reportaj
103 articole
REPORTAJ Amintiri pe patru roți - peste 50 de mașini Dacia de epocă, prezente la Vaslui
Piața Centrului Civic din Vaslui a devenit sâmbătă loc de întâlnire al pasionaților de autoturisme Dacia, cu ocazia celei de a XVIII-a ediții a 'întâlnirii Naționale Dacia Clasic', organizată de Retromobil Club România. Prilej de a păstra vie memoria unei mărci emblematice pentru români, evenimentul a reunit peste 50 de automobile Dacia istorice, restaurate sau conservate, modele de referință precum Dacia 1100 și 1300, dar și exemplare rare care au atras privirile vizitatorilor. Astfel, colecționari din toate colțurile țării, oameni care împărtășesc aceeași pasiune pentru mașinile de epocă, și-au prezentat autoturismele păstrătoare de povești. 'Sunt multe mașini rare, multe mașini deosebite. Pentru noi, deosebită în sine, ca nație, este Dacia 1300, pentru că am crescut cu ea, nu prea aveam de ales și de aceea reprezintă o amintire și o plăcere pentru noi. Avem aici multe exemplare speciale. Facem parte din Retromobil Club România, suntem Secția Dacia Clasic. Am ajuns la ediția a XVIII-a, deci suntem destul de vechi în povestea asta. încercăm să aducem exemplare rare. Avem, de exemplu, o Dacia 1302. Este, practic, prima Dacie Papuc. Sunt foarte rare pentru că au fost produse puține și viața lor a fost grea. în general, Daciile 1300 au mai scăpat pentru că erau vândute și către populație, iar oamenii aveau foarte mare grijă de ele. Daciile 1302 nu au ajuns la populație, au fost folosite exclusiv în industrie, în fabrici și uzine, unde au avut viață de mașină de lucru și nu au supraviețuit. Cred că în total sunt trei sau patru mașini care au reușit să 'scape', de aceea este o mașină destul de rară', a precizat, pentru AGERPRES, președintele Secției Dacia Clasic din cadrul Retromobil România, Ovidiu Măgureanu. O altă mașină expusă la Vaslui a fost ultima Dacie berlină produsă la Uzina din Mioveni. 'Dacia berlină a fost produsă din 1969 până în 2004 și avem printre mașinile expuse, la această ediție, chiar ultima mașină fabricată la Mioveni. La ieșirea de pe banda de producție s-a făcut o festivitate și toți cei care au participat în schimbul respectiv și au construit această mașină au semnat pe ea. Pe mașină se află și semnătura regretatului director Constantin Stroe de la Dacia, care a murit din păcate, cel care, din punctul meu de vedere, a salvat uzina. Pentru că el a reușit să refacă înțelegerea cu Renault. Deci el a reușit să readucă Renault în povestea asta cu Dacia și după aceea știe toată lumea ce a urmat', a povestit Ovidiu Măgureanu. El susține că de la an la an manifestarea a atras tot mai mulți colecționari dar și vizitatori, iar fiecare ediție a paradei mașinilor Dacia trezește amintiri plăcute persoanelor ajunse la vârsta mijlocie, care își aduc aminte cum mergeau în concedii cu părinții sau cum mai urcau din când în când la volan, dar și vârstnicilor, care vorbesc cu nostalgie despre cum au început să conducă sau cum reparau mașina în fața blocului făcând din asta prilej de întâlnire cu vecinii și prietenii. Un aspect deosebit remarcat de organizatorii acestei parade este acela că tinerii și copiii sunt foarte interesați să descopere aceste comori pe patru roți. Doi dintre copiii prezenți la paradă au fost Mihai și David, ambii veniți de la Constanța împreună cu tații lor. Au crescut alături de părinți pasionați de mașini și par să le calce acestora pe urme. 'Ne plac mașinile Dacia, am aflat multe lucruri despre acestea de la părinții noștri și am ajuns să le îndrăgim. Sunt mașinile cu care părinții și bunicii noștri au crescut și acest hobby pe care l-am văzut la ei ni se pare special', au spus copiii. Printre vizitatorii prezenți la paradă s-au numărat doamna Ioana și domnul Constantin. Trecuți de vârsta de 65 de ani, cei doi soți își amintesc cu drag de vremurile în care, tineri fiind, au avut propria Dacie. Chiar dacă acum au o altă mașină, mult mai fiabilă și mai performantă, vorbesc cu nostalgie despre Dacia. 'Dacia e prima mașină pe care am condus-o și aici, la fel ca atunci când vorbești de prima iubire, nu se uită niciodată. Această mașină mi-a rămas în suflet. îmi amintesc că îmi mai făcea și probleme, se mai defecta, dar se repara ușor. Când spun Dacia mă gândesc la tinerețea noastră, la trecutul nostru', a mărturisit domnul Constantin. Tudor Oprea este un tânăr pasionat de automobilele vechi. Le-a descoperit când era copil și a transformat dragostea pentru mașini într-o activitate de zi cu zi. Are în colecție 50 de mașini vechi cu care participă la parade și expoziții sau pe care le închiriază. Spune că pasiunea este costisitoare, dar e convins că merită să salveze mașinile vechi, să le întrețină și să le aducă în fața oamenilor. La Vaslui a venit cu o Dacia Nova. 'Aveam cinci ani când am participat la un eveniment în care erau prezentate mașini și de atunci am zis că îmi plac foarte mult Daciile. Am undeva la 50 de mașini, merg cu ele la expoziții, la Retromobil, la evenimente, peste tot unde se poate. Le mai închiriez pentru filmări de epocă. îmi place să le conserv, adică vreau să mă asigur că sunt păstrate cât mai bine. Nu le țin afară. Chiar dacă de o mașină nu mă ocup un an sau doi, știu că stă acolo în siguranță și e salvată și protejată. Și părinții mei au avut Dacii. Când venim la evenimente - fiecare membru al familiei e cu câte o mașină. Tata chiar a avut o Nova exact ca asta, în care am și eu o poză de când eram mic și eram la volanul ei. Era identică, inclusiv culoarea. Nu mai știu dacă avea exact aceleași dotări. Bunicul meu a avut tot o Dacia 1300, dar ei, din păcate, le-au vândut. Până în 2010 dispăruseră din familie. După aceea s-a făcut că am găsit eu o Dacie și mi s-a părut ceva extraordinar. Am descoperit evenimentele Dacia Classic când mă uitam pe YouTube și vedeam întâlnirile. Mi-am propus să mă opresc din cumpărat, dar nu știu ce se va întâmpla pe viitor. Oamenii nu înțeleg neapărat câtă muncă este în spate. Nu că piesele sunt foarte scumpe, dar este greu, pentru că nimic nu se potrivește perfect. Nimic nu este atât de simplu pe cât pare la Dacie, dar tocmai aici este provocarea', a declarat, pentru AGERPRES, Tudor Oprea. O altă mașină cu o poveste specială care a putut fi admirată de vasluieni este o Dacia 1310 de Securitate, cu motor Renault Alpine, conservată în stare originală, una dintre cele zece mașini care erau folosite de structurile speciale ale statului în perioada comunistă și beneficiau de performanțe superioare modelelor obișnuite. 'Pe afară pare o Dacia 1310 absolut banală. Este o Dacia 1310 modificată probabil în uzină sau de echipa uzinei de raliuri. A apărut prin anii '80 cererea din partea Securității să se facă niște mașini speciale. Se încerca urmărirea lui Nicu Ceaușescu, care avea un Renault 16 mult mai rapid și mai puternic decât o Dacia 1300 obișnuită, iar cei care îl urmăreau nu reușeau să se țină după el. A apărut astfel necesitatea de a face o mașină care să nu bată la ochi, astfel încât el să nu își dea seama că este urmărit. Și de aceea s-au fabricat zece mașini. Practic sunt zece Dacii 1310 banale, luate de pe linia de producție, la care s-a schimbat motorul cu unul de Renault 5 Alpine. Mașina arată la fel. Din păcate, frânele au rămas aceleași. De aceea se și plângeau angajații serviciilor speciale din vremea respectivă că mașina mergea foarte tare, dar nu se oprea la fel de bine. Față de o Dacie 1310 obișnuită, care are 54 de cai putere, mașina asta are 100 de cai putere, deci aproape dublu. Este un lup în blană de oaie. Acum este în colecția unui proprietar venit tocmai de la Cluj', a povestit Ovidiu Măgureanu. Președintele Filialei Retromobil Vaslui, Narcis Aprodu, este și el un colecționar pasionat. Are cinci mașini - o Dacie, un ARO, două mașini Ford și un Mercedes. Este bucuros că un eveniment național a ajuns să fie organizat la Vaslui. Ca orice veritabil colecționar și român care își consideră mașina parte din familie, le-a 'botezat' pe toate cu nume ale unor păsări din Delta Dunării. Egreta este Dacia cu care colecționarul a participat la parada din Piața Centrului Civic, o mașină deosebită cu o poveste pe măsură. 'Mă bucur că am reușit să conving conducerea Dacia Classic și Retromobil Club România că Vasluiul merită să fie gazdă a unui eveniment național. Fiecare automobil e special, dar avem câteva exemplare unice. De menționat este că toate autoturismele sunt în stare de funcționare și au venit pe roți, cu excepția a trei mașini care au foarte puțini kilometri, iar proprietarii nu vor să le uzeze prea tare. Eu personal dețin o Dacia 1300 din 1973, care este 99% identică cu mașina pe care am obținut permisul de conducere. Este singura mașină din filiala Vaslui care a participat la toate evenimentele organizate de către filiala Vaslui, era și normal. Dacia reprezintă, pentru mine, să spun, o parte din inima mea, o mare parte din inima mea, pentru că este mașina care m-a făcut mecanic, să zic așa, alături de un ARO 243 Diesel, care este puțin mai pretențios decât Dacia. Iar Dacia m-a învățat cum să întrețin, cum să o fac să funcționeze în orice fel de condiții. Bineînțeles că dețin și mașină modernă, am tot Dacia, Dacia Duster, care este mașina mea de zi cu zi, fabricată în 2014, tot în România și sunt foarte mulțumit de ea. Mai am alte patru mașini de epocă, două Ford-uri, un Mercedes și mai am un ARO 10, tot o mașină românească, ARO 10 destul de rar. Dar Dacia rămâne la sufletul meu, este mașina pe care am învățat să conduc. Și șoferia este o pasiune a mea. Cred că sunt puțini profesori în țara noastră care au toate categoriile: A, B, C, D și E, pentru că am vrut să fiu inginer auto, dar nu s-a concretizat, am ajuns profesor de engleză. Se confirmă acea vorbă că cine conduce o Dacia poate conduce orice mașină. Daciile sunt destul de pretențioase la condus. Dar eu spun tuturor: am curaj să ajung cu Dacia, cu Egreta, și la Capul Roca, care este punctul vestic al Europei, pentru că o pot repara în stradă. Astea cu calculatoare și electronică, dacă se strică, trebuie să chem specialistul, cu diagnoză și cu tot', povestește Narcis Aprodu. Un alt pasionat de mașini pentru care expoziția de la Vaslui a trezit amintiri speciale este președintele Consiliului Județean Vaslui, Ciprian Trifan. A crescut printre Dacii deoarece tatăl său a fost mecanic auto. A ajuns el însuși să repare mașini și a prins drag de condus. 'Dacia este toată copilăria mea și mă gândesc cu nostalgie la vremurile în care reparam mașini alături de tatăl meu. Dar Dacia este un simbol, a fost un sprijin de nădejde pentru poporul român. Dacia a contribuit la dezvoltare, a cărat cartofi, a ajutat la construirea caselor și a dus oamenii în vacanță. Unele aveau chiar și rezervor suplimentar, ca să poți ajunge până la mare. Dacia a fost tot ceea ce a însemnat sprijin pentru oameni în acea perioadă. Cu timpul a apărut și ARO, dar Dacia a fost marca ce a însoțit generații întregi, de la Dacia 1100 la Dacia 1300 și 1310, până la modele precum Super Nova apărute după 1990. Am foarte multe amintiri personale legate de Dacia. De la o vârstă fragedă, tatăl meu, fiind la Automobil Club Român, a participat la raliuri. îmi amintesc cum mă aflam în mașină alături de tatăl meu, însă mama și-a dorit să nu mai participăm la astfel de competiții pentru că le considera periculoase. Am foarte multe amintiri. Până la 18 ani am construit prima mea mașină din bucăți. Pe atunci luai o caroserie și încercai să reconstruiești o mașină întreagă. în primii ani ai tinereții am învățat această meserie de la tatăl meu: cum să improvizezi folosind un ciorap de damă pe post de curea de ventilator, cum să schimbi un pivot sau amortizoarele și multe alte lucruri. Este un noian de amintiri. Dacă vorbim despre Dacia și despre felul în care a fost cel mai de nădejde ajutor al românului în ultimii 50 de ani, atunci chiar putem spune că este o adevărată poveste', a transmis Ciprian Trifan. AGERPRES/(AS, A - redactor: Loredana Ciobanu, editor: Andreea Rotaru ,editor online: Andreea Preda) Foto: (c) Loredana Ciobanu/AGERPRES
