe', Andrei Ionescu, apreciază că 'oferă o viziune nostalgică și plină de farmec, cum marii scriitori știu să plăsmuiască, asupra unuia dintre cele mai răsunătoare fenomene ale culturii argentiniene, aureolat de o faimă mondială - tangoul'. A încetat din viață la 14 iunie 1986. AGERPRES/ (Documentare - Ionela Gavril, editor: Cerasela Bădiță ,editor online: Andreea Preda) Sursa fotografiilor: Jorge Luis Borges/Facebook
Adrian Veștea, desemnat premier de președintele Nicușor Dan (fișă biografică)
Președintele Nicușor Dan a anunțat, la 14 iunie 2026, că îl propune pentru funcția de premier pe Adrian Veștea, după ce Eugen Tomac și-a depus mandatul de premier desemnat în dimineața acestei zilei. Președintele Nicușor Dan l-a desemnat pe europarlamentarul Eugen Tomac pentru funcția de premier la data de 4 iunie, în contextul în care Guvernul Ilie Bolojan a fost demis prin moțiune de cenzură la 5 mai. *** Adrian-Ioan Veștea s-a născut la 14 decembrie 1973, conform CV-ului de pe site-ul gov.ro. A urmat cursurile Universității ''George Barițiu'' din Brașov (1996-2000). Diplomă de licență obținută la Academia de Studii Economice București, în domeniul Contabilitate și informatică de gestiune. A obținut: Certificat expert contabil, la Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România (2003-2004); Diplomă de absolvire program de specializare postuniversitară, în domeniul ''Managementul administrației publice în contextul integrării europene'', la Institutul Național de Administrație Sibiu, Program de specializare postuniversitară organizat în asociere cu Universitatea ''Lucian Blaga'' din Sibiu (2005-2006); Diplomă de master, în domeniul ''Managementul administrației publice în procesul integrării europene'', la Universitatea ''Lucian Blaga'' din Sibiu - ULBS (2006-2007). A lucrat în cadrul Ocolului Silvic al orașului Râșnov (1992-1993) și în cadrul Institutului de Cercetări și Amenajări Silvic - ICAS (1994-2000); cadru didactic asociat la Liceul Tehnologic Silvic ''Dr. Nicolae Rucăreanu'' Brașov (2000-2001); economist la S.C. Asco Precision Works S.R.L. - Codlea, jud. Brașov (2001-2003); contabil-șef la S.C. Asco S.A - Codlea, jud. Brașov (2003-2004). Este membru al Partidului Național Liberal (PNL) din anul 1994, conform https://vestea.pnlbrasov.ro. A fost co-președinte al PNL Brașov alături de Mihail Veștea începând cu martie 2016, iar în aprilie 2017 a fost ales președinte al filialei județene Brașov. A deținut funcția de președinte al PNL Brașov până în august 2025. A fost secretar general interimar al PNL (dec. 2024 - iul. 2025). în prezent este prim-vicepreședinte al PNL, ales în cadrul Congresului extraordinar al partidului din 12 iulie 2025. A fost primar al orașului Râșnov timp de trei mandate (2004-2016). în perioada 2016-2020, a deținut primul mandat de președinte al Consiliului Județean Brașov, iar în 2020, a obținut cel de-al doilea mandat. în urma alegerilor locale din 9 iunie 2024 a câștigat un nou mandat de președinte al Consiliului Județean Brașov. A fost ministru al Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației în Guvernul condus de Marcel Ciolacu, începând din 15 iunie 2023. Adrian Veștea și-a înaintat demisia din funcția de ministru al Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației în data de 30 octombrie 2024, în condițiile în care urma să își preia mandatul de președinte al Consiliului Județean Brașov. Președinte al Uniunii Naționale a Consiliilor Județene din România (UNCJR) (2020-2023). în cadrul ședinței Adunării Generale a UNCJR, desfășurată la 27 ianuarie 2025, la București, Adrian-Ioan Veștea, președinte CJ Brașov, a fost ales prim-vicepreședinte al UNCJR. AGERPRES/(Documentare - Andreea-Gabriela Onogea, editor: Ionela Gavril, editor online: Ady Ivaşcu)
