Știință
225 articole
Expansiunea Universului continuă într-un ritm accelerat (studiu)
Analizând din nou datele aferente unui tip specific de explozie stelară, o echipă de cercetători a confirmat teoria acceptată de mult timp potrivit căreia Universul se extinde într-un ritm accelerat - o observație care a dus, în anii 1990, la identificarea unei forțe cosmice enigmatice, denumită 'energie întunecată', informează marți Reuters. Rezultatele noului studiu contrazic cercetările publicate anul trecut, care au ajuns la concluzia că această expansiune cosmică nu mai accelerează, o descoperire ce a pus sub semnul întrebării înțelegerea de bază a Universului. 'Universul încă accelerează', a declarat astrofizicianul Brodie Popovic de la Universitatea Southampton din Regatul Unit, unul dintre coordonatorii studiului publicat în această lună în revista Monthly Notices of the Royal Astronomical Society. 'Există încă multe lucruri pe care nu le știm și pe care suntem nerăbdători să le aflăm, dar credem că ne aflăm pe drumul cel bun', a adăugat Brodie Popovic. Descoperirile acestui studiu, realizate de o echipă din care au făcut parte și doi laureați ai premiului Nobel, au fost ghidate de observații ce au vizat două seturi diferite de date despre explozii stelare denumite 'supernove de tip Ia' pentru a calcula distanțe cosmice vaste. Aceste supernove cauzează distrugerea unui obiect cosmic denumit 'pitică albă' - rămășița densă a unei stele cu o masă mică până la intermediară, aflată la sfârșitul ciclului său de viață. Acest tip de supernovă s-a dovedit de mare valoare în cercetarea structurii Universului pe baza dovezii că toate aceste explozii au aproximativ aceeași luminozitate. Strălucirea lor observată diferă în funcție de distanța față de Pământ - sunt mai strălucitoare când se află mai aproape și mai estompate când sunt mai îndepărtate -, ceea ce le face să fie niște indicatori utili ai distanțelor cosmice. Prin măsurarea strălucirii acestor supernove văzute de pe Pământ, oamenii de știință pot măsura rata de expansiune a Universului și variația acestei rate de-a lungul timpului. Datorită timpului de care lumina are nevoie pentru a călători prin spațiu, observarea unor obiecte îndepărtate din cosmos echivalează cu a privi înapoi în timp. Evenimentul Big Bang din urmă cu aproximativ 13,8 miliarde de ani a dat naștere Universului, iar acesta se extinde de atunci. în 1998, oamenii de știință au dezvăluit că această expansiune accelerează, iar cauza sa ipotetică ar fi o forță invizibilă, denumită 'energie întunecată'. Conținutul Universului include materie obișnuită - stele, planete, gaze, praf și toate elementele cunoscute pe Pământ -, precum și materie întunecată și energie întunecată. Materia obișnuită reprezintă aproximativ 5% din conținutul Universului. Materia întunecată, cunoscută prin influențele sale gravitaționale asupra galaxiilor și stelelor, reprezintă aproximativ 27%. Energia întunecată reprezintă aproximativ 68%. Autorii studiului din 2025, publicat în aceeași revistă științifică ca și noul studiu, au concluzionat că energia întunecată slăbește și a încetat să mai accelereze expansiunea Universului. 'Supernovele de tip Ia sunt instrumentul principal pentru măsurarea istoriei expansiunii Universului și au furnizat, în 1998, prima dovadă că expansiunea cosmică se accelerează din cauza energiei întunecate', a declarat astrofizicianul Adam Riess de la Universitatea Johns Hopkins din Maryland, coautor al noului studiu și laureat al premiului Nobel pentru fizică în 2011 pentru descoperirea - în comun cu alți doi cercetători - a expansiunii accelerate a Universului. 'în ultimul deceniu, un grup de cercetători de la Universitatea Yonsei au susținut că distanțele supernovelor ar trebui calibrate diferit, luând în considerare vârstele stelelor care, în cele din urmă, explodează, și că acest 'efect al vârstei' ar putea modifica substanțial dovezile privind accelerația. în studiul nostru, nu am găsit nicio dovadă a așa-zisului 'efect al vârstei' în cele mai mari eșantioane calibrate de supernove utilizate de comunitatea cosmologică în ultimul deceniu', a precizat Adam Riess. Astrofizicianul Young-Wook Lee de la Universitatea Yonsei, situată în Seul, a fost unul dintre coordonatorii studiului din 2025. Young-Wook Lee a apărat concluziile echipei sale și a afirmat că principalele argumente aduse de cercetătorii din noul studiu prezintă 'deficiențe metodologice grave sau conduc spre concluzii care sunt inconsistente în plan intern prin prisma propriei logici'. Cercetătorii din noul studiu și-au exprimat încrederea în metodologia lor și în concluziile care confirmă accelerația. Natura fizică a energiei întunecate rămâne necunoscută. Platforme precum Observatorul Vera Rubin, recent pus în funcțiune în Chile, și viitorul Telescop Spațial Nancy Grace Roman, care urmează să fie lansat în luna august, ar putea oferi unele indicii. 'Sperăm că noile date pe care le vom obține de la Observatorul Vera Rubin și de la Telescopul Spațial Nancy Grace Roman ne vor ajuta să definim mai precis ce este cu adevărat energia întunecată', a declarat Brodie Popovic. AGERPRES/(AS - redactor: Florin Bădescu, editor online: Anda Badea)
Telescopul Spațial James Webb a observat vremea extremă de pe o exoplanetă unde plouă cu rubine și safire