REPORTAJ Bihor: Tinere talente au adus România în farfurie, la prima competiție din țară dedicată școlilor de specialitate (GALERIE FOTO)
Bucătăria românească și-a găsit noi ambasadori în rândul adolescenților din Bihor pasionați de gastronomie, odată cu organizarea primei ediții a Campionatului județean al școlilor de bucătari ''Școala de gust'', dedicat elevilor din liceele și colegiile cu profil culinar. Foto: (c) EUGENIA PAŞCA / AGERPRES Competiția, o premieră națională, a fost găzduită, vineri, de Colegiul Tehnic ''Traian Vuia'' din Oradea. Organizatorii și-au propus să pună în valoare talentul elevilor și să le ofere șansa de a descoperi latura creativă a unei profesii tot mai căutate. Foto: (c) EUGENIA PAŞCA / AGERPRES Având ca temă ''O Românie în farfurie'', opt echipe formate din câte doi elevi, reprezentând patru licee și patru colegii cu profil de specialitate, au avut misiunea de a transforma ingredientele obligatorii într-o adevărată poveste culinară inspirată din tradițiile și gusturile diferitelor regiuni ale țării. Foto: (c) EUGENIA PAŞCA / AGERPRES Timp de trei ore, concurenții au gătit în fața juriului și a invitaților două preparate în câte cinci porții individuale. Aperitivul, cald sau rece, trebuia să aibă la bază păstrăvul, iar felul principal să fie realizat din mușchiuleț de porc, acompaniat de cel puțin două garnituri și un sos. în prima parte a zilei au intrat în concurs echipele de la Colegiul Economic ''Partenie Cosma'', Liceul Teologic Romano-Catolic ''Szent Laszlo'', Colegiul Tehnic ''Traian Vuia'' și Liceul Tehnologic nr. 1 Salonta. După-amiaza au continuat întrecerea reprezentanții Colegiului Tehnic ''Ioan Ciordaș'' Beiuș, Liceului Tehnologic nr. 1 Valea lui Mihai, Colegiului Tehnic ''Mihai Viteazul'' Oradea și Liceului Teoretic ''Horvath Janos'' Marghita. Foto: (c) EUGENIA PAŞCA / AGERPRES Pentru bucătarul Alin Vădean, unul dintre membrii juriului și component al echipei naționale de gastronomie, competiția reprezintă un moment important pentru viitorul meseriei. Foto: (c) EUGENIA PAŞCA / AGERPRES ''Este pentru prima dată când văd că școlile de specialitate și organizatorii se implică într-un eveniment de asemenea anvergură. Cred că și alte județe ar putea lua exemplu. Elevii trebuie să descopere încă din clasele a IX-a și a X-a ce înseamnă bucătăria profesionistă. Toți vor avea de câștigat, iar astfel de concursuri îi pot face să se îndrăgostească și mai mult de această meserie'', a declarat acesta. Printre concurenți s-au aflat Adrian Galis și Hengye Sebastian, elevi în clasa a XI-a la Colegiul Economic ''Partenie Cosma''. Cei doi lucrează deja în restaurante și au tratat competiția ca pe o oportunitate de a se perfecționa. Foto: (c) EUGENIA PAŞCA / AGERPRES La aperitiv au pregătit o balotină de păstrăv umplută cu somon, servită alături de mămăligă în trei culori și sos de turmeric. Pentru felul principal au ales o reinterpretare modernă a preparatelor bihorene, având la bază mușchiulețul de porc. Deși pe parcurs au existat probleme tehnice și spațiul de lucru s-a dovedit insuficient, cei doi nu și-au pierdut calmul. ''Un bucătar bun se descurcă în orice condiții'', au spus tinerii, mărturisind că acesta este primul concurs la care participă. Pregătirea au făcut-o sub îndrumarea chef-ului Cătălin Guz, iar inspirația a venit chiar din gastronomia Bihorului. Foto: (c) EUGENIA PAŞCA / AGERPRES Și elevii Colegiului Tehnic ''Traian Vuia'', Patrick Ciucur și Ionuț Hendre, au ales să aducă în farfurie gusturile satului bihorean. Pandișpanul din mălai, sosul de hrean, chipsurile crocante și păstrăvul au făcut parte din aperitiv, iar mușchiulețul de porc a fost completat de un crumble de alune și fistic și de un sos de coacăze. Foto: (c) EUGENIA PAŞCA / AGERPRES ''Ne-am gândit la locurile de unde venim și am vrut să păstrăm inspirația de la țară'', au explicat cei doi elevi din clasa a X-a. O abordare aparte au avut reprezentanții Liceului ''Szent Laszlo''. îndrumați de profesorul Nyilges Istvan, aceștia au construit un concept inspirat atât din tradițiile românești, cât și din cele maghiare. ''Suntem minoritate și am ales să reinterpretăm gulașul. La păstrăv am păstrat elemente românești, precum mălaiul și mămăliga, iar la felul principal am mers pe un mușchiuleț de porc gătit sous-vide și un sos de gulaș'', a explicat profesorul. Inspectorul școlar general Hajnal Kery a subliniat importanța învățământului profesional și necesitatea formării unor specialiști bine pregătiți. La rândul său, președintele juriului, chef Cezar Munteanu, președintele Asociației Naționale a Bucătarilor și Cofetarilor din Turism, a transmis un mesaj puternic despre viitorul meseriei. Foto: (c) EUGENIA PAŞCA / AGERPRES ''Copiii aceștia trebuie susținuți să iubească această profesie. Identitatea gastronomică este parte din identitatea unei țări. Noi trebuie să fim schimbarea și să construim împreună generațiile de bucătari, cofetari și patiseri de mâine'', a afirmat acesta. Foto: (c) EUGENIA PAŞCA / AGERPRES Directoarea Colegiului Tehnic ''Traian Vuia'' a recunoscut că organizarea primei ediții a fost o provocare, însă a salutat inițiativa și a transmis că școala este pregătită să găzduiască și edițiile viitoare. Foto: (c) EUGENIA PAŞCA / AGERPRES La final, membrii juriului - chef Eugen Pocian, revenit recent cu un titlu mondial la pizza napoletană, food bloggerul Laura Laurențiu, chef George Crăciun și Alin Vădean - au remarcat nivelul ridicat al preparatelor și pasiunea pe care tinerii concurenți au demonstrat-o. Foto: (c) EUGENIA PAŞCA / AGERPRES Mai presus de clasamente și premii, prima ediție a Campionatului județean ''Școala de gust'' Bihor a demonstrat că viitorul gastronomiei românești se construiește în laboratoarele școlilor profesionale și în pasiunea unor adolescenți care au înțeles că, uneori, identitatea unei țări poate încăpea într-o singură farfurie. AGERPRES/(A - redactor: Eugenia Pașca, editor: Tina Dumitrescu, editor online: Gabriela Badea) * Mai multe imagini pe AGERPRES FOTO
BIBLIOTECA AZI/ Biblioteca din fostul cazinou de la Băile Felix a devenit un reper cultural după renovare
Fostul cazinou al stațiunii Băile Felix, construit la început de secol XX, lângă celebrul Lac cu nuferi, găzduiește azi o bibliotecă comunală modernă, în care tradiția și tehnologia se împletesc firesc, într-o experiență care emoționează, inspiră și apropie oamenii. 'Biblioteca noastră oferă facilități moderne rar întâlnite într-o bibliotecă comunală din România: sistem automat de împrumut al cărților, locker inteligent pentru rezervarea și ridicarea volumelor, laptopuri și tablete gratuite pentru activități educative și digitale, precum și un scanner profesional pentru digitizarea și copierea documentelor la standarde înalte', a declarat, pentru AGERPRES, coordonatorul instituției, inspector Ștefania Ardelean. De cum vizitatorul îi trece pragul, simte că a intrat într-un loc special. Lumina naturală care inundă încăperile, atmosfera caldă, culorile pastel și priveliștea spectaculoasă spre Lacul cu nuferi creează un spațiu în care timpul încetinește, iar grijile parcă rămân afară. Clădirea frumoasă de acum are o valoare istorică, fiind construită între anii 1910-1920, inițial cu funcțiune de cazinou. Ulterior a devenit bibliotecă, în perioada anilor 1950, iar în timp a ajuns într-o stare avansată de degradare și chiar complet abandonată. Fiind printre cele mai dărăpănate clădiri publice din județul Bihor, a fost inclusă în lista celor 30 de biblioteci comunale care au fost reabilitate prin proiectul PNRR derulat de Consiliul Județean, iar astfel a devenit un exemplu de revitalizare reușită, un reper cultural al comunei Sânmartin, dar și al județului. Valoarea investiției a fost de aproximativ 2,8 milioane lei, din care circa 600.000 de lei au fost contribuția locală a comunei Sânmartin. După redeschiderea din iunie 2025, vechiul cazinou este azi nu doar un loc al cărților de citit, ci un spațiu viu, în care oamenii învață, creează, descoperă și își regăsesc bucuria de a fi împreună. în cele trei spații dedicate fondului de carte, mobilierul a fost ales astfel încât să creeze un traseu interior asemănător unui labirint, păstrând totodată legătura vizuală dintre încăperi prin golurile integrate în piesele centrale. Acestea funcționează și ca zone de relaxare, unde vizitatorii pot răsfoi cărțile în voie. Interesant este că arhitecții au încercat să lege vizual biblioteca de zona Lacului cu nuferi, care se vede chiar din interiorul clădirii. S-a realizat astfel și o terasă exterioară, orientată spre lac, unde, pe lângă lectură, vizitatorii vor putea fi serviți, poate chiar din această vară, cu produse specifice unei cafenele - ceainării. Proiectul arhitectonic a fost prezentat și în publicația profesională Bienala Națională de Arhitectură din 2025. Pentru copii, acest loc a devenit un univers al imaginației. Aproape zilnic, biblioteca prinde viață prin ateliere creative, activități educative, sesiuni interactive de lectură, cursuri de robotică și inițiere în utilizarea calculatorului. Fiecare activitate este gândită pentru a transforma învățarea într-o aventură și pentru a deschide noi orizonturi generațiilor tinere. 'Fiecare întâlnire începe cu o poveste sau cu citirea unei cărți. Uneori citesc eu, alteori citesc copiii, pe rând, dacă își doresc, pentru că nu îi obligăm, ci încurajăm participarea voluntară. La final, cei mici primesc mici recompense, precum bomboane, iar în perioada sărbătorilor de iarnă, cu sprijinul primăriei, copiii au primit cadouri atât din partea Moșului, cât și din partea bibliotecii. Toate aceste activități, cu sprijinul a 23 de voluntari, sunt posibile datorită colaborării și sprijinului oferit de primărie', a precizat Ștefania Ardelean. în același timp, biblioteca desfășoară cursuri de competențe digitale pentru adulți, finanțate tot cu fonduri PNRR, oferind astfel comunității oportunitatea de a ține pasul cu lumea modernă. Din octombrie anul trecut până în prezent, peste 350 de persoane au fost inițiate în utilizarea noilor tehnologii. Evenimentele culturale și colaborările cu trupe de teatru aduc și mai multă viață acestui spațiu, transformându-l într-un adevărat centru al educației, culturii și creativității. Dar, așa cum mărturisește Ștefania Ardelean, poate cel mai impresionant lucru nu ține de tehnologie sau facilitățile moderne. Ci de oameni. Copiii care descoperă aici prima carte care le schimbă lumea. Adulții care învață ceva nou și pleacă mai încrezători. Bunicii care găsesc un loc în care se simt din nou aproape de comunitate. 'Pentru noi, biblioteca este un loc unic. Fiecare proiect, fiecare activitate și fiecare facilitate sunt gândite pentru a apropia oamenii de educație, cultură și tehnologie. Este un loc modern, cald și inovator, unde copiii și adulții descoperă în fiecare zi noi oportunități de dezvoltare', a mai afirmat Ștefania Ardelean. Nu în cele din urmă, instituția este implicată și în proiectele desfășurate în cadrul Asociației Bibliotecarilor din România (ABR), contribuind la promovarea educației, culturii și modernizării bibliotecilor din România. AGERPRES / (A - redactor: Eugenia Pașca, editor: Marius Frățilă, editor online: Andreea Lăzăroiu) Foto: EUGENIA PASCA / AGERPRES FOTO
REPORTAJ Tulcea: Bragă, storceag și rock - atracțiile festivalului Seawolves Delta Fest din Satul pescăresc