Președintele SUA, Donald Trump, împlinește 80 de ani (14 iunie)
Donald Trump, cel de-al 47-lea președinte al Statelor Unite, s-a născut la 14 iunie 1946, în Queens, New York. Fiul lui Fred Trump, un bogat investitor imobiliar stabilit în New York City, Donald Trump a absolvit New York Military Academy (NYMA) din New York (1964) și Școala de Business Wharton a Universității Pennsylvania (1968). După terminarea studiilor, s-a alăturat companiei imobiliare a tatălui său, redenumită The Trump Organization, potrivit site-urilor thefamouspeople.com și whitehouse.gov/. The Trump Organization s-a implicat, în anii '80-'90, într-o multitudine de proiecte, inclusiv hoteluri, stațiuni, clădiri rezidențiale și comerciale, cazinouri și terenuri de golf, atât în Statele Unite, cât și în străinătate. Criza imobiliară din această perioadă l-a condus însă la faliment, potrivit surselor citate. Donald Trump, alături de Fred Trump Sursa foto: bbc.com în anii 2000, afacerile sale imobiliare s-au revigorat. în paralel, a dezvoltat o serie de afaceri și în industria modei sau în formare profesională (Trump University sau The Trump Entrepreneur Initiative; 2010), mai scrie site-ul thefamouspeople.com. Donald Trump, alături de părinţi. Fred Trump şi Mary Anne Sursa foto: bbc.com A făcut parte din Partidul Republican până în 2001, și, după ce a fost membru al Partidului Democrat (2001-2008), s-a reînscris în Partidul Republican, în 2009, notează site-ul thefamouspeople.com. * Primul mandat (2017-2021) Candidat al Partidului Republican la alegerile prezidențiale americane din 2016, a fost nominalizat oficial de partid, în iulie 2016. Donald Trump a câștigat alegerile primare din partid, la 2 martie 2016, acesta aflându-se în competiția internă cu alți patru candidați: Marco Rubio (senator de Florida), Ted Cruz (senator de Texas), John Kasich (guvernator Ohio) și Ben Carson (chirurg). A câștigat alegerile prezidențiale din SUA, desfășurate la 8 noiembrie 2016, cu sloganul 'Make America Great Again', învingând-o pe candidata democrată Hillary Clinton. A preluat funcția la 20 ianuarie 2017. în timpul primului mandat la președinția SUA (2017-2021), Trump s-a remarcat prin folosirea platformei de socializare Twitter (actuală platformă X) ca mecanism principal de comunicare directă cu publicul american, alți politicieni și corpul de presă, se arată pe site-ul whitehouse.gov/. A semnat un proiect de lege major de reformă fiscală și a supravegheat o reducere a reglementărilor federale. Politicile sale comerciale protecționiste au inclus tarife la aluminiu, oțel și alte produse de import. Administrația Trump a renegociat și acorduri comerciale cu Mexic, Canada, China, Japonia și Coreea de Sud. Alte priorități interne au inclus numirea membrilor Curții Supreme, sistemul judiciar federal, bugetele militare crescute, controlul frontierelor și al imigrației, reforma justiției penale și reducerea prețurilor medicamentelor eliberate pe bază de rețetă, mai informează site-ul whitehouse.gov/. Foto: (c) Carlos Barria/Reuters în politica externă, prima administrație Trump a mutat Ambasada SUA în Israel de la Tel Aviv la Ierusalim. în 2018, președintele Trump a participat la un summit cu Kim Jong Un, fiind pentru prima dată când un președinte american în exercițiu se întâlnea cu un lider nord-coreean. Foto: (c) KCNA via REUTERS La 24 august 2020, a fost desemnat candidatul Partidului Republican în cursa pentru un al doilea mandat la Casa Albă. în urma alegerilor prezidențiale din noiembrie 2020, Trump a fost învins de candidatul Partidului Democrat, Joe Biden. A refuzat să admită înfrângerea, făcând acuzații de fraudă electorală. Aliații lui Trump din Congres au indicat că vor obiecta la certificarea Congresului a rezultatelor pe 6 ianuarie 2021. în acea zi, protestatarii pro-Trump au asaltat clădirea Capitolului SUA, la instigările lui Trump, perturbând confirmarea alegerilor prezidențiale, ceea ce a dus la evacuarea Congresului, potrivit washingtonpost.com/ și nytimes.com/. Foto: (c) Shannon Stapleton/REUTERS * Problemele penale A fost al treilea președinte din istoria SUA care a fost pus sub acuzare de Camera Reprezentanților și singurul președinte care a fost pus de mai multe ori sub acuzare: în 2019 - pentru abuz de putere și obstrucție a Congresului în legătură cu scandalul Ucrainei; în 2021 - pentru 'incitare la insurecție' în legătură cu asaltarea Capitolului Statelor Unite de către o mulțime violentă de susținători ai lui Trump, în timp ce Congresul s-a întrunit în sesiune comună pentru a număra voturile de la alegerile prezidențiale din 2020. Ambele puneri sub acuzare s-au încheiat prin achitarea lui de către Senatul Statelor Unite. în august 2023, Donald Trump a fost din nou pus sub acuzare, fiind acuzat de complot pentru a rămâne la putere, în ciuda înfrângerii la alegerile din 2020, informează site-ul https://www.cbsnews.com/. în mai 2024, un juriu din New York l-a găsit pe Donald Trump vinovat de 34 de infracțiuni de falsificare a înregistrărilor comerciale, devenind astfel primul fost președinte american condamnat pentru o infracțiune. Sentința, ce urma să fie pronunțată în iulie, apoi în septembrie, a fost amânată succesiv. Foto: (c) Justin Lane/EPA La 10 ianuarie 2025, un judecător din New York a confirmat condamnarea lui Donald Trump în procesul în care acesta este acuzat de plăți disimulate către o actriță de filme pentru adulți, dar miliardarul republican va fi scutit de pedeapsă. Decizia de condamnare a fost contestată (surse: AFP, Reuters, https://www.bbc.com/). * Al doilea mandat (2025-prezent) Și-a anunțat înscrierea în cursa prezidențială, din 5 noiembrie 2024, încă din 2022. A fost desemnat oficial candidatul Partidului Republican la alegerile prezidențiale la data de 15 iulie 2024, în cadrul Convenției naționale a Partidului Republican (15-18 iulie 2024). în context, Donald Trump a anunțat că îl va alege pe senatorul de Ohio, James David Vance, pentru a-i fi vicepreședinte în cazul în care va câștiga alegerile prezidențiale din noiembrie. La 6 noiembrie 2024, republicanul Donald Trump a obținut un nou mandat nesuccesiv de președinte, învingând-o pe democrata Kamala Harris. Donald Trump a utilizat același slogan ca în alegerile din 2016: 'Make America Great Again'. Mandatul său a debutat la 20 ianuarie 2025. Al doilea său mandat a avut în centrul preocupărilor reforma imigrației, deportările, aplicarea de tarife vamale altor țări, reducerea cheltuielilor federale, reducerea forței de muncă federale, creșterea autorității executive și implementarea unei politici externe neintervenționiste. Foto: (c) Dept. of DefenseTSgt Kimberly NagleHandout via REUTERS în acest al doilea mandat, Donald Trump a impus, în februarie 2025, taxe vamale de 25% asupra mărfurilor din Canada, cu excepția hidrocarburilor indexate cu 10%, din Mexic și 10% suplimentar pentru