Telescopul Spațial James Webb (JWST) a observat vremea extremă a unei exoplanete gazoase gigantice, aflată foarte aproape de steaua sa și unde vântul bate cu viteze neverosimile de 18.000 km/h și plouă cu metal lichid, safire și rubine, transmite marți Space.com care citează un studiu publicat miercuri, 10 iuni, în jurnalul Nature Astronomy. Acesta este mediul extrem al planetei WASP-121b, un Jupiter ultra-fierbinte care se numără printre cele mai violente exoplanete cunoscute. Această planetă gazoasă gigantică se află pe o orbită extrem de apropiată de steaua sa, WASP-121, un an pe această planetă având doar puțin peste 30 de ore. La o asemenea apropiere, la limita distanței de la care gravitația stelei începe să rupă planeta, forțele mareice imense exercitate de stea au deformat planeta care este alungită ca o minge de rugby. Aceeași emisferă a planetei este mereu expusă radiației stelei sale, iar cealaltă emisferă este mereu în întuneric. Temperaturile pe emisfera diurnă a exoplanetei ajung la valori atât de ridicate încât vaporizează metalele, ce sunt transportate prin atmosferă și cad sub formă de ploaie pe emisfera întunecată, mai rece. în noul studiu astronomii care folosesc JWST au adăugat noi date cu privire la mediul extrem al acestei exoplanete. Prin monitorizarea schimbărilor subtile ale luminii stelare care trece prin atmosfera planetei WASP-121 b, cercetătorii au detectat și diferențele dintre condițiile atmosferice în zonele crepusculare de frontieră dintre emisfera luminată și cea întunecată. 'Cu o calitate observațională fără precedent, JWST ne oferă cele mai detaliate imagini ale planetelor îndepărtate de până acum', a declarat într-un comunicat autorul principal al studiului, Cyril Gapp, de la Institutul Max Planck pentru Astronomie din Germania. 'Măsurând modul în care se schimbă absorbția luminii stelare pe măsură ce WASP-121 b se rotește, investigăm atmosfera sa longitudine cu longitudine', a spus Gapp. Observațiile sugerează că regiunea terminală de seară a planetei - regiunea care se rotește în afara luminii - este mai fierbinte decât regiunea terminală de dimineață. Cercetătorii spun că descoperirea este în concordanță cu vânturile puternice care transportă căldură de la partea diurnă intens fierbinte a planetei către partea nocturnă mai rece. Deoarece WASP-121 b este blocată mareic de steaua sa (în rotație sincronă), o emisferă este orientată permanent spre stea, în timp ce cealaltă rămâne în întuneric. Cu toate acestea, în timpul unui tranzit, planeta se rotește suficient de mult față de punctul de observație al JWST pentru ca diferite regiuni ale atmosferei sale să fie vizibile. Examinând modul în care semnalul atmosferic s-a schimbat în timp, Gapp și echipa sa au descoperit că partea de seară a absorbit puțin mai multă lumină stelară decât partea de dimineață, relatează studiul. Cercetătorii au detectat, de asemenea, modificări ale semnalelor asociate cu vaporii de apă și monoxidul de carbon, pe care le interpretează ca dovezi ale diferențelor de temperatură în atmosferă. Partea mai caldă de seară pare suficient de caldă pentru a descompune moleculele de apă din atmosfera superioară, notează studiul. între timp, partea mai rece de dimineață ar putea fi parțial ascunsă de nori formați din minerale silicate, deși studiul notează că vor fi necesare modele mai sofisticate pentru a determina dacă astfel de nori sunt într-adevăr prezenți. Descoperirile se adaugă unui număr tot mai mare de cercetări privind vremea turbulentă de pe WASP-121 b, inclusiv date recente de la Very Large Telescope (VLT) din Chile, care au dezvăluit modele complexe, stratificate și violente de vânt și curenți-jet care se întind pe jumătate din lume. Observațiile anterioare cu Telescopul Spațial Hubble au găsit, de asemenea, dovezi că magneziul și fierul scăpau din atmosfera planetei, probabil determinate de radiațiile ultraviolete intense de la steaua gazdă. Noua tehnică a echipei ar putea fi aplicată în cele din urmă și altor planete ultra-fierbinți, permițând astronomilor să compare condițiile atmosferice pe un eșantion mai larg de lumi îndepărtate, mai notează studiul.AGERPRES/(AS - editor: Codruț Bălu) Sursa foto: spacedaily.com
O vilă romană care ar fi fost frecventată de trei împărați romani, descoperită la marginea Romei
O serie de săpături neautorizate la marginea Romei au adus la lumină o vilă romană din secolul I d.Hr., ce ar fi aparținut odinioară unui membru al familiei imperiale Antonine, și care ar fi fost posibil să fie frecventată de trei împărați romani, Hadrian, Antonius Pius și Marcus Aurelius, conform arheologilor italieni, transmite marți Live Science. Ruinele acestei vile romane includ pereți decorați cu fresce și podele mozaic, ceea ce confirmă statusul social înalt al proprietarilor. Vila a fost descoperită la Castel di Guido, o localitate aflată la 19 kilometri vest de Roma. în vechime această regiune era cunoscută drept Lorium și era frecventată de familiile romane de prestigiu, inclusiv familiile împăraților romani Hadrian, Antoninus Pius și Marcus Aurelius. în luna februarie poliția locală a fost alertată de desfășurarea unor săpături neautorizate la Castel di Guido, pe un teren al statului italian, conform unui comunicat dat publicității luni, 15 iunie, de către Superintendența Specială de la Roma a Ministerului Culturii din Italia. Săpăturile neautorizate fuseseră efectuate cu un excavator, care a lăsat în urmă tăieturi adânci în vilă și movile uriașe de pământ. Arheologii superintendenți, conduși de Alessia Contino, au efectuat săpături pentru a documenta și stabiliza arhitectura de la fața locului. 