Primul festival de rock găzduit de Satul pescăresc de la marginea orașului Tulcea va reveni anul viitor cu o nouă ediție, asociația Seawolves MC dorind să transforme evenimentul într-o tradiție. Reprezentantul asociației, Claudiu Popescu, a declarat, pentru AGERPRES, că evenimentul din Tulcea a fost organizat în baza unei experiențe de 15 ani căpătate în timpul unui festival similar în județul Constanța și a apreciat locul evenimentului, Muzeul Satul pescăresc, drept unul 'inedit'. 'Este un început de drum, într-un loc inedit. Tocmai pentru că este vorba de muzică, am ales să fim mai retrași, ca să nu-i deranjăm pe localnici. Vrem să devină un festival anual. Noi ne-am străduit să-l organizăm cât de bine putem. Anul viitor ne întoarcem 100%', a menționat Claudiu Popescu. Seawolves Delta Fest a adus la Tulcea trupe rock din Italia, Moldova, România, și Ucraina, iar oaspeții au avut la dispoziție diverse preparate tradiționale, unele dintre ele, ca de exemplu braga, având puternice amprente internaționale, deși cei care le produc au trăit în Tulcea 15 ani, iar acum locuiesc în Năvodari. 'Noi facem braga din grâu, griș, mălai, mei. Este un amestec de cereale care se fierbe, se trece prin sită, se lasă două sau trei zile la fermentat, iar apoi se îmbuteliază', a declarat tânărul comerciant de bragă, Dogan Erguler. Tatăl lui își aduce aminte că prima dată a cumpărat bragă din Galați. 'Braga românească se face din tărâțe. Am cumpărat-o din Galați, am pus-o în frigider și a doua zi a pufnit, că are drojdie. Apoi, am fost în Turcia, am cumpărat tot, aparat, produse și am învățat acolo să vin să fac aici. Asta e bragă originală și naturală. Fermentează doar cu zahăr. Are culoare mai deschisă decât cea românească', a povestit Teigun Erguler. Braga s-a vândut la fel de bine ca storceagul, un preparat de lux al Deltei. 'Am mâncat un storceag de nisetru care a fost foarte bun. A mai rămas un pic în bol, pentru că porția a fost prea mare', a afirmat unul dintre participanții la eveniment, Bogdan R. în cadrul Seawolves Delta Fest, peste 100 de motocicliști s-au prezentat sâmbătă și pe străzile orașului într-o paradă. 'Paradele sunt modul nostru de a face lumea atentă că și noi suntem în trafic, pentru că facem filtering în trafic. Dacă în momentul acela s-a făcut o greșeală din partea motociclistului, dar și din partea conducătorului auto, apar probleme și nimeni nu dorește așa ceva. La parade, noi vrem să arătăm motoarele, că nu suntem oamenii ăia răi de pe stradă, că nu doar vrem să facem gălăgie, ci că sunt frumoase. Așa ne mai strângem eventual și oameni care înțeleg această pasiune', a afirmat președintele clubului Carpathian Riders România, Emilian Bratosin. El a venit din București la Tulcea pe o motocicletă Honda Goldwing din anul 1997, un model clasic cu accesorii cromate, și a apreciat evenimentul aflat la început de drum. 'Festivalul acesta e acolo unde trebuie să fie. Anul viitor, clar că va fi mai bun. Vibe-ul pe care ți-l oferă oamenii care râd la o bere, oamenii care stau la un suc este minunat pentru noi motocicliștii și clar voi reveni anul viitor', a mai spus Emilian Bratosin. Festivalul a avut și o componentă umanitară, așa încât cei care au cumpărat produse cu emblema Seawolves pot spune că au făcut și o faptă bună. 'în fiecare an, avem o acțiune mare de voluntariat. De exemplu, anul acesta, avem în județul Vrancea, în Farcaș, o acțiune de construire a unui pavilion pentru copiii cu autism. Noi, orice proiect am început l-am dus la sfârșit în maximum un an, iar pavilionul va fi făcut exclusiv de asociație. Pe 26 iulie turnăm cele patru fundații pentru pavilioane. Unul dintre ele va fi dus la final de noi', a declarat reprezentantul asociației Bikers fo Huminity, Ionuț Fan. Aflat la marginea orașului, pe malul minideltei cunoscute sub numele Zagăn sau Zaghen, Satul pescăresc, obiectiv inaugurat în anul 2015, este practic un parc tematic sistematizat cu trei alei majore ce încearcă să reconstituie Delta Dunării, pe fiecare fiind amplasate construcții reprezentative localităților din Delta Dunării, precum și un corp administrativ care constituie centru de informare. Proiectul de amenajare a Satului pescăresc tradițional, cu un buget total de 5,3 milioane de lei, finanțat din fonduri europene prin Grupul local pentru pescărie durabilă în Delta Dunării, a avut ca obiective creșterea atractivității patrimoniului natural al zonei și sensibilizarea populației locale cu privire la importanța cunoașterii și protejării patrimoniului natural și cultural. Satul pescăresc se află pe malul minideltei Zaghen sau Zagăn, de la marginea orașului Tulcea, și a fost o zonă inundabilă în urmă cu aproape un veac. Zona a fost desecată la finalul anilor 1960-1970 pentru a se realiza un aeroport care a funcționat în regimul comunist. După inaugurare, Satul pescăresc a fost în atenția opiniei publice din cauza deficiențelor constatate la unele construcții în urma amenajării. în urmă cu câțiva ani, primarul municipiului Tulcea, Ștefan Ilie, a făcut apel la minoritățile etnice din județ și la comunitățile din Deltă pentru a prelua în administrare construcțiile din zonă, astfel încât ele să devină o carte de vizită a localităților din Rezervație, însă acest apel a rămas fără ecou. Satul pescăresc găzduiește acum un restaurant, un atelier de bărci din lemn, iar pentru scurte perioade de timp devine scena unor tabere de artă sau a unor evenimente. AGERPRES/(A, AS - redactor: Luisiana Bîgea, editor: Irina Poenaru, editor online: Ady Ivaşcu) Foto: Luisiana BIGEA / AGERPRES
REPORTAJ Vrancea: Oameni evacuați în miez de noapte, case inundate și terenuri distruse după revărsarea Slimnicului (FOTO/VIDEO)
La primele ore ale dimineții, ulițele din satul Bogza, comuna Sihlea, erau încă acoperite de bălți și noroi. în curțile oamenilor, urmele viiturii se vedeau peste tot: grădini îngropate sub mâl, mobilier scos la uscat și gospodari care încercau să salveze ce se mai putea salva după o noapte în care apa a intrat în zeci de locuințe. Video: Dana Lepădatu/AGERPRES Râul Slimnic, umflat de ploile abundente din ultimele zile, a ieșit din matcă și a inundat gospodării întregi, obligând zeci de oameni să-și părăsească locuințele în miez de noapte. Foto: Dana Lepădatu/AGERPRES Primarul comunei Sihlea, Radu Modreanu, spune că localnicii s-au confruntat și în trecut cu inundații, însă nimic comparabil cu ceea ce s-a întâmplat acum. Video: Dana Lepădatu/AGERPRES 'Am mai avut probleme și sâmbătă seara, când pârâul a avut un debit mare, dar l-am gestionat. Au mai fost probleme și la inundațiile din 2025, dar nu de dimensiunea acestora. Este probabil ca și construcția autostrăzii să fi dus la această situație. Apa a venit prea mare, a trecut orice închipuire. A fost foarte rău. Noi am avut informația că, din amonte, apa pârâului Slimnic venea foarte mare. Am venit la Bogza aseară, în jurul orei 17:00. Am așteptat viitura și am crezut la un moment dat că pericolul a trecut. Din păcate, la ora 21:30 a venit foarte tare viitura și atunci am fost nevoiți să evacuăm oamenii și să încercăm să luăm măsurile necesare la momentul respectiv. Au fost afectate, cu apă în curți, circa 80 de locuințe, iar 15 au avut și apă în casă. în total, circa 100 de persoane, dar astăzi toate s-au întors în locuințe. Din păcate, vorbim și de foarte mulți bătrâni, persoane singure', a declarat, pentru AGERPRES, primarul Radu Modreanu. Foto: Dana Lepădatu/AGERPRES Printre cei mai afectați se numără și Călina Iosif, în vârstă de 68 de ani. Curtea îi este încă plină de mâl, iar pereții casei poartă urmele apei care a pătruns până la genunchi. 'Au mai fost situații, dar nu ca acum. Acum se dărâmă pereții. Apa a intrat până la genunchi. Curtea e încă plină de mâl. Până nu se usucă în casă, nu pot să intru să fac ceva. Azi-noapte am fost în sat de-am dormit prin vecini, că domnul primar a zis: 'Ieșiți afară de aici, că vă inundă, ieșiți mai repede'. Noi am plecat și când am venit dimineață am văzut dezastrul pe aici. Nenorocire! Am intrat prin toate camerele pe acolo și ce-am văzut nu mi-a plăcut, dar nu am ce să fac. Am salvat ceva, ceva, dar sunt toate pline de noroi', spune femeia. Foto: Dana Lepădatu/AGERPRES Deși are copiii stabiliți la Brașov, nu ia în calcul să plece din gospodăria în care și-a petrecut viața. 'Nu mai am pe nimeni, sunt singură aici, în sat. Am avut patru copii. Unul a murit acum câteva săptămâni, ceilalți sunt toți la Brașov, au familiile, afacerile lor acolo. O să vină băiatul, dar eu nu vreau să plec. Lângă mine, într-o parte mai e o femeie bătrână, în partea cealaltă o altă bătrână. O să fac și eu o odăiță colo și stau singură. Nu plec din casa mea, ferească Dumnezeu! A plecat băiatul meu la cimitir, eu nu plec din căsuța mea, cât o mai vrea Dumnezeu', spune ea. Foto: Dana Lepădatu/AGERPRES în altă gospodărie, Maria Plugaru, în vârstă de 76 de ani, privește neputincioasă la apa care i-a invadat locuința. Copiii săi, între care unul lucrează la Serviciul Voluntar pentru Situații de Urgență Sihlea, încearcă să recupereze bunurile care mai puteau fi salvate. Pe lângă evacuarea apei, autoritățile trebuie să rezolve și problema alimentării cu apă potabilă, întrucât multe fântâni au fost contaminate. Foto: Dana Lepădatu/AGERPRES 'Urmează să primim 1.000 de litri de apă potabilă de la un comerciant din Focșani. Voiam dimineață să achiziționăm de la primărie, dar m-a sunat domnul director și mi-a promis că îmi trimite. Apa din fântânile localnicilor nu mai este potabilă la acest moment și trebuie să sprijinim populația cu tot ce putem', a precizat primarul. în gospodăria familiei Zidaru, apa a pătruns în locuință până la aproximativ 30-40 de centimetri. Cei șapte membri ai familiei, dintre care trei copii și o persoană cu handicap, au fost nevoiți să se refugieze peste noapte la rude. Foto: Dana Lepădatu/AGERPRES 'Apa ne-a intrat în casă. Am încercat să punem ceva la intrare, să oprim apa, dar degeaba... Am avut toată curtea plină de apă și casa. De 11 ani de când suntem aici, apa nu a intrat niciodată în casă. A mai venit în curte, dar niciodată nu a intrat în casă. Acum apa a venit prea mare. Nu ne-am așteptat. Am stat la fată până la 5 dimineața. Domnul primar ne-a scos de aici. A venit cu un utilaj, l-a luat pe soțul meu, care e cu handicap, are piciorul tăiat. Ne-a propus să ne ducem la cămin, dar am fost la fata noastră, tot aici în comună', a povestit Geta Zidaru. Nu doar gospodăriile au fost afectate. Marcel Zaharia privește cu îngrijorare spre terenurile agricole pe care le avea cultivate. Foto: Dana Lepădatu/AGERPRES 'Am un teren cu lucernă și unul pe care am livadă și vie. Acela este compromis. Am mâl de-o palmă. Ar trebui să ne despăgubească măcar cu benzina de care avem nevoie să lucrăm din nou terenul. Problema e că aici s-a făcut un proiect, dar s-a lucrat fără cap. S-au înălțat marginile șanțurilor mai mult decât terenurile curților oamenilor. Automat, toată apa de la inundații a rămas în curte la oameni. Pe urmă, șanțurile nu au înclinația, pendența, cum se zice, ca apa să meargă către gârlă. Au lucrat pompierii cu motopompele, în loc ca apa să se ducă natural', afirmă Marcel Zaharia. Foto: Dana Lepădatu/AGERPRES în tot acest timp, pompierii au lucrat fără întrerupere. După o noapte petrecută în apă și noroi, echipele au fost schimbate de colegi veniți din alte subunități. Video: Dana Lepădatu/AGERPRES 'Tragem din fântâni, scade apa, dar apoi revine. Și o luăm de la capăt', spune unul dintre pompierii aflați la intervenție. Foto: Dana Lepădatu/AGERPRES Potrivit Inspectoratului pentru Situații de Urgență 'Anghel Saligny' Vrancea, aproximativ 50 de gospodării au fost afectate de inundații în localitatea Bogza. Din zona afectată, 80 de persoane, dintre care 20 de copii, s-au autoevacuat în siguranță, iar alte două persoane au fost evacuate de echipajele de intervenție. 'La acest moment, acumulările de apă s-au retras într-un șanț de colectare, unde forțele de intervenție desfășoară operațiuni de evacuare și refulare a apei către un teren agricol. Cu excepția unei persoane relocate la căminul cultural din localitate, toate celelalte persoane s-au întors în locuințe. Nivelul apei în gospodării este în prezent redus, de aproximativ 10 cm, fără a mai prezenta risc pentru siguranța persoanelor. în acest moment, 53 de pompieri, cu 20 de mijloace tehnice din cadrul ISU Vrancea și ISU Buzău, acționează pentru evacuarea apei din gospodării și din șanțul colector', au transmis reprezentanții ISU Vrancea. Foto: Dana Lepădatu/AGERPRES La câțiva kilometri distanță, în comuna Tâmboești, efectele viiturii au fost la fel de vizibile. Zeci de familii și-au părăsit locuințele din calea apelor, iar cei care nu au reușit să plece la timp s-au refugiat în podurile caselor, așteptând ca nivelul apei să scadă. Primarul comunei Tâmboești, Marian Pleșea, spune că localitatea nu s-a mai confruntat niciodată cu o asemenea situație. 