mărfurile din China. De asemenea, în martie 2025, Statele Unite au impus noi tarife de 25% la importurile de oțel și aluminiu din întreaga lume. Tot în martie 2025, Donald Trump a anunțat un ordin prin care a pus capăt statutului legal a peste 500.000 de migranți latino-americani, oferindu-le câteva săptămâni pentru a părăsi SUA. De cel de-al doilea mandat al lui Donald Trump se leagă și proiectul său, Consiliul Păcii (BoP). Conceput inițial, în septembrie 2025, ca organism internațional însărcinat cu supravegherea proceselor planului de pace pentru Gaza, în ianuarie 2026, BoP a fost lansat, la Davos, ca organizație internațională cu scopul de a promova consolidarea păcii în întreaga lume (sursa: whitehouse.gov/). BoP are în prezent 27 de state semnatare (+ Kosovo), între care: Argentina, Belarus, Bulgaria, Egipt, Ungaria, Israel, Turcia, Emiratele Arabe Unite, etc. (sursa: boardofpeace.org/) Foto: (c) Jonathan Ernst/Reuters Tot în materie de politică externă, la 7 ianuarie 2026, SUA s-au retras din mai multe organizații internaționale între care: OMS, UNHCR, Programul Alimentar Mondial, UN Women, Consiliul ONU pentru Drepturile Omului, Comisia de la Veneția, Consiliul Economic și Social al ONU (ECOSOC) etc. (sursa: https://www.whitehouse.gov). La 3 ianuarie 2026, administrația americană a declanșat o operațiune militară amplă cu elicoptere și forțe speciale de elită, care a rezultat în capturarea președintelui venezuelean, Nicolas Maduro, și evacuarea acestuia din Venezuela în SUA pe cale aeriană. Pe 5 ianuarie 2026, președintele venezuelean, Nicolas Maduro, a pledat, la Tribunalul Federal din New York, nevinovat, declarându-se ''prizonier de război''. Nicolas Maduro este judecat în SUA pentru acuzațiile de trafic de droguri și de terorism (sursa: AFP). De al doilea mandat al lui Trump este legată și declanșarea războiului din Iran, în 28 februarie 2026, de către SUA și Israel. Administrația Trump a oferit diverse explicații pentru declanșarea războiului, între care necesitatea prevenirii represaliilor iraniene după un atac israelian așteptat, distrugerea capacităților de rachete ale Iranului, împiedicarea regimului de la Teheran să construiască o armă nucleară, confiscarea resurselor petroliere ale regimului iranian sau realizarea unei schimbări de regim etc. (surse: Reuters, AFP) în martie 2026, Donald Trump ocupa poziția 666 în topul Forbes al celor mai bogați oameni din lume, cu o avere estimată la circa 6,1 miliarde de dolari în 2026, conform forbes.com/profile/donald-trump/. A scris, de asemenea, o serie de cărți: 'Trump: The Art of the Deal', 'Trump: The Art of Survival', 'Trump: The Art of the Comeback' 'Trump: Surviving at the Top', 'Trump: How to Get Rich', 'Trump: Think Like a Billionaire: Everything You Need to Know About Success, Real Estate and Life', potrivit site-ului www.donaldjtrump.com. Donald Trump a fost căsătorit de trei ori: cu Ivana Zelnickova (1977-1992), cu care a avut trei copii; cu Marla Maples (1993-1999), cu care are o fiică; cu Melania Knauss (2005-prezent), cu care are un fiu. AGERPRES/(Documentare - Ionela Gavril, editor: Liviu Tatu ,editor online: Andreea Preda)
DOCUMENTAR: Cântărețul britanic Boy George împlinește 65 de ani (14 iunie)