'Datorită raportului local și intervenției prompte, a fost posibilă identificarea unei părți a unei vile mari, necunoscute anterior, din perioada imperială și descoperirea unei splendide game de decorațiuni, precum și descoperirea unei statui din marmură albă fină', a declarat Contino în comunicat. Săpăturile au dezvăluit atriumul de la intrarea în vilă, două camere decorate cu fresce și mozaicuri și alte câteva spații legate de activitățile agricole ale casei mari, rurale. Vila a fost probabil construită la începutul secolului I și abandonată în secolul al III-lea. Impluviumul central al atriumului - un bazin de marmură din centrul multor case romane antice care colecta apa de ploaie dintr-o deschidere în acoperiș - era înconjurat de o podea decorată cu benzi de mozaicuri botanice și geometrice alb-negru. Peretele din spate al camerei, din care s-a păstrat încă aproximativ 1,5 metri, era vopsit în roșu ca parte a unei fresce care prezenta panouri multicolore cu figuri umane și elemente botanice. în jurul camerei mari se aflau patru mai mici, dintre care trei încă au podele din mozaic păstrate. O cameră include nouă panouri geometrice alb-negru, o alta include octogoane negre pe fundal alb, iar a treia are dreptunghiuri negre. în bazinul central al vilei, arheologii au descoperit o statuie spartă, înaltă de aproximativ 80 de centimetri, care înfățișează un bărbat cu barbă purtând o tunică scurtă și având un coș cu păsări și fructe. Statuia îl poate reprezenta pe Silvanus, zeitatea romană a pădurilor și a terenurilor necultivate, care veghea asupra turmelor de animale domesticite. Silvanus a fost, de asemenea, un tovarăș al lui Bacchus (cunoscut în greacă sub numele de Dionysos), zeul vinului și al extazului. Mărimea vilei și calitatea mozaicurilor și frescelor sugerează că proprietarii vilei erau aristocrați romani și ar fi putut fi chiar membri ai familiei imperiale, conform declarației. în Imperiul Roman, familii de elită precum Aurelii și Arrii - familiile paterne și materne ale lui Antoninus Pius, care a domnit între 138 și 161 d.Hr. - locuiau în Lorium. Surse antice sugerează că Antoninus Pius și-a petrecut copilăria în Lorium, și-a construit acolo palatul imperial și a murit acolo la vârsta de 74 de ani. Lorium a fost frecventat și de împăratul Hadrian, care l-a adoptat pe Antoninus Pius pentru a-l face moștenitor, și de Marcus Aurelius, care era nepotul, fiul adoptiv și ginerele lui Antoninus Pius. Datorită legăturii puternice a Loriumului cu dinastia imperială Antonină, numeroase vile și moșii antice au fost descoperite anterior în regiune. Dar vila recent descoperită 'este o altă piesă importantă a puzzle-ului', a spus Contino, 'deschizând noi perspective pentru înțelegerea și conservarea teritoriului nostru bogat în istorie'. Lucrările suplimentare asupra vilei și a artefactelor sale îi vor ajuta pe arheologi să dateze clădirea mai precis și să stabilească dacă a fost abandonată atunci când casa imperială a fost mutată din Lorium, potrivit declarației.AGERPRES/(AS - editor: Codruț Bălu, editor online: Anda Badea) Sursa foto: livescience.com
Bilanțul cutremurului cu magnitudinea 7,8 din Filipine urcă la 68 de morți
Cel puțin 68 de persoane au murit și alte 33 sunt în continuare date dispărute în urma cutremurului cu magnitudinea 7,8 care s-a produs la 8 iunie în largul coastei sudice a insulei Mindanao din Filipine, a anunțat marți Consiliul Național pentru Reducerea și Gestionarea Riscurilor de Dezastre (NDRRMC), informează agenția Xinhua. NDRRMC a declarat, în cel mai recent raport al său, că seismul a afectat peste 337.000 de gospodării, adică aproximativ 1,38 milioane de persoane. Aproape 68.000 de case au suferit daune, dintre care peste 12.380 au fost catalogate ca fiind 'distruse în totalitate'. Cutremurul s-a produs luni, 8 iuni, la ora locală 07:37 (23:37 GMT, duminică) și a avut magnitudinea 7,8, potrivit Institutului de Vulcanologie și Seismologie din Filipine (Phivolcs). Epicentrul seismului a fost localizat la sud-vest de orașul Maasim, în provincia Sarangani, pe insula sudică Mindanao, a indicat Phivolcs. AGERPRES/(AS - redactor: Dana Purgaru, editor online: Anda Badea)
În Europa, apa din zonele pentru scăldat este în continuare de bună calitate
Pe întreg teritoriul Uniunii Europeane (UE), 96% din apele pentru scăldat respectă standardele minime de calitate, 85% dintre acestea fiind 'excelente' și doar 1,5% 'de slabă calitate', niveluri care s-au menținut stabile pe parcursul unui an, a indicat marți Agenția Europeană de Mediu (AEM), informează AFP. 