'Ieri, în urma viiturilor puternice de pe pârâul Slimnic și a deversării peste maluri, s-au produs inundații. Au fost afectate și infrastructura de drumuri și rigole, precum și circa 30-40 de case. Acum facem centralizarea. Vreo 15 au fost afectate în proporție mare, restul mai puțin. Precipitațiile au fost abundente, după ora 15:30 până la 16:30 era urgie ce era pe acest curs de apă. Am mai avut probleme minore pe acest curs de apă, dar niciodată cu inundații. Oamenii s-au autoevacuat, au avut rude, familii la care să meargă. O singură familie a fost relocată într-un sediu dezafectat al unei școli. Le-am dus mâncare aseară, îmbrăcăminte, încălțăminte. Găsim soluții în continuare până se remediază situația', a declarat, pentru AGERPRES, edilul. Specialiștii spun că volumul de apă înregistrat pe bazinul hidrografic al pârâului Slimnic a depășit cu mult valorile luate în calcul la proiectarea lucrărilor hidrotehnice existente. Foto: Dana Lepădatu/AGERPRES 'Din cauza unui flash-flow, în intervalul de o oră, de la 15:30 la 16:30, și a precipitațiilor abundente, Slimnicul a revărsat din matcă. Trebuie să ținem cont că pe acest curs de apă, în 2019, au fost executate lucrări de apărare de maluri pe un tronson de 1,7 kilometri, lucrări de investiții noi în poduri, unde au fost comandate studii hidro cu debite cu probabilități de depășire de 1%, iar la acest moment au fost mult depășite aceste probabilități. Cantitățile de precipitații au fost însemnate. Pe alocuri, de la unii fermieri avem date din pluviometrele respective de 150 litri pe metru pătrat', a explicat directorul Sistemului de Gospodărire a Apelor Vrancea, Dănuț Mocanu. Video: Dana Lepădatu/AGERPRES Pentru unii localnici, pagubele nu se rezumă la case inundate. Viitura a măcinat maluri, a distrus garduri și a afectat terenuri și livezi. 'Apa a trecut chiar pe la temelia casei. Ne-a luat gardul, cu stâlpi, cu plasă, tot ce era în grădină, a rupt copacii din livadă. în trecut, noi am făcut lucrări pentru a consolida malul, pe banii noștri. Acum a rupt în jur de șase metri în curte la noi, plus alți șase-șapte metri în spate. Suntem în situația în care, dacă mai vine o ploaie, vine apa din nou', spune o localnică din Tâmboești, a cărei gospodărie a fost afectată de apele revărsate. Video: Dana Lepădatu/AGERPRES în curtea femeii, printre copaci se vede o ladă frigorifică despre care ea spune că a fost adusă de ape. Viitura a fost atât de puternică, încât a luat inclusiv mașini din curțile oamenilor, ba chiar și o butelie mare de gaz, pe care autoritățile încă o caută. Iar din cimitir, unde malul a fost rupt de viitură, localnicii spun că au fost luate de ape mai multe morminte. Mulți dintre săteni cred că fără lucrările de consolidare realizate în ultimii ani pe cursul Slimnicului, efectele ar fi fost mult mai grave, iar unele locuințe ar fi putut fi luate cu totul de viitură. Pentru localnicii din zonă, însă, pericolul a trecut doar parțial. în urma viiturii au rămas case pline de mâl, bunuri distruse și amintirea unei nopți în care apa a venit atât de repede, încât singura soluție a fost fuga din calea ei. AGERPRES / (A - redactor: Dana Lepădatu, editor: Marius Frățilă, editor online: Irina Giurgiu)
REPORTAJ Dolj: Bătrânii singuri și schimbarea structurii familiei rurale - costul social al migrației și al scăderii natalității
Una dintre cele mai profunde transformări sociale care au loc astăzi în satul românesc este schimbarea structurii familiei rurale și apariția unui fenomen tot mai vizibil: singurătatea vârstnicilor. Dacă în urmă cu câteva decenii familia extinsă reprezenta principala formă de solidaritate socială în mediul rural, migrația economică, scăderea natalității și urbanizarea au modificat profund relațiile dintre generații. Din perspectivă sociologică, satul traversează un proces de restructurare comunitară. Ca în toate județele țării, și în Dolj tot mai mulți tineri aleg să plece către marile centre urbane sau în străinătate, în timp ce părinții și bunicii rămân în localitățile de origine. Rezultatul este apariția unui număr în creștere de gospodării formate din una sau două persoane vârstnice, aflate adesea la distanță de copiii și nepoții lor. Pe de altă parte, în numeroase comune din județul Dolj școala nu mai reprezintă centrul vieții comunitare de altădată. Clasele sunt mici, simultane, unele unități de învățământ au fost comasate, iar în majoritatea satelor glasul copiilor a fost luat de liniștea apăsătoare a gospodăriilor locuite exclusiv de vârstnici. Fenomenul nu trebuie interpretat exclusiv prin prisma veniturilor sau a nivelului de trai. Sociologia arată că una dintre cele mai importante resurse ale unei comunități este capitalul social, adică rețeaua de relații, încredere și sprijin reciproc care îi leagă pe oameni. Atunci când copiii pleacă, iar interacțiunile dintre generații se reduc, comunitățile pierd treptat o parte din acest capital social. Pentru mulți vârstnici din mediul rural doljean, telefonul și apelurile video au devenit principalele forme de comunicare cu familia. Interacțiunea directă, povestitul au fost înlocuite cu discuțiile scurte, la distanță, iar momentele care odinioară reuneau familia - mesele de sărbători, muncile agricole, evenimentele religioase - au devenit rare sau chiar au dispărut. ''Am trei copii, dar de când a murit soția eu locuiesc singur. Vorbesc cu ei aproape zilnic la telefon, dar nu mă pricep cu telefoane din astea sofisticate cu poze, filmări. E bine și așa, că altădată nu erau nici telefoane, dar nici nu aveam nevoie de ele. Nu e ușor singur, dar îi mulțumesc lui Dumnezeu că sunt sănătos, că El ne ține pe toți'', spune Ștefan, 73 de ani, din comuna Castranova. în acest context, se observă și o schimbare a rolului bunicilor. Dacă în trecut aceștia participau activ la creșterea nepoților și la transmiterea valorilor tradiționale, astăzi mulți dintre ei trăiesc experiența unei bătrâneți marcate de izolare socială. Dincolo de dificultățile materiale, lipsa interacțiunii umane și sentimentul de inutilitate socială sunt probleme care afectează tot mai apăsat această categorie de populație. ''Am tot ce îmi trebuie în gospodărie, am pensie, mă pot întreține, nu asta e problema. Când mă sună, copiii mă întreabă de fiecare dată dacă am mâncare. Păi mâncarea e problema? Le-am spus să nu își mai facă griji cu mâncare că nu mâncarea mă ține. Dumnezeu mă ține. E mai greu că nu mai e nimeni pe-aici prin jur, majoritatea au murit, e multă pustietate'', ne mai spune Ștefan. Datele demografice din ultimii ani confirmă tendința de îmbătrânire a populației rurale. în numeroase localități doljene, numărul deceselor depășește constant numărul nașterilor, iar ponderea persoanelor de peste 65 de ani este în creștere. în absența unui reînnoiri generaționale, multe comunități au intrat într-un proces accentuat de declin demografic. ''Pe vremuri erau copii pe uliță, acum vezi numai bătrâni. Mulți dintre noi am rămas singuri. Copiii au plecat unde au găsit de muncă. îi înțeleg și pe ei, dar satul s-a schimbat'', afirmă o femeie de 82 de ani din comuna Gogoșu. Potrivit rezultatelor Recensământului Populației și Locuințelor 2021, județul Dolj avea o populație rezidentă de 599.442 de locuitori, cu 61.102 mai puțini decât la recensământul din 2011, ceea ce reprezintă o scădere de aproximativ 9,3%. Fenomenul de îmbătrânire demografică s-a accentuat, vârsta medie a populației ajungând la 43,2 ani, peste media națională de 42,4 ani. în cadrul regiunii Sud-Vest Oltenia, Doljul se numără printre județele cele mai afectate de îmbătrânirea populației. De asemenea, sporul natural se menține negativ de mai mulți ani, numărul deceselor depășind constant numărul nașterilor, ceea ce contribuie la diminuarea și îmbătrânirea populației rurale. Recensământul relevă și faptul că peste jumătate din populația județului este reprezentată de femei (51,7%), categorie în cadrul căreia se regăsește o proporție importantă a persoanelor vârstnice care locuiesc singure, în special în mediul rural. Sociologul Dimitrie Gusti considera că satul trebuie analizat prin raportarea simultană la populație, familie, economie și viața spirituală. Atunci când generațiile tinere părăsesc comunitatea, iar populația rămasă îmbătrânește, se modifică însuși mecanismul de funcționare al satului, credea Gusti. în aceeași direcție, sociologul și antropolgul Henri H. Stahl arăta că solidaritatea rurală se construiește prin relațiile cotidiene dintre membrii comunității. Reducerea numărului familiilor tinere și creșterea numărului gospodăriilor formate din persoane vârstnice afectează direct această rețea de relații care a susținut satul românesc timp de secole. Dacă indicele de îmbătrânire demografică a ajuns, potrivit datelor Institutului Național de Statistică, la 133,5 persoane de peste 65 de ani la 100 de tineri sub 15 ani, este de așteptat ca numărul gospodăriilor alcătuite dintr-o singură persoană să continue să crească în următorii ani. în multe sate doljene, această gospodărie unipersonală este reprezentată de un văduv sau o văduvă rămasă singură după decesul partenerului și după plecarea copiilor. Sociologic, aceasta reprezintă una dintre cele mai vizibile transformări ale familiei rurale tradiționale. ''Când eram tânăr, într-o curte locuiau bunicii, părinții și copiii. Acum, în multe gospodării a rămas doar câte un bătrân. Asta este cea mai mare schimbare pe care am văzut-o în sat'', afirmă un bărbat de 69 de ani din comuna Cetate. Totuși, mediul rural păstrează încă mecanisme importante de solidaritate. Biserica, vecinătatea și relațiile informale continuă să ofere sprijin persoanelor în vârstă. în multe sate, vecinii sunt cei care ajută la cumpărături, la lucrările gospodărești sau în situații de urgență. Aceste forme de ajutor reciproc reprezintă o resursă socială esențială pentru menținerea coeziunii comunitare. Provocarea cu care se confruntă azi satul românesc nu este doar una demografică, ci și una relațională. Viitorul celei mai vechi forme de așezare umană din România depinde nu doar de numărul locuitorilor săi, ci și de capacitatea comunităților de a păstra legăturile dintre generații. O comunitate poate supraviețui economic, însă fără relații sociale solide riscă să își piardă identitatea și capacitatea de regenerare. Transformarea familiei rurale nu este un fenomen specific doar județului Dolj. în spatele statisticilor despre migrație, natalitate sau îmbătrânire se află o realitate mai puțin vizibilă: mii de vârstnici care trăiesc singuri și pentru care cea mai mare problemă nu este lipsa resurselor materiale, ci lipsa prezenței celor apropiați. Pentru sociologi, acesta este unul dintre cele mai importante semnale privind transformarea societății rurale românești: familia continuă să existe, însă funcțiile sale tradiționale se modifică profund, iar distanța geografică dintre generații începe să producă efecte sociale care vor marca evoluția comunităților locale în următoarele decenii. în termenii lui Henri H. Stahl, satul românesc era o comunitate construită pe relații de întrajutorare și pe conviețuirea generațiilor. Statisticile actuale sugerează că una dintre marile provocări ale satului românesc nu mai este doar depopularea, ci creșterea numărului persoanelor care îmbătrânesc singure, într-un context în care familia tradițională multigenerațională devine tot mai rară. AGERPRES/(AS - redactor: Maria Mitrică, editor: Cătălin Alexandru, editor online: Gabriela Badea)
VIDEO REPORTAJ Hunedoara: O nouă ediție a Târgului Castelelor, în anul dedicat voievodului Iancu Corvin