Britanicul Boy George (nume real George Alan O'Dowd) este un cântăreț, compozitor și o figură emblematică a culturii pop britanice. Ca solist al trupei Culture Club, a redefinit moda și cultura anilor '80 prin stilul său androgin, machiajul extravagant și vocea inconfundabilă. S-a născut în 14 iunie 1961, la Eltham, Londra. Din copilărie i-a plăcut să se îmbrace extravagant și să se comporte nonconformist, fapt ce a dus la exmatricularea sa, din cauza hainelor și machiajelor ciudate, conform site-ului https://www.biography.com/. Spre finalul anilor '70, muzica din Marea Britanie începuse să fie influențată de curentul neoromantic (New Romantic), în care bărbații se machiau și purtau haine androgine, stil pe care George l-a adoptat imediat. Malcolm McLaren, managerul trupei punk Sex Pistols și al grupului Bow Wow Wow, l-a remarcat și i-a propus să cânte la cea de-a doua trupă. Având succes, George a hotărât să-și înființeze propriul grup - The Sex Gang Children -, în care s-au alăturat basistul Mikey Craig, bateristul Jon Moss și Roy Hay la chitară și claviaturi. Ulterior, grupul și-a schimbat numele în Culture Club și a încheiat contracte cu Virgin Records (Marea Britanie) și cu Epic Records (SUA). Primul album apărut a fost ''Kissing To Be Clever'', în 1982, care includea piesa 'Do You Really Want To Hurt Me?', aceasta urcând pe primul loc în topurile muzicale din 16 țări, notează boygeorgeandcultureclub.net. Stilul muzical abordat de Culture Club se încadrează în principal în zona de new wave, pop și soul, cu influențe reggae și dance-pop. Un an mai târziu, în 1983, a fost lansat albumul ''Colour By Numbers'', ce cuprinde single-ul 'Karma Chameleon', clasat pe primul loc în topurile muzicale din mai multe țări. în 1984, trupa Culture Club a primit premiul Grammy pentru Cel mai bun debut, arată grammy.com. Spre sfârșitul anului 1985, au început înregistrările pentru următorul album de studio, ''From Luxury To Heartache'' (1986). în 1986, trupa Culture Club s-a destrămat, iar George a început o carieră solo, lansând, în 1987, albumul ''Sold'', ce cuprinde sonorități soul și pop. Unul dintre cele mai semnificative succese ale artistului de la începutul anilor '90 a fost piesa 'The Crying Game' (1992), care a intrat în Top 20 din Statele Unite. în 1998, trupa Culture Club s-a reunit pentru turneul 'Big Rewind' din America și, în același an, a intrat în topurile britanice, cu piesa 'I Just Wanna Be Loved'. La începutul anilor '90, George s-a remarcat și ca DJ, bucurându-se de succes atât în Marea Britanie, cât și în SUA. în 2002, i s-au alăturat mai multe celebrități pentru premiera musicalului său, 'Taboo', în care prezintă povestea vieții sale. Musicalul cuprinde atât piese create de George special pentru acest proiect, cât și single-uri ale trupei Culture Club, cum ar fi 'Do You Really Want to Hurt Me?' și 'Karma Chameleon.' în 1999, Culture Club, cu Boy George vocalist, a lansat cel de-al cincilea material discografic de studio, intitulat 'Don't Mind if I Do', care conține hituri precum 'I Just Wanna Be Loved' și 'Your Kisses Are Charity'. A urmat o perioadă în care artistul nu a mai avut activitate muzicală, dar s-a confruntat cu diferite probleme legate de lege și justiție, menționează site-ul https://www.biography.com/. Abia în 2013, Boy George a lansat un nou album, ''This Is What I Do'', adoptând și un stil de viață mai puțin extravagant. A avut, pentru o scurtă perioadă, o casă de discuri - ''More Protein'', dar și o nouă trupă - ''Jesus Loves you'' (1989-1992). Prima sa cartea autobiografică, ''Take It Like A Man'', a fost lansată în 1995. 