'în această vară, putem cu toții să culegem roadele bunei puneri în aplicare a normelor UE privind apele pentru scăldat', a declarat directoarea AEM, Leena Ylä-Mononen. Datorită acestora, 'marea majoritate a apelor noastre pentru scăldat sunt suficient de curate pentru a ne îmbăia', a adăugat ea. Evaluarea, care vizează peste 22.000 de zone pentru scăldat din cele 27 de state membre ale UE, precum și din Albania și Elveția, clasifică calitatea apelor în diferite categorii: 'excelentă', 'bună', 'suficientă' sau 'de slabă calitate', în funcție de nivelul bacteriilor detectate, care indică o poluare cauzată în principal de apele reziduale sau de creșterea animalelor. Apele de coastă sunt, în general, de o calitate mai bună comparativ cu apele din zonele interioare. în 2025, aproximativ 89% din zonele costiere din UE erau clasificate drept 'excelente', comparativ cu 78% din zonele cu râuri și lacuri. Lacurile, fluviile și râurile sunt mai sensibile în comparație cu zonele de coastă la poluarea pe termen scurt cauzată de ploile abundente sau de secetele estivale. Anumite țări se remarcă în mod deosebit prin calitatea apelor lor pentru scăldat - Cipru, Bulgaria, Grecia, Austria și Croația sunt țările cu cea mai mare proporție (95% sau mai mult) de ape pentru scăldat de calitate 'excelentă'. în schimb, în Franța, procentul este de doar 74,4%. Doar aproximativ 1,5% din apele pentru scăldat din UE sunt considerate de 'slabă calitate'. în Estonia, acest procent este de 4,5%, iar în Albania de 23,5%. Zonele cu o apă de 'slabă calitate' timp de cel puțin cinci ani consecutivi trebuie să facă obiectul fie al unei interdicții permanente pentru scăldat, fie al unor recomandări, de asemenea permanente, împotriva acestei practici. Un număr de 57 de zone au fost incluse în această categorie între anii 2020 și 2024. Dintre acestea, 34 sunt în Italia, 16 în Franța, trei în Spania, două în Suedia și câte unul în Estonia și în Portugalia. AGERPRES/(AS - redactor: Dana Purgaru, editor online: Anda Badea)
Cel puțin doi răniți în urma unui cutremur cu magnitudinea 6,7 produs în centrul Indoneziei
Numeroase replici seismice au alarmat populația de pe insula indoneziană Sulawesi în urma unui cutremur cu magnitudinea 6,7 produs în regiune marți dimineața, au anunțat autoritățile, transmite agenția de presă DPA. Serviciul geologic al Statelor Unite (USGS) și Centrul German de Cercetare în Geoștiințe (GFZ) au declarat că seismul s-a produs la ora locală 11:27 (03:27 GMT), la o adâncime relativ mică, de 10 kilometri, în apropierea orașului Palu, din centrul insulei Sulawesi. Cel puțin două persoane au fost rănite grav, iar alte câteva au suferit răni ușoare, a declarat Muhammad Rizal, șeful agenției de căutare și salvare din Palu. El a precizat că până la acel moment nu fuseseră raportate decese. Nu a fost emisă alertă de tsunami, deoarece cutremurul s-a produs în interiorul continentului. Potrivit USGS, au fost înregistrate numeroase replici cu o magnitudine de până la 5,2. Amploarea totală a pagubelor era încă neclară, însă mișcările telurice intense ar fi putut provoca pagube, în special la multe dintre clădirile construite necorespunzător, potrivit rapoartelor. Echipele de intervenție au declarat că o parte din acoperișul unei universități s-a prăbușit. Sulawesi, situată între Borneo și Papua Noua Guinee, este una dintre cele mai mari insule din Indonezia, o națiune din Asia de Sud-Est alcătuită din peste 17.000 de insule. Vastul arhipelag indonezian se confruntă cu o activitate seismică și vulcanică frecventă din cauza poziției sale pe 'Cercul de Foc al Pacificului'. Peste jumătate dintre cei aproape 280 de milioane de locuitori ai Indoneziei trăiesc pe insula principală Java, supraaglomerată. Sulawesi are o populație de aproximativ 20 de milioane de locuitori. în 2018, 2.200 de persoane și-au pierdut viața în Palu în urma unui cutremur cu magnitudinea 7,5, urmat de un tsunami. Seismul s-a soldat în total, în Indonezia, cu 4.300 de decese. AGERPRES/(AS - redactor: Dana Purgaru, editor online: Ada Vîlceanu)
Cutremur cu magnitudinea 6,7 în centrul Indoneziei
Un puternic seism, cu magnitudinea 6,7, a lovit marți regiunea Sulawesi din centrul Indoneziei (USGS), fără a lăsa în urmă răniți sau pagube materiale, conform informațiilor preliminare, informează AFP. Cutremurul de mică adâncime s-a produs în cursul dimineții la sud-est de Palu, un oraș cu aproximativ 400.000 de locuitori, situat în provincia Central Sulawesi. Seismul a fost resimțit puternic în Palu, capitala acestei provincii, și în Sigi, însă nu a existat riscul producerii unui tsunami, potrivit Agenției naționale de meteorologie, climatologie și geofizică. Nurhaidar, o locuitoare din Palu care, la fel ca mulți indonezieni, are un singur nume, gătea în bucătărie când a avut loc cutremurul. 'Dintr-o dată, s-a simțit o scuturare și toată casa părea să tremure. Acoperișul scârțâia de parcă era pe cale să se prăbușească', a declarat femeia de 42 de ani, contactată de AFP. 'M-am grăbit să evacuez (casa) împreună cu toți copiii și, chiar dacă pentru o clipă am fost dezorientați, am reușit să ieșim', a adăugat ea. Vastul arhipelag indonezian se confruntă cu o activitate seismică și vulcanică frecventă din cauza poziției sale pe 'Cercul de Foc al Pacificului'. în 2018, 2.200 de persoane și-au pierdut viața în Palu în urma unui cutremur cu magnitudinea 7,5, urmat de un tsunami. AGERPRES/(AS - redactor: Dana Purgaru, editor online: Ada Vîlceanu)
Cercetătorii chinezi au identificat cauzele opririi dezvoltării la embrionii umani aflați în stadii incipiente