Unele dintre cele mai importante muzee și instituții de cultură din țară sunt reprezentate la ediția din acest an a Târgului Castelelor, care are loc vineri și sâmbătă la Castelul Corvinilor din Hunedoara, manifestarea propunându-și să promoveze monumente istorice relevante, care sunt deschise pentru public. Ediția din acest an se desfășoară sub egida 'Anului Iancu de Hunedoara. Erou. Voievod. Legendă', Castelul Corvinilor fiind un reper important al turismului cultural-istoric din regiune. Deschiderea oficială a manifestării a cuprins un program interactiv cu publicul oferit de Ordinul Cavalerilor de Muhlbach (Sebeș - Alba), în timp ce cavalerii și domnițele de la Castelul Corvinilor au prezentat o scenetă dedicată lui Iancu de Hunedoara și mai multe programe de dansuri și lupte medievale. 'La ediția din acest an a Târgului Castelelor au venit entități similare cu cea a Castelului Corvinilor, care doresc să se promoveze alături de noi. Dorim să oferim un impuls turismului cultural, etalând salba de monumente care se găsesc atât în județul Hunedoara, cât și în Transilvania sau în afara arcului carpatic pentru că avem castele și muzee reprezentate din toată țara. Sperăm ca această ediție să fie la fel de fructuoasă ca și cele precedente', a declarat directorul Muzeului Castelul Corvinilor, Sorin Tincu. Standurile celor 15 participanți au fost amplasate în Sala Dietei, locul fiind împânzit de turiști încă de la primele ore. Expozanții au pregătit pliante, broșuri, diverse înscrisuri sau obiecte pe care le-au oferit vizitatorilor. Muzeul Brukenthal din Sibiu este o prezență continuă la Târgului Castelelor. 'Avem onoarea să fim chemați la fiecare ediție pentru că este nevoie atât de promovarea Sibiului, cât a și muzeului, care este emblema orașului și a Transilvaniei. Punctul forte al muzeului este Palatul Brukenthal, prin expozițiile sale, și, mai nou, Muzeul de Istorie al Farmaciei, care a fost redeschis. Este superb și o să vedeți istoria primei farmacii din Sibiu de familia Michael Brukenthal', a explicat Dorel Popa, reprezentantul Muzeului Brukenthal. Alte muzee, cum ar fi cel al Țării Făgărașului, au mizat pe un calendar al evenimentelor pregătite pentru această vară. 'Cetatea de la Făgăraș, cetatea care n-a fost niciodată cucerită, îi așteaptă pe vizitatori cu activități, expoziții noi, lansări de publicații diferite. Comunitatea Țării Oltului este foarte bine reprezentată în cadrul muzeului, aici fiind la ea acasă', a arătat Cristina Rădulescu, de la Muzeul Țării Făgărașului. Alături de muzeele consacrate, târgul permite promovarea unor cetăți și destinații interesante, cum ar fi Cetatea Mălăiești, din comuna Sălașu de Sus. Monumentul este singura cetate din Țara Hațegului care are un donjon restaurat și se bucură de un peisaj aparte, la poalele Retezatului. 'Turnul donjon este singurul restaurat din Țara Hațegului și poate conduce turistul în istoria de acum 600 de ani a unei cetăți care ne arată cum se trăia într-un turn de apărare. Suntem binecuvântați să fim aproape de poalele Munților Retezat, de biserici, trasee turistice, trasee pentru biciclete- toate bune motive pentru ca turiștii să ne viziteze. în plus, gastronomia locală este recunoscută prin cele celebrii virșli de Sălaș și prin produsele naturale pregătite de gospodinele din sat după rețete străvechi', spune Ramona Vlăiconi, de la Cetatea Mălăiești. Turiștii mai pot vedea la standurile târgului replici ale brățărilor dacice din aur, descoperite la cetatea dacică Sarmizegetusa Regia, din Munții Orăștiei, monede kosoni, oferte pentru un turism cultural de calitate în toate zonele din țară. Anul acesta, alături de Muzeul Castelul Corvinilor, mai sunt prezente la târg: Cetatea Orăștiei, Cetatea Ardud, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, Castelul Sturdza Miclăușeni, Centrul Cultural 'Drăgan Muntean' Deva, Muzeul Țării Făgărașului 'Valer Literat', Cetatea Medievală Mălăiești, Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva, Cetatea Medievală a Severinului, Cetatea Alba Carolina, Muzeul Național Brukenthal, Cetatea Colț, Castelul Banffy și Cetatea Râșnov. Târgul Castelelor se va încheia sâmbătă seara, când în curtea exterioară a Castelului Corvinilor va avea loc un concert al grupului de tenori Distinto, care va începe la ora 20:00. Intrarea la concert este liberă. AGERPRES / (A, AS - redactor: Sorin Blada, editor: Marius Frățilă, editor online: Andreea Lãzãroiu) Foto: Sorin Blada/AGERPRES Mai multe imagini pe AGERPRES FOTO
REPORTAJ Arad: Fascinația trenurilor în miniatură a adus la un loc colecționari din Europa și sute de copii (GALERIE FOTO/VIDEO)
Sunetul sacadat al locomotivelor cu abur în miniatură, fluiere, gări, sate sau orașe reconstituite, dar și o mare de copii entuziaști formează atmosfera de la o expoziție de machete de tren care are loc la Arad, de vineri până duminică, la care sunt prezenți peste 50 de colecționari din mai multe țări europene. în sala de sport a Universității 'Aurel Vlaicu', unde vineri dimineață a avut loc deschiderea expoziției 'Călătorie cu trenul la Arad', au fost montate șine în lungime totală de aproape 400 de metri, pe care circulă replici ale unor trenulețe de epocă sau de ultimă generație. Foto: (c) MARIAN BUGA / AGERPRES încă de la ora 10:00, complexul a devenit aglomerat, pentru că în prima zi a evenimentului intrarea a fost complet liberă pentru cei mici. Sute de preșcolari și elevi, însoțiți de părinți sau profesori, au luat cu asalt circuitele interactive. Acestea cuprind reconstituiri de orașe, sate, infrastructură feroviară și rutieră, stații de tren. Există poduri, autostrăzi, tuneluri, peisaje, machete de mașini sau de echipamente militare, dar și omuleți așezați cu grijă în locurile potrivite. Foto: (c) MARIAN BUGA / AGERPRES Unele stații și peisaje reconstituite sunt din România, cum ar fi Gara Zăbrani (Arad), în care sunt replici ale unor trenuri care au circulat în țara noastră, sau Gara Cefa (Bihor). Foto: (c) MARIAN BUGA / AGERPRES Pe mesele imense s-a desfășurat o adevărată lecție de istorie, la care au participat colecționari de la cluburi renumite din Austria, Ungaria sau Croația. Foto: (c) MARIAN BUGA / AGERPRES Vizitatorii pot admira evoluția transportului feroviar pe epoci: de la primele garnituri din perioada 1835-1920, trecând prin perioada interbelică, până la locomotivele moderne Diesel și electrice. Foto: (c) MARIAN BUGA / AGERPRES Un punct de atracție deosebit este secțiunea dedicată istoriei feroviare arădene. Machetele realizate de regretatul Ioan Popoviciu, fost mare sportiv arădean, au fost expuse de fiica sa, Maria Popoviciu, și au atras privirile nostalgicilor care au recunoscut vagoane și clădiri specifice zonei. Foto: (c) MARIAN BUGA / AGERPRES 'Am simțit că oamenii vor să vadă această colecție a tatălui meu și de aceea am venit. Mai avem peste 120 de machete, pentru că multe am donat. Am adus machete care ne arată evoluția locomotivelor și vagoanelor', a spus, pentru AGERPRES, Maria Popoviciu. Foto: (c) MARIAN BUGA / AGERPRES Dacă în interior privirile au fost furate de detaliile milimetrice ale machetelor, în curte energia a fost la cote maxime. Spațiul special amenajat a găzduit un trenuleț care i-a plimbat pe cei mici. Cozile au fost mari, dar zâmbetele de la final au arătat că a meritat așteptarea. Foto: (c) MARIAN BUGA / AGERPRES 'Este cea mai frumoasă zi! Am mers cu trenulețul de două ori, aș mai merge, dar e coada prea mare și vor și colegii mei', a spus Alex, care are șase ani. Foto: (c) MARIAN BUGA / AGERPRES Expoziția cuprinde și ateliere gratuite pentru copii, în care pasionații adulți le arată celor mici cum se montează machete. Foto: (c) MARIAN BUGA / AGERPRES 'Sunt luni de zile de muncă în spatele acestor diorame. Fiecare copac, fiecare clădire și fiecare circuit electric necesită răbdare de ceasornicar', a spus un colecționar din Austria. Foto: (c) MARIAN BUGA / AGERPRES Directorul adjunct al Complexului Muzeal Arad, Bogdan Blaga, spune că expoziția de trenulețe se află la a cincea ediție și a atras în fiecare an mii de vizitatori. Foto: (c) MARIAN BUGA / AGERPRES 'Este una dintre cele mai de succes expoziții ale noastre, anul trecut am avut peste 6.000 de vizitatori, în mare parte copii, dar și adulți pasionați. Anul acesta avem o premieră, acest tren de grădină, în care sunt plimbați cei mici. Prezentăm, pe lângă istoria feroviară, și pasiunea acestor colecționari și asociații prezente. Sunt peste 50 de expozanți din țări europene', a declarat Bogdan Blaga. Foto: (c) MARIAN BUGA / AGERPRES Evenimentul, organizat de Complexul Muzeal în colaborare cu AR-Rail Club Arad, rămâne deschis sâmbătă (între orele 10:00 și 19:00) și duminică (între orele 10:00 și 18:00). Prețul biletelor pentru weekend este de 21 de lei pentru adulți, 11 lei pentru pensionari și 5 lei pentru elevi și studenți. AGERPRES/(A, AS - redactor: Marian Buga, editor: Irina Poenaru, editor online: Ada Vîlceanu)
REPORTAJ Dâmbovița: Muzeul Tradițiilor Militare de la Târgoviște - o călătorie în sute de ani de istorie, dincolo de arme și uniforme (GALERIE FOTO/VIDEO)
La Târgoviște voievozii vorbesc prin holograme, iar istoria cavaleriei renaște într-un muzeu cum rar întâlnești. La etajul fostei Școli de Cavalerie din Târgoviște, Mircea cel Bătrân își întâmpină vizitatorii într-o formă neașteptată, nu dintr-un tablou și nici dintr-un manual de istorie, ci printr-o hologramă. La câțiva pași, Vlad Țepeș, Matei Basarab sau Constantin Brâncoveanu par să prindă viață și să spună propriile povești. Este una dintre surprizele pe care le oferă noul Muzeu al Tradițiilor Militare Dâmbovițene, deschis în clădirea istorică a fostei Școli de Cavalerie, un loc în care istoria Târgoviștei și cea a României se întâlnesc într-un mod spectaculos. 'Nu este un moment în istoria reședinței domnești de la Târgoviște care să nu fie reprezentat aici', a declarat, pentru AGERPRES, Irina Cîrstina, muzeografă la Complexul Național Curtea Domnească Târgoviște. Foto: (c) CORNELIA DUMITRU / AGERPRES FOTO în sălile muzeului se regăsesc poveștile Curții Domnești, ale voievozilor care au făcut din Târgoviște capitală și ale unei cetăți care a traversat secole de istorie. 'Dacă la Curtea Domnească vezi monumentul așa cum s-a păstrat el acum, aici ai reconstituirile de la 1500, reconstituirea de la 1600 cu intervențiile lui Petru Cercel, apoi perioada de maximă extindere a curții din vremea lui Brâncoveanu, pe care nu le putem oferi publicului la Curtea Domnească. Deci, cumva, este o completare fericită a tot ce înseamnă muzeele din Târgoviște', explică muzeografa Irina Cîrstina. Dar surpriza vine tocmai din faptul că muzeul nu vorbește doar despre războaie. Printre uniforme, arme și documente militare se află și opere de artă, piese arheologice și obiecte de patrimoniu de o valoare excepțională. Una dintre atracțiile principale este Biblia de la București din 1688, una dintre cele mai importante cărți tipărite în limba română și o piesă de tezaur național, expusă în original. Foto: (c) CORNELIA DUMITRU / AGERPRES FOTO 'Avem aici opere de artă, avem artefacte arheologice, Biblia din 1688 de la București care este scrisă în limba română și este absolut o capodoperă, o piesă de tezaur națională, este expusă în original aici. Adică nu e doar un muzeu cu arme, asta vreau să spun', subliniază Irina Cîrstina. în plus, prima instituție muzeală din Dâmbovița care introduce holograme în expoziția permanentă își propune să meargă și mai departe. în colaborare cu Universitatea Valahia, muzeul lucrează deja la un sistem de digitalizare care va include coduri QR, materiale interactive și jocuri educative. 