'Straight' este cea de-a doua autobiografie a lui Boy George (scrisă împreună cu Paul Gorman), publicată inițial în 2005. Cartea oferă o perspectivă sinceră și detaliată asupra vieții excentricului artist, urmărind ascensiunea fulminantă a trupei Culture Club, deceniile de celebritate și tranziția sa spre muzica dance și teatrul muzical, conform theguardian.com. în ianuarie 2016, Boy George l-a înlocuit pe Tom Jones în cadrul emisiunii ''The Voice UK'' (Vocea Marii Britanii), iar doi ani mai târziu a lansat albumul 'Life' cu Culture Club. Cele mai recente apariții discografice solo ale artistului sunt albumele 'This Is What I Dub, Vol.1' (2020), 'Cool Karaoke, Vol.1' (2021) și 'SE18' (2025). AGERPRES/(Documentare - Horia Plugaru, editor: Doina Lecea ,editor online: Andreea Preda) Sursa fotografiilor: Boy George & Culture Club/Facebook
FRAGMENT DE ISTORIE: 80 de ani de la prezentarea la ONU a Planului Baruch de control al energiei atomice (14 iunie 1946)
Bombardamentele nucleare lansate asupra Japoniei la 6 și 9 august 1945 au reprezentat intrarea umanității într-o nouă etapă a modalităților de purtare a războiului prin utilizarea armelor cu încărcătură nucleară. Cercetători și oameni de știință ai domeniului au înțeles pericolul reprezentat de această nouă amenințare pentru pacea și securitatea internaționale și care devenea un puternic instrument de forță în mâinile liderilor politici, prin urmare au atras atenția asupra necesității controlului acestui tip de armament, potrivit www.armscontrol.org. Un prim demers pentru coagularea unui efort internațional de control al armelor nucleare a avut loc la 15 noiembrie 1945, prin emiterea declarației comune a președintelui american Harry Truman, cu premierul britanic Clement Attlee și premierul canadian Mackenzie King, prin care se propunea ''stabilirea unei comisii sub auspiciile Națiunilor Unite pentru pregătirea unor recomandări privind eliminarea completă a utilizării energiei atomice pentru scopuri distructive și promovarea folosirii acesteia în scopuri pașnice'', potrivit www.armscontrol.org. Sursa foto: atomicarchive.com Se urmărea ca noua comisie a ONU să elaboreze garanții eficiente prin inspecție și alte mijloace pentru a proteja statele care respectă reglementările împotriva pericolelor de încălcare, avertizând în același timp împotriva răspândirii de informații specializate înainte ca astfel de garanții să fie puse în aplicare. Propunerea a fost făcută publică, sub forma unui comunicat de presă, difuzat la Moscova, la 27 decembrie 1945, la finalul reuniunii miniștrilor de externe ai Uniunii Sovietice, Marii Britanii și Statelor Unite ale Americii. Aceasta conținea proiectul de rezoluție al Adunării Generale privind instituirea Comisiei ONU care să se ocupe de chestiunile care vizează energia atomică. La 24 ianuarie 1946, Adunarea Generală a adoptat o versiune a textului sub forma unei prime rezoluții oficiale, respectiv ''Rezoluția 1(I)''. Sursa foto: atomicarchive.com Departamentul de Stat al SUA a continuat demersurile pentru avansarea unei propuneri adecvate privind controlul internațional al armelor nucleare. Sursa foto: atomicarchive.com La 7 ianuarie 1946, secretarul de stat James Byrnes l-a desemnat pe subsecretarul de stat Dean Acheson să coordoneze Comitetul pentru Energie Atomică. Acesta, la rândul său, a desemnat un Consiliu consultativ condus de David Lilienthal pentru redactarea raportului inițial. Demersul, concretizat sub forma raportului Acheson-Lilienthal, a fost transmis secretarului de stat Byrnes la 17 martie 1946 și difuzat opiniei publice câteva zile mai târziu. Acest document a devenit, cu câteva amendamente importante, nucleul Planului Baruch. Secretarul de stat american James Byrnes l-a desemnat pe omul de afaceri Bernard Baruch să