Cercetătorii chinezi au captat primele imagini de înaltă rezoluție ale unor embrioni umani aflați în primele lor cinci zile de dezvoltare, o reușită ce a dus la o descoperire importantă privind motivul pentru care atât de mulți embrioni nu reușesc să se dezvolte în clinicile de fertilizare in vitro, informează luni Xinhua. Studiul, coordonat de cercetători de la Universitatea Tsinghua din Beijing, a fost publicat în revista științifică Cell. Pentru cuplurile care urmează un tratament de fertilizare in vitro (FIV), drumul spre a avea un copil nu este întotdeauna încununat cu succes. Mai mult de jumătate dintre ovulele umane fertilizate încetează să se dezvolte înainte să ajungă la stadiul de blastocist, momentul în care sunt pregătite să fie implantate în uterul mamei. Această rată mare de eșec i-a nedumerit de multă vreme pe oamenii de știință. Pentru a dezlega acest mister, cercetătorii din echipa chineză au construit un nou tip de microscop: un microscop cu fascicul de lumină cu vizualizare dublă. Acest instrument avansat poate capta imagini clare cu embrionii vii pe o perioadă mai îndelungată, fără a le provoca vreun rău. Studiind peste 2.000 de diviziuni celulare la peste 150 de embrioni umani și de maimuță, cercetătorii din China au descoperit că peste 70% dintre embrionii care și-au încetat prematur dezvoltarea au avut probleme în timpul celei de-a doua diviziuni celulare. Mai exact, o structură denumită 'fus', care arată ca un filator și care ajută la împărțirea egală a materialului genetic, era anormală în astfel de cazuri. Acest lucru a provocat erori în segregarea cromozomilor, ducând la oprirea ciclului celular în următoarele câteva diviziuni celulare. în plus, cercetătorii au descoperit că centrozomii, organite celulare care ajută la formarea 'fusului', joacă un rol cheie în acele erori. Atunci când numărul centrozomilor era incorect, 'fusul' nu mai putea să funcționeze într-un mod corespunzător. Pornind de la această descoperire, cercetătorii chinezi au încercat să corecteze erorile care apăreau în timpul celei de-a doua diviziuni celulare. Ei au administrat o mică doză dintr-un medicament care acționează asupra replicării centrozomilor. Rezultatul a fost impresionant: procentul de embrioni cu centrozomi normali a crescut de la 40% la 80%. De remarcat este și faptul că medicamentul utilizat nu a avut niciun efect asupra embrionilor care aveau deja centrozomi normali. 'în viitor, această descoperire ar putea fi utilizată pentru a contribui la prevenirea opririi timpurii a dezvoltării embrionilor în clinicile de FIV', a declarat Chun So, profesor-asistent la Universitatea Tsinghua. El a adăugat că echipa sa va continua să dezvolte tehnologii avansate de imagistică pentru a studia dezvoltarea post-implantare la om, ceea ce ar trebui să conducă, în cele din urmă, la noi strategii care să îmbunătățească șansele unei sarcini reușite. AGERPRES/(AS - redactor: Florin Bădescu, editor online: Ady Ivaşcu)
Un quasar variabil străvechi ar putea oferi indicii cu privire la formarea găurilor negre (studiu)
Observarea unui quasar variabil îndepărtat, ale cărui fluctuații de luminozitate sunt extreme, fiind echivalente cu 2 trilioane de ori mai mari decât strălucirea Soarelui, poate oferi indicii cu privire la modul de formare al găurilor negre, conform unui studiu publicat pe 8 iunie în revista Nature Astronomy, transmite Space.com. Este prima dată când un quasar variabil a fost observat în Universul timpuriu, acesta datând de acum 12,9 miliarde de ani - la aproximativ 900 de milioane de ani după Big Bang. Quasarii sunt găuri negre supermasive extrem de active din inima unor galaxii, care se hrănesc cu furie cu gazul din jur și cresc rapid. Pe măsură ce gazul înconjoară orizontul evenimentului găurii negre - punctul dincolo de care nimic nu poate scăpa de gaura neagră - se încălzește ca urmare a frecării, ceea ce-i conferă o strălucire intensă a gazului. în plus, câmpurile magnetice pot îndepărta unele dintre particulele încărcate din gaz, împingându-le departe de gaura neagră supermasivă sub formă de jeturi puternice și strălucitoare. Astfel quasarii sunt unele dintre cele mai strălucitoare obiecte din Univers. Peste un milion de quasari au fost descoperiți în Univers, dar doar aproximativ 200 dintre aceștia au existat în primul miliard de ani după Big Bang. Deși majoritatea quasarilor fluctuează, de obicei aceste variații sunt relativ modeste, iar astfel de fluctuații puternice nu au fost observate la un quasar în primul miliard de ani de istorie cosmică, până acum. 'Știam că quasarii din Universul apropiat pot fluctua', a declarat Gene Leung de la Institutul Kavli pentru Astrofizică și Cercetări Spațiale din cadrul Institutului de Tehnologie din Massachusetts (MIT), într-un comunicat. 'Fluctuațiile provin din modul în care gazul cade în gaura neagră și modul în care fluctuează quasarul ne spune ceva despre structura discului de acreție al unei găuri negre și despre tipul de materie pe care o consumă gaura neagră'. Quasarul în cauză pompează energie echivalentă cu luminozitatea a 12 trilioane de sori, iar lumina sa fluctuează cu aproximativ 20%, sau de 2 trilioane de ori mai mult decât luminozitatea Soarelui, o cantitate destul de remarcabilă care indică cât de repede crește această gaură neagră. Chiar și așa, quasarul este atât de îndepărtat încât detectarea acestor fluctuații nu a fost ușoară. Nu numai că lumina a călătorit mult timp, dar expansiunea Universului i-a extins și mai mult lungimea de undă spre roșu, un fenomen numit 'deplasare la roșu'. Gene Leung și colega sa de la MIT, Anna-Christina Eilers, au condus o echipă care a descoperit acest quasar variabil evaziv după ce a căutat în arhivele misiunii NEOWISE (Near-Earth Object Wide-field Infrared Survey Explorer) a NASA. NEOWISE a scanat întregul cer timp de aproximativ 14 ani, căutând asteroizi periculoși, ocazie cu care a captat și numeroase fenomene care s-au produs în fundal. Deplasarea spre roșu a luminii quasarului a redus, de asemenea, frecvența fluctuațiilor. Variațiile care ar fi putut avea loc la intervale de timp de câteva zile când lumina a părăsit acest quasar au fost deplasate spre roșu la un interval de luni în momentul în care această lumină a fost detectată de telescoape. De aceea, datele acumulate de NEOWISE pe parcursul multor ani au fost neprețuite. 