'Vrem să fie și mai atractiv pentru tineri. Vor apărea și alte elemente digitale care să completeze experiența de vizitare', spune muzeografa. Foto: (c) CORNELIA DUMITRU / AGERPRES FOTO Printre personajele care 'prind viață' prin intermediul tehnologiei nu se află doar voievozii. Vizitatorii îl întâlnesc și pe generalul Ioan Emanoil Florescu, omul care a contribuit decisiv la renașterea Târgoviștei în secolul al XIX-lea, prin dezvoltarea Arsenalului Armatei. Alături de el mai apar Regele Ferdinand, comandanți ai școlii și ofițeri ale căror destine s-au legat de acest loc. Povestea devine și mai interesantă atunci când ajunge la oamenii obișnuiți care au făcut istorie. Un exemplu este Toma Tudoran, elev al Școlii de Cavalerie și, ulterior, unul dintre cei mai valoroși călăreți ai României interbelice. 'Avem o sală dedicată lui Toma Tudoran. Toma era un oltean care a venit la Târgoviște și s-a școlit. Și apoi s-a căsătorit cu Georgeta Pârvulescu, fata primarului Gheorghe Pârvulescu (...). Acest ofițer participă alături de echipa hipică națională a României în toată perioada interbelică la competiții de cel mai înalt nivel, pentru că ei făceau echitație militară. Erau ofițeri activi în armată, au participat pe front, au fost răniți, au primit medalii, dar ei făceau și echitație militară. Cupele câștigate la Nisa, la Berlin, în Polonia, Londra au fost cumpărate de muzeu în anii '80 și noi avem de la caietele în care-și lua notițe în această școală când avea 18-19 ani Toma Tudoran, până la întâlnirea cu Hitler. A fost inclusiv la Olimpiada din 1936 și Toma a primit mapa Olimpiadei cu tot felul de însemne și ce se oferă de obicei. Și toate astea le avem în muzeu', mai spune muzeografa Irina Cîrstina. Foto: (c) CORNELIA DUMITRU / AGERPRES FOTO Poate cele mai emoționante exponate sunt însă cele mai simple: o fotografie îngălbenită de vreme, o tabacheră, un bidon militar, un jurnal sau o carte cumpărată la Paris în urmă cu aproape un secol. Sunt obiecte care au supraviețuit războaielor, schimbărilor de regim și anilor comunismului. Mulți dintre foștii ofițeri ai cavaleriei au refuzat să renunțe la ele, chiar și atunci când simbolurile regale erau interzise. 'Au fost oameni foarte curajoși. Au păstrat aceste obiecte și le-au transmis mai departe. Iar urmașii lor le-au donat muzeului', povestește Irina Cîrstina. Sute de exponate au ajuns astfel la Târgoviște prin intermediul Asociației 'Tradiția Cavaleriei', cu mult înainte să se știe că va exista un muzeu dedicat acestui patrimoniu. Astăzi, toate aceste povești s-au întors acasă, în clădirea care a format generații întregi de ofițeri. Foto: (c) CORNELIA DUMITRU / AGERPRES FOTO 'De fapt aici nu a existat o singură școală, a fost Școala de ofițeri de cavalerie, Școala de ofițeri de rezervă, Școala de subofițeri, Școala pregătitoare. Adică au fost vreo cinci instituții care au funcționat în această școală, toate sub numele Regelui Ferdinand. Și regele însuși apare cu un mesaj despre cavalerie și povestește aici. Apoi mai este un colonel Nicolin, care a fost șeful Garnizoanei Târgoviște, care a fost infanterist și l-a cunoscut pe Regele Carol, dar și pe Regele Ferdinand și ulterior pe regele Carol al II-lea, în calitatea lui de ofițer, și care are jurnale și la persoana întâi povestește despre experiența lui. Și apoi mai este încă un alt ofițer, Virgil Bianu, care a fost pe zona de tancuri. Personajele acestea de istorie modernă sunt selectate din colecțiile muzeului, au avut legătură cu Târgoviște, cu Școala de Cavalerie și pot să pună în valoare colecțiile noastre', precizează Irina Cîrstina. Iar pe lângă povești despre cavalerie, holograme cu voievozi, piese de tezaur, aici vizitatorii pot descoperi și un loc cu o poveste a unui eveniment care a schimbat cursul istoriei recente. Este vorba despre clădirea unității militare de la Gara Târgoviște, unde au fost împușcați în 1989 Elena și Nicolae Ceaușescu. Foto: (c) CORNELIA DUMITRU / AGERPRES FOTO De fapt, acest muzeu este structurat în două mari secțiuni, fiecare având repartizat un nivel al clădirii: prima, la parter, reconstituie atmosfera de la sfârșitul anilor comunismului. Se pot vizita biroul comandantului Unității Militare 01417, colonelul Andrei Kemenici, locul unde au fost ținuți soții Ceaușescu, sala procesului, iar în curtea interioară se află zidul execuției cuplului Elena și Nicolae Ceaușescu. A doua secțiune, organizată la etajul clădirii, prezintă trecutul militar al orașului și se centrează pe importanta moștenire a Școlii de Cavalerie din Târgoviște. Muzeul deține o colecție impresionantă de fotografii, se regăsesc uniforme militare originale, la care se adaugă unele care au fost reconstituite special pentru acest proiect muzeal, arme, medalii, ordine, obiecte personale ale ofițerilor, albume și publicații militare. 'Construirea propriu-zisă a clădirii Școlii de Cavalerie din Târgoviște a început în 1907, când, în prezența Ministrului de Război, general Alexandru Averescu și a principelui moștenitor Ferdinand, în acel moment Inspector General al Cavaleriei, dar și oficialităților locale, s-a pus piatra de temelie a instituției de învățământ militar. Ca și în trecut, astăzi admirăm o clădire monumentală, bine proporționată, sobră, cu săli înalte și spațioase. Școala adăpostea biroul comandantului, sălile de clasă, cazinoul ofițerilor și dormitoarele elevilor', se arată pe site-ul muzeului. Foto: (c) CORNELIA DUMITRU / AGERPRES FOTO Deviza Școlii de Cavalerie, 'Ofițerul de cavalerie trebuie să fie călăreț și cavaler', încă poate fi citită pe frontispiciul clădirii. Muzeul a fost reabilitat anul trecut printr-un proiect derulat de Consiliul Județean Dâmbovița. înainte de reabilitare se putea vizita doar parterul clădirii, cu partea de istorie a comunismului și locul unde au fost ținuți și executați soții Ceaușescu. Foto: (c) CORNELIA DUMITRU / AGERPRES FOTO Muzeul aflat în imediata apropiere a gării din Târgoviște, pe Bulevardul Regele Carol I, poate fi vizitat de marți până duminică, între 9:00 și 17:00. Prețul unui bilet este de 30 de lei, iar pentru elevi, studenți și pensionari este redus la 15 lei. AGERPRES / (AS - redactor: Cornelia Dumitru, editor: Marius Frățilă, editor online: Ada Vîlceanu)
REPORTAJ Între Palme d'Or și 'Palma de odor' - Patria cu miros de mucegai (GALERIE FOTO/VIDEO)
în timp ce cinematografia românească culege lauri internaționali pe covorul roșu de la Cannes, în inima Capitalei, ecranul pe care s-au proiectat marile capodopere ale lumii se dezintegrează încet, de ani de zile, în igrasie, urină și nepăsare. Cinematograful Patria, un gigant modernist la momentul inaugurării, în 1935, cu peste 1.000 de locuri și proiectat de Horia Creangă, nepotul lui Ion Creangă, primește de ani de zile propria 'distincție' nedreaptă: Palma de odor - un focar de infecție, unde mirosul pestilențial de mucegai și fecale ține loc de cultură. Foto: (c) Adrian Țone/AGERPRES Așa suntem construiți ca neam, când unul de-ai noștri cunoaște gloria, imediat ne-o 'asumăm', un cuvânt de-andoaselea folosit excesiv și inutil în ultima vreme. Crește inima în noi ca nație, așa am făcut și facem în continuare cu Brâncuși, cu Nadia, cu Năstase, cu Hagi, cu Popovici, cu Mungiu, și pe alocuri, cu micuțele creiere mari care câștigă aur curat la concursurile internaționale de robotică, fizică sau matematică. Dar astăzi trăim absurdul și paradoxul în stare pură, suntem în zodia lui Eugen Ionescu. România a devenit o forță cinematografică mondială, însă nu are un ecran funcțional acasă. Cristian Mungiu, singurul regizor român laureat cu marele trofeu de la Cannes, pentru a doua oară, nu are unde să organizeze premiera filmului Fjord acasă, la București. 'Dacă am mai reușit o dată să luăm un Palme d'Or - pentru că nu mi-a aparținut mie, ci cinematografiei române, am niște așteptări care nu se leagă de filmul meu. Eu am rugămintea și pretenția ca statul român să încerce să dea un pic mai mult înapoi culturii și cinematografiei, pentru că noi am făcut partea noastră. E un pic stânjenitor că la 20 de ani după ce am luat primul Palme d'Or, ne întoarcem acum și noi nu avem încă o sală de premieră la care să prezentăm filmul acesta, în București. Avem nevoie ca statul să ne ajute', spunea Mungiu la 24 mai, la sosirea în țară. în foaierul de la Cinema Patria, cuvintele sale capătă o greutate sinistră, ca un ecou, unde cinematografia primește doar întuneric, nepăsare și un miros insuportabil. Dau ture de jur împrejurul Cinematografului Patria, fost Aro la începuturi, pe unde se formau cozile de sute de oameni la bilete, fără a mă apropia prea mult de intrarea principală. Un icnet interior de greață pornește involuntar de fiecare dată când tragi aerul acru și greu. Mirosul dejecțiilor umane e insuportabil. Intru în discuții cu un om de-al locului, care știe multe. 'Aici era primul cinematograf al țării, aici se țineau premierele la toate filmele, cele mai importante. Sergiu Nicolaescu avea toate premierele aici. Și de o groază de timp se luptă ca niște câini, de ani de zile, ministerul cu primăria mare, cu primăria de sector și tot așa, de a ajuns totul o paragină. Dorm aurolacii pe acolo, au distrus tot', spune omul. Blocat administrativ din anul 2015 sub pretextul riscului seismic, după tragedia de la Colectiv, Cinema Patria se află scriptic în administrarea Primăriei Sectorului 1, dar se află și pe listele de consolidare amânate în mai multe rânduri ale Primăriei Capitalei. în realitate este un teritoriu al nimănui: abandonat, nepăzit, vandalizat și devenit adăpost de noapte pentru oamenii străzii. Foto: (c) Adrian Țone/AGERPRES Intru în Cinema Patria, sau ce a mai rămas din el, relativ ușor. E nepăzit, neîncuiat. Trebuie să știi doar pe unde. Asta doar dacă îți dorești să vezi cum arată infernul, degradarea, hăul. Vizitând aproape toate încăperile clădirii părăsite, inclusiv o parte din pod, mai puțin 'dormitorul' unui om al străzii, realizez că sunt mai multe căi de acces în cinema, la etaj existând mai multe uși deschise larg și ferestre fără geamuri sau tocărie. E libertate, să intre cine vrea. Dar cine vrea? Foto: (c) Adrian Țone/AGERPRES Ușile masive din sticlă de care îmi aduc aminte din copilărie și prin care miile de bucureșteni intrau în 'Epoca de Aur' a cinematografiei, nu le găsesc. Clădirea a suferit modificări de-a lungul timpului. în plus e beznă, puținele geamuri de la parter sunt acoperite cu sute de straturi de afișe reclamă la șușanele artistice. Intru printr-o laterală a sălii în ceea ce pare a fi o scenă dintr-un film cu atmosferă post-apocaliptică. Mirosul de excremente e luat de altul, la fel de greu, de igrasie, de umezeală. M-am surprins uitându-mă în dreapta și în stânga după Bacovia. Nici țipenie, doar atmosfera creată de el. Scaunele tapițate au fost scoase de mult timp, mocheta la fel. în bezna sălii cinematografului Patria, dacă vorbești se formează ecou. Dar ciudat este că sunetul parcă se întoarce spre tine, cu vocea lui Jean Gabin în 'Mizerabilii'. Sau poate că vine din gura lui Alain Delon, în 'Clanul Sicilienilor'? Și totuși, ar putea fi și Liz Taylor pe acolo, în 'Cleopatra', și Ilarion Ciobanu în 'Columna', și Amza Pellea în 'Nea Mărin Miliardar' și Colea Răutu în 'Lupeni 29', și, și, și. Și peste toate se aud sute de mii de români care oftează, suspină și plâng când văd a treia, a cincea, a zecea oară 'Lanțul amintirilor', sau Yaadon Ki Baaraat. Foto: (c) Adrian Țone/AGERPRES Un perete gol, alb, în întunericul sălii, mă face să cred că acolo ar fi fost odată pânza care a făcut milioane de ochi să sclipească de fericire, milioane de guri să-și ridice colțurile în sus, milioane de dinți să se lase văzuți într-un hohot de nestăvilit sau milioane de guri să-și găsească perechea într-un sărut furat pe ascuns. Cine știe câte destine au fost scrise în întunericul acestei săli, cu luminile peliculei jucând pe pânza albă. Așa e, într-acolo trebuie să fi fost magica pânză, pentru că sus, la etaj, în spate, se văd trei ferestruici prin care străbate lumina soarelui. Singura care mai intră acum în sală, spre deosebire de alte timpuri, când pe acolo alte lumi se revărsau și intrau în mințile oamenilor. Foto: (c) Adrian Țone/AGERPRES în plus, bucata de perete alb se află deasupra scenei pe care a susținut un concert însuși George Enescu, în 1937. Ies din sală și ajung în zona intrării principale, pe