ocupe poziția de reprezentant al SUA la Comisia pentru Energia Atomică a ONU, chiar dacă această propunere nu era împărtășită de oficiali apropiați proiectului, printre care Dean Acheson. Bernard Baruch era un finanțist respectat în Congres și și-a ales singur echipa cu care avea să lucreze la realizarea proiectului, potrivit www.armscontrol.org. Sursa foto: ahf.nuclearmuseum.org Planul lui Baruch aborda numeroase chestiuni, regăsite în Rezoluția 1(I), printre care cooperarea științifică, puterea nucleară, dezarmarea și măsurile de prevenire a utilizării armelor nucleare. Planul a împrumutat mult din raportul Acheson-Lilienthal. Potrivit documentului, niciun stat nu trebuia să beneficieze de drept de veto prin care să se bucure de protecție cei care încalcă măsurile de control. Baruch menționa, cu prilejul prezentării planului său, la 14 iunie 1946, în Comisia pentru Energie Atomică a Națiunilor Unite că procesul de dezarmare nu reprezenta o chestiune facilă, iar înainte ca un stat să renunțe la orice tip de arme care i-ar putea asigura victoria într-o confruntare trebuie să beneficieze de garanții solide, mai mult decât de simple asigurări verbale. Pe fondul relațiilor tensionate dintre Uniunea Sovietică și SUA, administrația de la Moscova nu ar fi renunțat la dreptul său de veto pentru admiterea unei astfel de propuneri venite din partea guvernului american, pentru că i-ar fi limitat posibilitatea obținerii armelor nucleare și ar fi instituit deschiderea granițelor către echipele de verificări. Reprezentantul sovietic Andrei Gromîko a avansat o propunere alternativă la 19 iunie 1946, care a reconsiderat proiectul Planului Baruch. Aceasta a început cu o convenție care interzicea producerea, depozitarea sau utilizarea armelor atomice și care impunea distrugerea tuturor acestor arme. încălcările ar fi reprezentat ''crime împotriva umanității'', iar măsurile de constrângere să fie impuse în conformitate cu legislația internă. Gromîko menționa că activitatea comisiei ar fi fost eficientă dacă demersurile de verificare s-ar fi desfășurat în acord cu prevederile Cartei ONU. Sursa foto: blog.nuclearsecrecy.com Raportul Comisiei, avansat în decembrie 1946, nu obținuse consensul, pentru că Uniunea Sovietică și Polonia s-au abținut de la exprimarea votului. Documentul concluziona că un control internațional era fezabil din punct de vedere tehnologic. în plus, stipula că, deși era esențială adoptarea unei convenții pentru scoaterea în afara legii a armamentului nuclear, nu reprezenta un demers suficient pentru asigurarea utilizării armelor nucleare în scopuri pașnice. Raportul întărea, de asemenea, propunerea SUA de eliminare a dreptului de veto. Rapoartele Comisiei ONU din 1947 și 1948 s-au confruntat cu opoziția Uniunii Sovietice, pentru ca în raportul din 1948 să se constate faptul că activitatea Comisiei a ajuns într-un moment de impas. A continuat să își desfășoare activitatea în 1949, dar în septembrie, același an, SUA au anunțat că Uniunea Sovietică a efectuat un test nuclear. în ianuarie 1950, Uniunea Sovietică s-a retras de la discuțiile Comisiei, iar Adunarea Generală a dizolvat acest for în ianuarie 1952. Moștenirea Planului Baruch s-a regăsit în propunerea ''Atomi pentru Pace'', avansată Adunării Generale a ONU, la 8 decembrie 1953, de președintele american Dwight D. Eisenhower, prin care se cerea un cadru de cooperare pașnică în domeniul nuclear. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Doina Lecea ,editor online: Andreea Preda) Sursa foto din deschidere: osti.gov