'Am văzut fluctuațiile aleatorii ale quasarului pe parcursul perioadei de 14 ani, la fel cum flacăra unei lumânări pâlpâie fără regularitate', a spus Leung. Variațiile quasarului pe diferite lungimi de undă sunt legate de variațiile temperaturii gazului care se învârte în jurul găurii negre centrale. Cu cât gazul este mai aproape de gaura neagră, cu atât este mai fierbinte. Din aceasta, echipa lui Leung a putut deduce că gazul s-a așezat într-un disc de acreție foarte plat. Pentru un quasar mai vechi, acest lucru nu ar fi o surpriză, dar pentru un quasar atât de tânăr, este potențial revelator pentru că găurile negre supermasive cresc dezordonat, iar norul de gaz care cade în jurul unui quasar tânăr, existent la doar 850 de milioane de ani după Big Bang, ar trebui să fie ca un tor gros și haotic în formă de gogoașă. Gazul ar trebui să se aplatizeze doar după ce quasarul s-a maturizat. Cu alte cuvinte, acest quasar pare mai bătrân decât anii săi. 'Cred că ceea ce sugerează acest lucru este că toate fazele de creștere dezordonate și foarte rapide prin care ne așteptăm să treacă toate găurile negre la un moment dat se întâmplă foarte, foarte devreme, înainte de a le vedea ca pe acești quasari luminoși foarte strălucitori', a spus Eilers. 'Aceasta este imaginea care se conturează' din analiza datelor. Astronomii acumulează deja dovezi că găurile negre supermasive se pot forma mai repede decât era așteptat din colapsul direct al norilor de gaz, după cum o demonstrează și 'micile puncte roșii' (LRD - little red dots) descoperite de Telescopul Spațial James Webb (JWST) în Universul timpuriu. Descoperirea unui quasar matur care a existat acum 12,9 miliarde de ani întărește teoria emergentă conform căreia găurile negre supermasive s-au format devreme și s-au dezvoltat foarte rapid. 'Aceasta înseamnă că s-a întâmplat ceva chiar mai devreme, ceea ce a făcut ca aceste sisteme să pară atât de mature', a spus Leung. în continuare, Leung și Eilers speră să găsească quasari și mai vechi (cel mai vechi observat vreodată a existat acum 13,2 miliarde de ani), probabil cu JWST, pentru a încerca să afle de ce au crescut atât de repede.AGERPRES/(AS - editor: Codruț Bălu, editor online: Ady Ivaşcu)
Noi indicii referitoare la deplasarea celulelor de melanom, descoperite de o echipă de cercetători croați
Cercetătorii de la Institutul Ruder Boskovic (IRB) din Croația, în colaborare cu o echipă de oameni de știință din Regatul Unit, au descoperit noi detalii despre modul în care celulele de melanom, una dintre cele mai periculoase forme de cancer de piele, se atașează de țesutul înconjurător, dar și despre factorii care pot determina deplasarea acestora, transmite agenția de presă Hina. Descoperirile sunt semnificative deoarece capacitatea celulelor canceroase de a se desprinde, de a migra și de a se răspândi în alte zone ale corpului reprezintă un pas cheie în dezvoltarea metastazelor. Rezultatele, publicate în două articole din jurnalul științific Cell Communication and Signaling, arată că aceeași proteină poate să joace roluri diferite în interiorul unei celule, în funcție de locația sa, a indicat IRB. 'Această cercetare nu reprezintă o nouă terapie, însă oferă informații importante cu privire la mecanismele de adeziune din celulele de melanom. Cercetarea fundamentală suplimentară privind rolul proteinelor de adeziune ar putea contribui, în viitor, la o dezvoltare mai rapidă și mai de succes a medicamentelor care țintesc aceste molecule', a declarat doctor Nikolina Stojanovic de la IRB, autoare principală și autoare corespondentă în cazul ambelor articole. Cercetarea s-a concentrat asupra proteinei KANK2, o moleculă care ajută celulele să-și organizeze structurile interne și să-și adapteze modul în care interacționează cu mediul înconjurător. Astfel de proteine sunt importante deoarece influențează comportamentul celular, inclusiv capacitatea de deplasare. Studiul a descoperit că proteina KANK2 poate să îndeplinească funcții diferite, ba chiar opuse, în celulele de melanom, în funcție de locul în care este situată. într-o anumită zonă a celulei, reducerea cantității de proteină a încetinit deplasarea celulară, în timp ce într-o altă zonă a sporit mobilitatea celulelor, ca și cum ar fi fost eliberată o frână. Doctor Andreja Ambriovic Ristov din cadrul IRB, autoare corespondentă a celor două studii, a declarat că aceste rezultate arată că înțelegerea comportamentului celulelor canceroase necesită nu numai identificarea proteinelor prezente, ci și determinarea locului în care se află acestea și a modului în care interacționează cu alte molecule. în cel de-al doilea articol, publicat în același jurnal două luni mai târziu, echipa a arătat că proteina KANK2 este prezentă și într-un al treilea tip de structură de adeziune, pe care celulele o utilizează pentru a se atașa de mediul înconjurător. Aceste structuri de adeziune au fost descoperite relativ recent și rămân puțin înțelese. Cercetătorii cunosc faptul că ele joacă un rol important în timpul diviziunii celulare și că sunt deosebit de interesante deoarece, spre deosebire de alte tipuri de adeziune, nu sunt conectate direct la rețeaua structurală internă care conferă celulelor forma lor și le permite mișcarea. Aceste descoperiri susțin concluzia că o singură proteină poate să îndeplinească multiple funcții, care se schimbă în funcție de localizarea și de interacțiunile sale în interiorul celulei. 