holul pe care erau instalate casele de bilete. De aici se aprovizionau șmenarii care vindeau la suprapreț biletele în Epoca de Aur, îmbogățindu-se. Unii au recunoscut-o public, alții sunt 'imaculați'. Foto: (c) Adrian Țone/AGERPRES Peste tot domnește haosul, igrasia, nepăsarea. Pereții au ciuperci negre pe ei, până la un metru înălțime. Mai peste tot sunt acoperiți cu graffiti. O singură ușă capitonată a rămas acoperită de catifea. Pe jos, mozaicul e plin de urme de apă, urină, alcool poate, după cutiile de bere care zac ici și colo. La etaj, în zona în care era aproape imposibil să prinzi bilet, pentru că vizibilitatea era cea mai bună, găsesc într-o mică încăpere două seifuri. Cel mare cred că depășește câteva tone. Cineva a încercat cu un obiect de fier să îi zgândăre încuietoarea, dar mastodontul de fier fabricat în Austria s-a lăsat doar ușor zgâriat. Cel mic e și el nedesfăcut, deși e răsturnat și semnele de agresiune asupra lui sunt mai mari. Foto: (c) Adrian Țone/AGERPRES în aceeași încăpere, câteva mii de documente păstrate de zeci de ani sunt împrăștiate pe jos. Se văd anii '˜50, '˜60, '˜70, și ștampile, și semnături. Sunt rapoarte, dări de seamă, inventare. Foto: (c) Adrian Țone/AGERPRES La ușă zace un biblioraft, plin de documente. Din care aflu că în 31 decembrie 1961, la ora 16:30, cu câteva ore înainte de Revelion, subsemnații Elefteriu Constantin, responsabilul Cinematografului Patria, și Ene Maria, casieră, au făcut un proces verbal de predare - primire a stocului de bilete și a 'chitanților' pentru bilete date pe credit. Aproape 130.000 de bilete, într-un an. 130 de mii de visuri, 130 de mii de zâmbete, 130 de mii de povești, 130 de mii de lumi. Foto: (c) Adrian Țone/AGERPRES Zona balcoanelor e la fel de degradată, scaunele au dispărut, au fost scoase, trebuie să fii atent să nu cazi peste balustrade. Pe holuri și încăperi același haos generalizat, de parcă toate popoarele migratoare care ar fi trecut să vadă Yaadon Ki Baaraat s-au răzbunat pe tot ce au apucat, nemulțumite că au primit în schimb replica lui Gheorghe Cozorici către Mircea Diaconu în pelicula 'Un petic de cer', 1984: 'Și eu tot la Bicaz m-am însurat!'. Vreau să ajung sus în cabina de proiecție, acolo unde arhanghelii dumnezeilor cinematografiei mișcau manete, puneau role, le lipeau, făceau scharful manual, potriveau sunetul pentru ca mai apoi să dea start 'lumii'. Foto: (c) Adrian Țone/AGERPRES Urci niște trepte în 'melc', destule și șubrede, deși sunt din piatră. încăperi minuscule stânga dreapta, pe una dintre el se vede coama unor tubulaturi uriașe. Cred că e vorba despre sistemul de aerisire, modern în 1935, când ziarele vremii titrau că Cinema Aro, așa cum se numea pe atunci, beneficia de aer condiționat. Aveam să descopăr și restul ansamblului de climatizare mai târziu, în pod. Acolo unde chiar mi-aș fi dorit să fiu unul dintre zecile de porumbei aciuați, ca să elimin pericolul prăbușirii. Foto: (c) Adrian Țone/AGERPRES Găsesc în cele din urmă cabina de proiecție. Găzduiește două proiectoare de film, ambele distruse. Unul fabricat în Cehoslovacia arată parcă mai bine și în interior se mai pot vedea niște oglinzi curbate. Are un film vechi rupt, atârnat de el, ca o beteală ieftină într-un brad de Crăciun. De aici pornea fiecare miraj. Foto: (c) Adrian Țone/AGERPRES Ies din cinema ca de obicei, cu ochii mijiți de lumina soarelui orbitor, și cu sentimentul că aș fi asistat la cea mai grotescă peliculă văzută vreodată. Foto: (c) Adrian Țone/AGERPRES Ruinarea cinematografului Patria nu este doar un eșec administrativ, ci poate fi chiar oglinda unui paradox național revoltător. Clădirea care a pornit în perioada interbelică ca un simbol al avangardei și al modernismului european, o bijuterie arhitecturală menită să civilizeze și să adune elitele, și să bucure poporul, a fost coborâtă de nepăsare în cel mai degradant primitivism. Trăim absurdul suprem: ne umflăm piepturile de mândrie patriotică când îi vedem pe ai noștri pășind pe covorul roșu de la Cannes, însă, în inima Capitalei, îi așteptăm acasă, așa cum doar noi știm. întindem sub picioarele culturii un covor de delăsare catastrofică și, blocați în propria neputință, asistăm la o realitate în care geniul artistic românesc este condamnat să se nască, paradoxal, exact din mizerie. Adormiți parcă într-un blestem istoric, visăm doar ca Testamentul lui Arghezi să se împlinească din nou între aceste ziduri uitate: 'Durerea noastră surdă și amară / O grămădii pe-o singură vioară, / Pe care ascultând-o a jucat / Stăpânul, ca un țap înjunghiat. / Din bube, mucegaiuri și noroi / Iscat-am frumuseți și prețuri noi'. AGERPRES (A, AS-redactor: Adrian Țone, editor: Mihai Țenea, editor online: Ada Vîlceanu)
REPORTAJ Olt: Soluții simple la probleme actuale ale elevilor și școlilor, găsite de liceenii de la 'N.Titulescu' Slatina
Un joc de cuvinte într-o pauză, o discuție cu colegi de școală într-un loc de relaxare protejat cu umbrele colorate, participarea la o piesă de teatru, la un atelier de prăjituri sau la un club de robotică sunt câteva dintre propunerile unor liceeni de la Liceul Teoretic 'Nicolae Titulescu' din Slatina, ca parte a unor soluții la probleme identificate în școală și în viața educațională a colegilor lor. Printr-un proiect Erasmus, ComEngage, zeci de elevi ai Liceului 'Nicolae Titulescu' Slatina, alături de colegi de-ai lor din Vidin (Bulgaria), s-au implicat în identificarea nevoilor reale ale școlii și comunității, au căutat și propus soluții și au mers mai departe, transformând ideile în acțiuni concrete. O parte dintre acțiunile realizate de elevi în cadrul proiectului au fost prezentate miercuri, în Amfiteatrul liceului. 'ComEngage urmărește dezvoltarea unei noi abordări a Consiliului Elevilor, bazată pe participare activă, identificarea nevoilor reale ale elevilor, implicarea acestora în luarea deciziilor la nivelul școlii. (...) Trebuie să menționăm faptul că au fost realizate niște chestionare completate de aproape 400 de elevi la nivelul școlii și în urma rezultatelor obținute au fost create cinci comisii tematice. Prin Engage, elevii devin parteneri activi în dezvoltarea comunității școlare, demonstrând că schimbarea reală începe atunci când tinerii au ocazia să-și facă vocea auzită și să transforme ideile în acțiuni concrete. Engage nu este un proiect despre activități pentru elevi, ci un proiect în care elevii identifică probleme, propun soluții și produc o schimbare reală în școală', a declarat, pentru AGERPRES, managerul proiectului, Cristina Mazăre, profesoară de limba engleză. Lipsa unui plan de viitor după absolvire este una dintre principalele probleme identificate de liceeni. 'Noi am analizat problema elevilor care nu au încă un plan de viitor după terminarea liceului. Am realizat un chestionar unde am identificat diferite probleme, principala fiind frica de eșec. Am realizat și o hartă a conflictului unde am analizat diferitele relații și susținerea pe care o primesc elevii din partea factorilor externi. în urma rezultatelor obținute am desfășurat diferite activități pentru a-i ajuta să-și găsească oarecum drumul la sfârșitul liceului și să fie mult mai încrezători în ei, pentru că pot alege orice drum, orice își doresc ei', a declarat Ștefania Mădălina Popa, o elevă care a activat în comisia pentru Consiliere în carieră și pregătirea pentru viața de după școală. Comisia a organizat întâlniri cu reprezentanți ai Academiei de Studii Economice din București și activități interactive de orientare profesională, oferind elevilor informații despre oportunitățile educaționale și profesionale. Preocupări privind sănătatea mentală și bunăstarea elevilor au fost, de asemenea, în atenția liceenilor implicați în Engage. Ei au realizat scurtmetraje despre bullying ori dependența de ecrane. 'Ne-am propus să identificăm care sunt barierele pe care elevii le întâmpină în școala noastră privind sănătatea mentală și bunăstarea lor. Am avut activități referitoare la dependența de ecrane, bullying, comunicarea profesor - elev și comunicarea elev - elev', a arătat eleva Natalia Vătăman. Andreea Trăistaru, o altă elevă implicată în proiect, a menționat că liceenii au realizat pliante bilingve pe care le-au împărțit în oraș, au avut întâlniri cu psihologi și consilieri școlari. Programele de socializare sunt una dintre soluțiile propuse de elevi pentru îmbunătățirea relațiilor de comunicare atât cu alți elevi, cât și cu profesorii. 'Am realizat o acțiune cu profesorii școlii, în care am transmis în calitate de consilier școlar câteva strategii de comunicare empatică și eficientă. Știm cu toții că pentru bunăstarea elevilor în școală este necesar ca aceștia să se simtă ascultați și înțeleși. Pentru comunicarea eficientă între elevi, am avut un program de socializare. Elevii care întâmpinau dificultăți în a-și face prieteni au socializat cu colegii, s-au simțit ascultați și sprijiniți și am avut și un panou al complimentelor pe care l-am plasat în holul școlii unde elevii și-au adresat complimente unul către celălalt. Și să nu uităm, tot comisia noastră a implementat și un lectorat cu părinții care s-a numit 'Dependența de ecrane, de la detecție la intervenție'. Trăim în era digitală și este foarte important ca și părinții să conștientizeze că expunerea prelungită a copiilor la ecrane le poate afecta sănătatea fizică, dar și psihică', a declarat, pentru AGERPRES, consilierul școlar Andreea Cruceru. Liceenii au căutat soluții și pentru o implicare mai activă a elevilor în activitățile școlii, potrivit Emiliei Ogea, la rându-i elevă a liceului, care a menționat că motivațiile colegilor ei țin în principal de lipsa timpului. Oportunitățile de petrecere a timpului liber și chiar pentru durata pauzelor au fost analizate de o Comisie de spații pentru tineri, coordonată de liceeanul Brian Patrick Covaci. 'împreună, în comisia noastră am realizat și am conștientizat problemele pe care le-au colegii noștri privind spațiile și oportunitățile pe care le au în timpul pauzelor. Am desfășurat și am realizat două planșe, anume harta de planificare și arborele problemelor. Și cu aceste planșe am putut să realizăm anumite activități, precum un atelier de prăjituri și un club de jocuri. Toți copiii, în timpul pauzelor, pot să vină în spațiile noastre din școală și să joace jocuri cum ar fi un schimb de cuvinte, fiecare persoană trebuia să realizeze un fir narativ și apoi să lase următoarea persoană să continue acel fir narativ. Pot folosi sera, să planteze în grădina noastră, avem un club de robotică și, de asemenea, un club de teatru', a relatat Brian Patrick Covaci, pentru AGERPRES. Un coleg de-al lui Brian, din aceeași comisie, a arătat că în preajma ambelor corpuri de clădire ale liceului sunt zone în care elevii pot relaționa în pauze. 'Avem spații dedicate socializării între elevi, totul ca să ne cunoaștem mai bine, să ne dezvoltăm abilitățile sociale, să ne petrecem timpul liber, într-un fel. De exemplu, la noi, în corpul A, avem un loc unde sunt tribune și umbreluțe colorate, putem să stăm acolo, să vorbim. în corpul B avem grădinița, unde avem băncuțe amenajate, un spațiu verde, tot la fel pentru socializarea între elevi și pentru a ne simți bine între noi, ca tineri', a adăugat liceanul. Potrivit directoarei Liceului Teoretic 'Nicolae Titulescu' Slatina, Adina Gruia, unitatea de învățământ din Slatina implementează proiectul Erasmus+ ComEngage - Empowering Communities Through Student Engagement and Initiatives, 'o inițiativă internațională care reimaginează rolul și funcționarea Consiliului Elevilor, transformându-l într-o structură activă de identificare a nevoilor comunității școlare și de implementare a soluțiilor propuse de elevi'. 'Un prim rezultat important al proiectului a fost elaborarea co-viziunii școlii de către membrii Consiliului Elevilor, document publicat pe site-ul oficial al liceului. Co-viziunea reflectă aspirațiile și valorile comunității școlare: Liceul Teoretic 'Nicolae Titulescu' din Slatina îmbină tradiția academică cu deschiderea către inovație, promovând implicarea elevilor în proiecte locale și internaționale, consolidând relația profesor-elev și formând cetățeni activi, responsabili, pregătiți pentru societatea contemporană', a mai spus directoarea Adina Gruia. Liceul Teoretic 'Nicolae Titulescu' Slatina, unde învață peste 1.450 de elevi, este singura unitate de învățământ cu profil vocațional din județul Olt, pregătind atât viitori învățători și educatori, cât și liceeni talentați în domeniul muzicii și artelor plastice. Liceul are, de asemenea, și clase cu profil real și uman. Totoadată, unitatea are clase de învățământ primar și gimnazial. Elevii liceului derulează numeroase proiecte în parteneriat cu unități de învățământ din alte țări, dezvoltând de mulți ani colaborări durabile cu elevi din țările europene. Liceul Teoretic 'Nicolae Titulescu' este și una dintre unitățile școlare de tradiție ale Slatinei, cu o istorie de peste 100 de ani, fiind înființat în 1919 ca Școala Normală. AGERPRES / (A - redactor: Cristina Matei, editor: Marius Frățilă, editor online: Simona Aruştei)
VIDEO REPORTAJ Prințesele și roboțeii - vedetele 'Paradei costumelor din materiale reciclabile' de la Școala 'Andrei Șaguna' Deva
Peste 350 de copii din clasele primare ale Școlii Gimnaziale 'Andrei Șaguna' din Deva au luat parte, marți, la un adevărat spectacol în care și-au etalat inventivitatea, dar și grija față de mediul înconjurător cu prilejul 'Paradei costumelor din materiale reciclabile', o acțiune în cadrul căreia curtea școlii a devenit, pentru câteva zeci de minute, un podium de modă cu totul special. Sticlele din plastic s-au transformat în rochii și coronițe, cofrajele de ouă, vopsite în verde, au dat naștere unui dinozaur fioros, iar hârtia și cartonul, meșteșugit lucrate acasă, împreună cu mamele sau bunicile, le-au ajutat pe fetițe să devină prințese frumoase și elegante. Băieții nu s-au lăsat mai prejos și folosindu-se de ziare, reviste publicitare, pahare de plastic ori de cutii mari de carton au devenit roboței de toate felurile, soldați sau chiar apicultori. Toate costumele au fost prezentate colegilor, părinților și profesorilor în pauza mare, atunci când în curtea școlii a fost organizată parada costumelor realizate de copii. 'Au fost 360 de copii care au luat parte la această acțiune, elevi din cadrul ciclului primar și de la grădiniță. Au fost foarte multe costume, ceea ce arată că există foarte multă creativitate în școală. Copiii au avut timp suficient pentru a pregăti această paradă, împreună cu părinții și cadrele didactice. îmi propun să continuăm acest gen de evenimente și să facem o paradă mai amplă, în care să implicăm mult mai multe școli din municipiul Deva. Educația copiilor pentru un mediu curat este foarte necesară, mai ales în zilele noastre, când vedem că natura are nevoie și cere ajutorul nostru', a declarat, pentru AGERPRES, profesoara Maria Angela Popovici, organizatorul principal al evenimentului. Extrem de încântați să participe la această manifestare, copiii au demonstrat tuturor că sunt foarte talentați și răbdători atunci când vine vorba despre proiecte care le stârnesc interesul. între ei, Cătălin, care ține în mână un pistol Nerf și poartă un costum realizat din hârtie. 'M-am transformat în soldat și port haine de camuflaj. La costum am folosit câțiva saci și ziare. M-a ajutat bunica să-l fac. îmi place', spune copilul. O fetiță, Maria, care a îmbrăcat un costum plin de floricele colorate, mărturisește și ea că a fost ajutată de bunică și de mamă pentru a-l realizat. 'Pentru costumul mei am folosit saci de gunoi, mulți și colorați. I-am cumpărat, pentru că nu am avut așa de mulți acasă. M-au ajutat mama și bunica să realizez acest costum', spune Maria. La fel de creativ s-a dovedit și Robert, care și-a pus pe umeri o cutie de culoare verde, în care ar urma să fie colectate baterii uzate. 'Am lucrat vreo două ore la costumul acesta, împreună cu mama. Am folosit carton, foi de hârtie și apoi eu l-am colorat', ne explică elevul de clasa a III-a. Ingenios s-a dovedit și Eduard Andrei, care, la cei 10 ani ai săi, a conceput, ajutat de mama sa, un inedit costum croit din măști chirurgicale de unică folosință. 'Mamei i-a venit ideea. Nu știu câte măști am folosit, dar știu că am cumpărat foarte multe pachete. Am lucrat cam patru zile la acest costum, ajutat de mama, iar unele idei ne-au venit pe parcurs', spune copilul. Nu în ultimul rând, cei prezenți au remarcat rochia albă confecționată din fâșii de hârtie de o fetiță extrem de dezinvoltă, care se vede deja o viitoare creatoare de modă. 'Astăzi m-am costumat în prințesa de hârtie. Am făcut costumul sâmbătă, împreună cu mama. A durat vreo trei-patru-cinci ore, dar am avut răbdare pentru că îmi place să fac așa, costume, să creez', ne mărturisește Maria. Și Răzvan povestește că ideea costumului său din ziare i-a venit atunci când avea mai mult timp liber pe care nu voia să-l petreacă pe telefon: 'Am lucrat la acest costum vreo trei ore, împreună cu mama. Ideea cu ziarele mi-a venit pentru că nu aveam ce să fac în timpul liber. Decât să mă joc pe telefon...'. Școala Gimnazială 'Andrei Șaguna', cea mai mare din municipiul Deva, deține, de peste 20 de ani, și titulatura de 'școală eco', iar cadrele didactice se străduiesc să arate acest lucru cu orice prilej. 'Am dorit să serbăm Ziua Internațională a Copilului, care a fost luni, dar și să ne păstrăm în tradiția celor peste 20 de ani de când suntem eco-școală. Cei mici sunt dornici să construiască, să creeze. Părinții ne susțin extraordinar de mult și le mulțumim pentru acest lucru. Vom continua pe această linie, pentru că un asemenea eveniment intră în memoria colectivă a familiei școlii noastre. Copiii vor să facă astfel de acțiuni și noi vom fi alături de ei', a arătat directoarea Școlii 'Andrei Șaguna', Alina Tarnu. Potrivit organizatorilor, activitățile și proiectele care în centru ideea reutilizării materialelor reciclabile sunt importante pentru a dezvolta creativitatea copiilor și pentru a le explica importanța protejării mediului înconjurător. Statisticile arată că peste un miliard de ambalaje cu simbolul SGR au fost colectate în primele trei luni ale acestui an, iar rata de returnare a fost de 88%, conform datelor publicate, în aprilie, de RetuRo, administratorul Sistemului de Garanție-Returnare. AGERPRES/(A, AS - redactor: Sorin Blada, editor: Marius Frățilă, editor online: Ady Ivaşcu) Foto şi video: SORIN BLADA / AGERPRES
REPORTAJ Dolj: Tinerii și 'modernitatea lichidă' - între migrație, industrie și criza perspectivelor sociale
Relația tinerilor din județul Dolj cu piața muncii reflectă una dintre cele mai profunde transformări sociale ale ultimelor decenii: trecerea de la modelul stabilității profesionale și comunitare către o societate dominată de incertitudine, mobilitate și insecuritate economică. Particularitatea Doljului față de alte județe din România constă în suprapunerea a două realități aparent contradictorii: existența unui important pol industrial și universitar în municipiul Craiova și, în același timp, prezența unor zone rurale afectate sever de depopulare, migrație externă și îmbătrânire demografică. Din perspectivă sociologică, Doljul reprezintă un model de 'dualitate regională': un județ în care dezvoltarea urbană coexistă cu fragilizarea accelerată a comunităților rurale și cu o accentuată migrație a populației tinere. Potrivit datelor Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Dolj, rata șomajului în județ s-a situat în anul 2025 între 8,4% și 8,96%, nivel semnificativ peste media națională, iar numărul total al șomerilor a oscilat în jurul valorii de 20.000 de persoane. De asemenea, aproape 90% dintre șomerii înregistrați în Dolj sunt șomeri neindemnizați, una dintre cele mai ridicate ponderi din România. Statisticile AJOFM Dolj mai arată că aproape 1.900 dintre șomerii înregistrați au sub 25 de ani, iar peste 1.400 au între 25 și 29 de ani, ceea ce confirmă vulnerabilitatea ridicată a tinerilor în raport cu piața muncii locală. Spre deosebire de județele din vestul țării, unde industrializarea și investițiile externe au generat piețe ale muncii mai dinamice și salarii mai competitive, Doljul se confruntă cu un dezechilibru între nivelul de educație și aspirațiile tinerilor și capacitatea economiei locale de a absorbi această resursă umană. în același timp, spre deosebire de alte județe predominant agricole din sudul României, Doljul dispune de un centru universitar important și de o infrastructură industrială relevantă, în special în jurul industriei auto și a componentelor industriale. Tocmai această contradicție produce o tensiune socială specifică județului: existența unor insule de dezvoltare economică într-un context regional marcat încă de insecuritate socială și migrație. Fenomenul poate fi interpretat prin teoria 'modernității lichide', formulată de Zygmunt Bauman, potrivit căreia structurile sociale tradiționale — locul de muncă stabil, comunitatea locală sau traseul profesional predictibil - își pierd caracterul durabil. în Dolj, această transformare este vizibilă inclusiv în raportarea tinerilor la ideea de stabilitate. Pentru mulți dintre ei, migrația externă nu mai reprezintă o soluție temporară, ci o etapă firească a construcției personale și profesionale. 'Am terminat facultatea anul trecut și aproape toți colegii mei caută variante să plece fie în București, fie în străinătate. Foarte puțini mai cred că își pot găsi aici un loc de muncă bine plătit și își pot construi un viitor', spune Andrei Marinescu, absolvent al unei facultăți tehnice la Universitatea din Craiova. în mediul rural din Dolj, fenomenul capătă dimensiuni și mai accentuate. Numeroase comune se confruntă cu fenomenul depopulării, îmbătrânire și scăderea populației tinere, dar și cu apariția 'culturii plecării', în care succesul este asociat aproape exclusiv cu migrația. Acest tip de comportament social poate fi analizat și prin teoria 'societății riscului', dezvoltată de Ulrich Beck, care descrie modul în care indivizii sunt obligați să gestioneze permanent insecurități economice și sociale într-o lume tot mai instabilă. Pentru tinerii doljeni, riscul înseamnă nesiguranța locului de muncă, dificultatea accesului la locuințe și dependența financiară prelungită față de familie. 'Salariile sunt prea mici pentru costurile reale ale vieții. Mulți dintre noi încă depindem de părinți chiar dacă muncim', afirmă Anca Dumitrescu, angajată în domeniul serviciilor. în plan sociologic, această stare generează ceea ce literatura de specialitate definește drept 'anxietate socială de tranziție' - sentimentul persistent că viitorul este incert și că integrarea socială deplină este amânată. Fenomenul este amplificat și de discrepanța dintre capitalul educațional acumulat de tineri și posibilitățile economice reale oferite de piața locală a muncii, aspect analizat în teoriile lui Pierre Bourdieu privind raportul dintre educație, statut social și accesul la resurse economice. La nivel național, rata șomajului înregistrat a fost de aproximativ 3,25%-3,34% în primele luni ale anului 2026, mult sub nivelul înregistrat în Dolj, ceea ce evidențiază dificultățile structurale specifice județului, conform datelor transmise de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM). Din această perspectivă, Doljul se diferențiază de alte regiuni prin faptul că nu suferă doar de lipsa oportunităților economice, ci și de o criză de echilibru între dezvoltarea urbană și realitatea socială a comunităților periferice și rurale. Din perspectivă sociologică, județul Dolj devine astfel un exemplu relevant pentru contradicțiile societății românești contemporane: o regiune care produce absolvenți de studii superioare, cu competențe și aspirații moderne, dar care pierde constant o parte importantă din propria generație tânără. AGERPRES / (AS - redactor: Maria Mitrică, editor: Marius Frățilă, editor online: Irina Giurgiu)