'Următorul pas va fi să stabilim dacă același mecanism există și în celulele primare de melanom izolate de la pacienți, care seamănă mai mult cu melanoamele din corpul uman', a declarat doctor Marija Loncaric de la IRB. Ea studiază în prezent celulele de melanom primar pentru a stabili dacă acestea se comportă la fel ca și culturile celulare permanente și intenționează să efectueze experimente cu ajutorul unor modele tridimensionale de melanom. AGERPRES/(AS - redactor: Dana Purgaru, editor online: Ady Ivaşcu)
Cutremur cu magnitudinea 6,6 în sudul Filipinelor
Un cutremur cu magnitudinea 6,6 s-a produs luni în zona insulei Mindanao, situată în sudul Filipinelor, a anunțat agenția filipineză de seismologie Phivolcs, transmite Reuters. Seismul s-a produs la o distanță 164 de kilometri sud-est de Governor Generoso, în provincia Davao Oriental, la o adâncime de 86 de kilometri, a precizat Phivolcs, adăugând că nu sunt preconizate pagube materiale. Directorul Phivolcs, Teresito Bacolcol, a declarat pentru postul de radio DZMM că seismul de luni a avut originea de-a lungul fosei filipineze, precizând că acesta nu are nicio legătură cu cutremurul cu magnitudinea 7,8 care s-a produs în zona Mindanao la 8 iunie și al cărui epicentru s-a aflat la o distanță de peste 250 de kilometri. Bilanțul victimelor cutremurului puternic de săptămâna trecută a ajuns la 65, iar 36 de persoane sunt încă date dispărute, a anunțat agenția de protecție civilă a țării. AGERPRES/(AS - redactor: Dana Purgaru, editor online: Simona Aruştei)
Un medicament pe bază de cupru reface memoria și reduce proteinele toxice asociate cu boala Alzheimer (studiu)
O echipă de cercetători din Australia a descoperit, în cadrul experimentelor realizate în laborator, că un medicament care transportă cupru la nivelul creierului reduce în mod semnificativ proteinele toxice asociate cu boala Alzheimer și îmbunătățește memoria spațială pe termen lung, transmite luni agenția Xinhua. Cu(ATSM), un compus pe bază de cupru care pătrunde în creier și ajută la eliminarea proteinelor toxice, repară o pompă vitală pentru eliminarea deșeurilor la nivelul barierei hematoencefalice, potrivit studiului. Descoperirea deschide o nouă cale pentru tratarea disfuncției neurovasculare cauzate de Alzheimer și alte forme de demență, principala cauză de deces în Australia, conform unui comunicat emis luni de Universitatea Monash din această țară. în cazul bolii Alzheimer, acest sistem, acționat de pompele de P-glicoproteină (P-gp), se deteriorează, ceea ce permite acumularea în creier a proteinelor toxice beta-amiloide, conform cercetătorilor. Constatările, publicate în jurnalul științific ACS Chemical Neuroscience, stabilesc o bază solidă pentru explorarea terapiilor cu biometale, precum Cu(ATSM), în combaterea disfuncției vaselor de sânge și a pierderii memoriei în cazul bolii Alzheimer. Jae Pyun, lector la Institutul Monash de Științe Farmaceutice (MIPS), unul dintre autorii principali ai studiului, a declarat că acest tratament acționează cu succes asupra vaselor de sânge ale creierului pentru reducerea nivelurilor de proteine toxice, ceea ce aduce beneficii comportamentale. Potrivit studiului, Cu(ATSM) a crescut cu 24,1% nivelurile de P-glicoproteină (P-gp) într-un model de Alzheimer, 'asociind în mod eficient repararea barierei hematoencefalice cu o reducere a proteinelor toxice și cu o îmbunătățire a funcțiilor cognitive', a declarat Pyun. 'Prin îmbunătățirea funcționării acestor pompe, creierul poate în sfârșit să elimine deșeurile acumulate. Pe parcursul a 56 de zile, tratamentul a redus nivelul de beta-amiloid toxic cu 42% și a îmbunătățit cu aproape 44% capacitatea de învățare spațială', a adăugat el. Profesorul Joseph Nicolazzo de la MIPS, de asemenea autor principal al studiului, a declarat că acest compus pe bază de cupru, Cu(ATSM), cu proprietăți antiinflamatorii și neuroprotectoare, a fost deja testat în condiții de siguranță în studiile clinice pentru boala Parkinson și scleroza laterală amiotrofică (SLA), ceea ce i-ar putea accelera parcursul către studiile clinice pe oameni pentru boala Alzheimer. AGERPRES/(AS - redactor: Dana Purgaru, editor online: Simona Aruştei)
Avionul experimental X-59 al NASA a doborât bariera sonică pentru prima oară
Avionul supersonic experimental X-59, construit de NASA în parteneriat cu Lockheed Martin, a doborât bariera sunetului pentru prima dată în cadrul unui test considerat un prim pas important către zborul 'supersonic silențios', în care o aeronavă depășește Mach 1 - viteza sunetului - cu un zgomot redus, în locul unui puternic boom sonic, transmite duminică Live Science. Pe 5 iunie, pilotul de testare Jim 'Clue' Less a zburat cu prototipul X-59 de la Baza Forțelor Aeriene Edwards din California pentru o călătorie dus-întors de 81 de minute, a anunțat NASA într-un comunicat. în acest timp, X-59 a atins o viteză de Mach 1,1 - 1.147 km/h la o altitudine de 13.200 de metri. Cu toate acestea, în ciuda trecerii acestui test cheie, capacitățile supersonice 'silențioase' ale navei nu sunt încă bine definite. în timpul acestui zbor, X-59 a fost urmărit de un avion de vânătoare F-15, al cărui bubuit supersonic puternic a ascuns zgomotul produs de X-59. Teste suplimentare planificate pentru sfârșitul acestui an vor demonstra mai bine progresul aeronavei experimentale în ceea ce privește tehnologia de reducere a zgomotului. Primul zbor supersonic din lume a avut loc în 1947, când pilotul de testare al Forțelor Aeriene Americane, Charles 'Chuck' Yeager, a pilotat aeronava Bell X-1 deasupra deșertului Mojave din California. Yeager a pilotat aeronava la o viteză de Mach 1,06, deschizând o nouă dimensiune a posibilităților în aviație. 'Glumim mereu că X-1 a doborât bariera sunetului și acum încercăm să o reparăm', a declarat pentru BBC în 2023 Catherine Bahm, managerul de proiect Low Boom Flight Demonstrator al NASA, care supraveghează dezvoltarea X-59. Când un avion se deplasează, acesta împinge moleculele de aer din fața sa. Acest lucru face ca aerul să vibreze, generând unde sonore care se răspândesc dinspre aeronavă precum siajul unei bărci. Când o aeronavă trece de bariera sonică, undele de presiune ale aerului din spatele ei se comprimă și se acumulează într-o undă de șoc, care eliberează energie sub forma unui 'boom sonic' asurzitor. Un boom sonic poate depăși 110 decibeli - la fel de puternic ca o oțelărie complet funcțională și peste pragul la care majoritatea oamenilor simt dureri de urechi. Se știe că boom-urile sonice pot chiar provoca daune materiale, cum ar fi spargerea geamurilor. Din acest motiv, în 1973, Administrația Federală a Aviației a interzis aeronavelor nemilitare să depășească bariera sonoră deasupra solului american. Celebrele aeronave Concorde ale Air France și British Airways, care au operat între Londra sau Paris și New York din 1976 până în 2003, a fost primele zboruri supersonice comerciale din lume, fiind autorizate să opereze pentru că treceau de bariera sonică doar când se aflau deasupra Oceanului Atlantic. în cele din urmă aceste avioane au fost retrase din funcțiune după ce un zbor s-a prăbușit în timpul decolării de pe aeroportul francez Charles de Gaulle, accident în care au murit toți cei aflați la bord. Botul ultra-lung și subțire al X-59 este conceput pentru a minimiza unda de șoc creată de boom-ul său sonic. Un avion care produce un 'zgomot' sonic mai redus ar putea opera zboruri comerciale interne peste uscat, mai rapide decât sunetul. Aceasta ar însemna că pasagerii ar putea, de exemplu, să ajungă de la Los Angeles la New York în mai puțin de trei ore (comparativ cu timpul de zbor actual de cinci până la șase ore). Cu toate acestea, NASA nu a publicat încă informații despre câți decibeli a produs primul boom sonic al lui X-59. Dincolo de posibilitățile sale comerciale, zborul supersonic silențios are aplicații militare evidente, deoarece face ca misiunile secrete să fie semnificativ mai discrete. NASA intenționează să efectueze primul zbor de testare 'în condiții de misiune' al X-59, care va atinge viteze de Mach 1,4 la o altitudine de aproximativ 17.000 m. în următoarele săptămâni. AGERPRES/(AS - editor: Codruț Bălu, editor online: Simona Aruştei) Sursa foto: NASA
Constelația Starlink de pe orbita joasă a Pământului a depășit 10.000 de sateliți
La aproape șapte ani de la debutul lansărilor pentru amplasarea constelației sale pe orbita joasă a Pământului, SpaceX are acum peste 10.000 de sateliți Starlink activi care înconjoară planeta, după ce marți au fost lansate două noi loturi de sateliți pentru internet de bandă largă, însumând 54 de sateliți, transmite Space.com. Satelitul Starlink cu numărul 10.000 se afla la bordul primei rachete Falcon 9 lansate, care a desfășurat cu succes 25 de sateliți după ce s-a ridicat de la Baza Forțelor Spațiale Vandenberg din California. A doua lansare, de la Stația Forțelor Spațiale Cape Canaveral din Florida, a adăugat încă 29 de sateliți pe orbită. Megaconstelația Starlink numără acum 10.049 de unități, dintre care toate, cu excepția unui număr de 10, sunt în stare de funcționare, potrivit Space.com. Un număr de 1.509 de sateliți Starlink au mai fost lansați începând cu luna mai 2019, dar au reintrat ulterior în atmosfera Pământului și au fost distruși. Grupul Starlink (17-24) lansat marți de la Complexul de Lansare Spațială 4 Est din California a decolat la ora 05:19 GMT. Prima treaptă a rachetei Falcon 9 (Booster 1088) din cadrul acelei misiuni și-a încheiat al 14-lea zbor cu o aterizare la punct fix pe barja dronă 'Of Course I Still Love You', poziționată în Oceanul Pacific. Al doilea grup Starlink (10-46) al zilei a plecat de la Complexul de Lansare Spațială 40 (SLC-40) din Florida la ora 13:27 GMT. Prima treaptă a rachetei Falcon 9 (Booster 1090) s-a întors pe Pământ pentru a 11-a oară, aterizând pe barja autonomă 'A Shortfall of Gravitas' staționată în Oceanul Atlantic. Lansarea de la Cape Canaveral a marcat a 34-a misiune Falcon 9 a SpaceX din acest an și a 378-a lansare Starlink din istoria sa. AGERPRES/(AS - editor: Codruț Bălu, editor online: Simona Aruştei)